VIP Magazin
22 Septembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Victoria NIKITCENKO. Soprana care “ne va îndrăgosti“ de o muzică nouă
Octombrie 2006, Nr. 30

Victoria NIKITCENKO. Soprana care “ne va îndrăgosti“ de o muzică nouă

Comentează   |   Cuprins

O cunoaşte Odesa, o ştie Kievul, o iubeşte publicul de la Minsk. Ar fi admirat-o şi publicul de la Chişinău dacă ar fi cunoscut-o mai bine. Dar să punem punct neştiinţei noastre. E timpul să facem cunoştinţă cu cea mai tânără, mai frumoasă şi mai talentată soprană a momentului. Victoria Nikitcenko. Doar iubitorii de muzică clasică, melomanii care urmăresc repertoriul Teatrului de Operă şi Balet, cu siguranţă ştiu despre cine este vorba: Fanny din „Il cambiale di matrimoniale” de G. Rossini, Brigitta din „Iolanta” de P. Ceaikovski şi Pepitta din „Vântul liber” de I. Dunaevski. Pentru noi, restul lumii, ea este Victoria, interpreta care ne va aduce în case un nou stil de muzică – cel neoclasic.

Are mai multe din imaginea marilor soliste de operă: ţinută, privire, gesturi. Mă gândesc că e o plăcere să poţi savura muzică (neo)clasică nu numai cu urechile. Ci şi cu ochii. Adio „cercuri” şi fuste în zece straturi: au trecut vremurile când cântăreţele de operă erau nevoite să fie la fel de... opulente pe cât le erau glasurile. Solistele de astăzi au voci puternice şi siluete diafane. Iar Victoria parcă e născută pentru scenă: e în egală măsură talentată şi frumoasă.

S-a născut la Odesa, dar în copilărie, s-a mutat cu familia la Chişinău. Şi-a dorit întotdeauna să facă muzică şi de aceea a fost o elevă exemplară la Liceul „S. Rahmaninov” din Chişinău. Ca să deschidem alte paranteze (se prea poate că aveţi întrebarea pe buze) - nu are rude celebre, iar părinţii nu au cântat în viaţa lor. În schimb, sunt intelectuali de viţă veche. De la ei Victoria a moştenit iscusinţa de a vedea şi de a simţi altfel lucrurile, dar şi talentul de a-şi trăi viaţa cel puţin interesant. Cu acest „background” destul de preţios, Victoria a absolvit cu brio Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Facultatea canto academic, clasa maestrului Mihai Munteanu. În paralel, a studiat la Facultatea de management social, la aceeaşi instituţie. În cazul în care nu merge cu muzica, fiindcă vocea, spune Victoria, este o chestiune destul de fragilă: azi îţi dă ascultare, iar mâine – nu se ştie...

„Îmi plac detaliile fine”

A debutat pe scena Operei pe când era în anul III, având rolul principal, cel al lui Fanny, din opera lui Rossini. Spectacolul a fost impresionant, fiind apreciat şi de Maria Bieşu, care l-a inclus imediat în programul Festivalului „Vă invită Maria Bieşu”. Victoria îmi povesteşte cu atâta pasiune despre tot ceea ce face, încât mă prind la gândul (cam nelalocul lui, ce-i drept): e frumoasă, tânără, talentată - de ce i-ar trebui să poarte rochii lungi şi grele, să îndure repetiţiile obositoare, să nu mănânce şi ea un chebab mai picant, dacă i-o veni pofta, sau o îngheţată doar pentru a fi permanent în formă? „În pofida acestor greutăţi, cum le spui tu, disciplina mea interioară mă ajută să trec peste ele. Prefer lucrurile serioase, de valoare, îmi place atmosfera scenei, iubesc publicul şi-mi place să evoluez în faţa spectatorilor. Dar nu mă văd cântăreaţă de operă...”, mă pune pe gânduri Victoria.

„Opera presupune voce puternică, gesturi largi, decor impunător. În operă totul trebuie să fie grandios, astfel încât cel de pe scenă să fie văzut până în ultimul rând. Desigur, e un lucru interesant, dar există, în acelaşi timp, detalii fine ale măiestriei actoriceşti pe care poţi să le pui în valoare într-un alt gen de artă, combinându-l, desigur, cu potenţialul unui cântăreţ de operă. Un gen de artă în care primează emoţiile din privire, cuvintele, detaliile”.

De aici, firul discuţiei noastre porneşte cu iuţeala ghemotocului spre primul proiect solo al Victoriei: muzică clasică interpretată într-o manieră absolut nouă. Cu elemente de muzică pop, jaz şi chiar cu ceva etno. Genul acesta de muzică o tentează cel mai mult şi a plăcut şi altora – cea dintâi piesă înregistrată, „Tristesse”, de C. Saint-Saens a trecut din prima „examenul”.

„Îmi dau seama că la reprezentaţiile de operă vine un anumit public şi că muzica clasică este „consumată” de puţini oameni. De aceea, cred, am şi îndrăznit să visez la ceva aparte – la revelaţia muzicii clasice în faţa unui public mai larg, transformând-o într-o muzică pe placul tuturor”, se destăinuieşte Victoria, care şi-a preluat rolul nobil al „muntelui” din proverb.

„L’invito”

Aşa se numeşte primul ei album, o invitaţie în universul muzicii neoclasice. Seninătatea şi graţia ei îţi inundă sufletul după ce asculţi prima dată cele 12 melodii (la care s-a lucrat aproape un an de zile: aşadar, nu avea cum să nu fie bun). Până şi „Historia de un Amor” – acest cancion spaniol atât de cunoscut – joacă în alte culori, care te impresionează şi pătrund în cele mai ascunse colţuri ale sufletului. Albumul, lucrat la Moscova după ultimele tehnologii în domeniul CD, apărut graţie sprijinului „Rulada-Art” şi „Investprivatbank”, poate fi găsit în vânzare şi la Chişinău. Printre cei care au muncit alături de Victoria sunt Sergiu Teacă, regizor de sunet, Sandu Gorgos, care a făcut aranjamentele muzicale, şi Viola Julea, buna prietenă a Victoriei, care a ajutat-o să îmbine inspirat manierele de interpretare – cele de estradă cu stilul ei cameral. În calitatea sa de pictor al sufletelor, fotograful Victor Coşulean a reuşit să surprindă şi să transmită prin imaginile de pe disc toate trăirile Victoriei. „Nu ne-am grăbit deloc, pentru că ne-am dorit, înainte de toate, un produs calitativ”, specifică Vasile Medinschi, producătorul Victoriei, directorul Centrului de producţie „Rulada-Art”.

Între timp, cu frumoasa cântăreaţă de la Chişinău a făcut cunoştinţă publicul din Odesa, care a îndrăgit-o imediat. Succesul ei a determinat cunoscutele publicaţii „Komsomolskaia Pravda” şi „Argumentî i Faktî” să o înainteze în 2005 la premiul „Recunoştinţa anului” la categoria „Cântăreaţa anului”. Plăcut surprinşi, seduşi de frumuseţea şi talentul ei, reprezentanţii Asociaţiei mondiale a cosmonauţilor de la Moscova i-au adus în dar o stea ce-i poartă numele.
 
Naiul lui Constantin Moscovici şi neoclasicismul Victoriei

Total neaşteptat a fost duetul ei cu naistul Constantin Moscovici. Întâlnirea lor s-a produs pur accidental, mai bine zis, totul s-a întâmplat în visul producătorului, Vasile Medinschi, care i-a văzut pe cei doi cântând împreună. În aceeaşi zi, ei au făcut cunoştinţă şi trebuie să apreciem curajul lui Moscovici de a accepta duetul cu Victoria, înregistrând prima piesă, „Memory” după „Cats”, spectacolul muzical al lui Weber. De aici începe o nouă cale în cariera Victoriei, cea a concertelor, alături de cunoscutul naist. Primul s-a produs la Kiev, la „Şlagărul anului”. Pe Constantin Moscovici îl încercau emoţiile, iar pe Victoria, inspirată de tot ce se întâmpla din jur, nu o trăda nici un muşchi de pe faţă... Aplauzele nu au contenit timp de câteva minute. Şi asta s-a întâmplat la Kiev, unde publicul este destul de alintat în materie de muzică. Aşa a început – în mod miraculos – colaborarea lor. În această vară, Victoria a fost invitata lui Constantin la concertul lui solo de la Minsk, cu participarea Orchestrei prezidenţială a Belarus. „La Minsk a fost cu totul altfel. Am avut un orar încărcat, participări în emisiuni TV şi radio, conferinţă de presă, repetiţii. Am fost plăcut surprinşi să aflăm că la spectacol au venit reprezentanţii ambasadei noastre la Minsk”, povesteşte Victoria. Chiar dacă în ziua concertului a turnat cu găleata, artiştii din Moldova au fost scăldaţi în aplauze furtunoase. După acest spectacol, cei doi au decis să lucreze la un album comun.

Lansarea la Chişinău

Viaţa zbuciumată pe care o trăieşte astăzi, plină de concerte, de veniri şi reveniri acasă, de aplauze nu este deloc obositoare, dimpotrivă - o inspiră să meargă mai departe pe drumul numit „succes”. În doar câteva săptămâni, Victoria Nikitcenko ne va invita la un spectacol de zile mari şi la prezentarea primului ei album şi videoclip, unde îi vom putea asculta belle canto în stil „Pink Floyd”. Îi place să combine stilurile, îi place să combine activităţile – predă vocalul la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice şi tot acolo îşi încheie masteratul. În orele libere, face yoga, pentru a-şi cunoaşte mai bine lumea interioară, pentru a trăi senzaţii adevărate, curate - lucruri atât de importante pentru o cântăreaţă care se pare că este fericită pentru tot ce i-a dat Dumnezeu.
Text: Rodica Trofimov
Foto: Dumitru Doru,
Roman Rîbaliov

Fotografiile au fost realizate la Salonul de anticariat „Antique salon” (str. Bucureşti, 67, tel: 22.68.39).
Mulţumim pentru sprijin.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+30°