VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Victor Stepaniuc. Moldoveanul din Partidul comuniştilor
Februarie 2006, Nr. 22

Victor Stepaniuc. Moldoveanul din Partidul comuniştilor

Comentează   |   Cuprins

Mai văd că e lipsă bustul lui Lenin (îmi arată că l-a mutat pe geam), în schimb, îmi atrage atenţia o altă statuie - o bufniţă cu ochelari pe nas şi cu o carte în faţă. Deşi dl Stepaniuc se grăbea (de data aceasta, nu la adunare de partid, ci la înmormântarea unui coleg de fracţiune) şi iniţial mi-a spus că pot discuta cu el doar 15 minute, m-a luat în seamă până la ultima mea întrebare rostită. Cel mai mare paradox e că dl Stepaniuc, deşi nu a declarat-o niciodată, manifestă o sinceritate dezarmantă. Cel puţin, atunci când vine vorba de averea pe care o deţine.  Victor Stepaniuc este azi, din punctul meu de vedere, un pion foarte important în mâinile preşedintelui ţării, un odiseu al mişcării moldoveniste şi un comunist venit din epoca socialistă, dar şi cu viziuni moderne. Aşa l-am văzut eu. De fapt, ultimul gând vis-a-vis de el e că interviul respectiv trebuie publicat cu marca “No comment”.

• Născut la 13 iulie 1958, în satul Costeşti,  r-nul Ialoveni.
• A absolvit facultatea Filologie a USM şi Drept de la ULIM.
• În anii 1979-1996 a activat în calitate de profesor de limbă rusă şi director de şcoală. Din 1990, participă activ la viaţa politică a ţării, iar din ‘96 este deputat în Parlamentul R. Moldova.
• Între 2001-2004 deţine funcţia de preşedinte al fracţiunii parlamentare PCRM.
• Din 2005, este preşedintele Comisiei pentru cultură, ştiinţă, învăţământ şi mijloace de informare în masă, membru al Biroului Permanent al Parlamentului.

Dle Stepaniuc, aţi lansat recent monografia “Statalitatea poporului moldovenesc”. Ştim că sunteţi unul dintre cei mai ocupaţi deputaţi şi, având atâta treabă, mă mir că aţi găsit timp să mai scrieţi şi cărţi serioase.

Lucrez de mult timp la ea, de prin ‘88-‘89, iar ideea mi-a venit atunci când devenisem student la cea de-a doua facultate, de Istorie, prima fiind cea de filologie rusă. Anii ’90 s-au remarcat prin apariţia a foarte multă informaţie, mai ales în presă, cum ar fi în „Literatura şi Arta”, în revistele care erau atunci şi publicau mai multe lucruri din arhive. Acestea erau destul de contradictorii şi era greu să identifici un răspuns corect şi exact. Mi-a apărut  interesul faţă de arhivă şi în toţi aceşti ani am lucrat cu documente despre teritoriul dintre Prut şi Nistru, ceea ce numim Moldova de Est. Alţii îi spun Basarabia, dar este un termen greşit, introdus de ruşi şi apoi preluat de români.

Ce aţi descoperit în arhivă?

Multe lucruri, chiar şi documente falsificate.

De fostul KGB?

Cred că şi-a adus aportul şi Rusia sovietică, şi unii cercetători moldoveni şi români şi româno-unioniştii noştri. Sunt patru ediţii de „Descrierea Moldovei”, două variante editate la Chişinău în perioada sovietică, una la Iaşi şi alta la Bucureşti. Care este veridică, nimeni nu ştie. Specialiştii fac trimitere la opera respectivă, publicată în limba latină, dar e destul de greu, pentru că trebuie să fii un cunoscător foarte bun al acestei limbi. În această carte încerc să dau răspuns la anumite întrebări în problema istoriei Moldovei şi a statalităţii moldoveneşti. Sunt mai multe chestiuni dramatice şi chiar tragice. Ceea ce s-a întâmplat cu Moldova, mai ales în secolul al XIX-lea, altfel, decât tragedie, nu poate fi numită. În primul rând, dezmembrarea de la 1812, apoi aşa-zisa Unire a Principatelor, când Moldova a fost jertfită ca stat, ca fiinţă statală. Adică, slăbită, dezmembrată, sacrificată de mai multe ţări. În al doilea rând, vin ruşii cu turcii, la 1812, cu boroboaţa lor. Iniţial, moldovenii s-au uitat pozitiv la acest eveniment, apoi s-a demonstrat că nimeni din vecinii noştri nu doreşte reîntregirea istorică a Moldovei. Cartea se bazează mai degrabă pe aspectele istorice şi juridice, decât pe cele politice.

Cineva ar putea contesta această carte?

Foarte multe persoane. Şi sunt conştient de acest lucru, mai ales că le cunosc opiniile. R. Moldova este un stat recunoscut de ONU, deci moldovenii sunt recunoscuţi ca naţiune. La noi, o bună parte din istorici nu fac istorie, ci politică. Până şi declaraţia de independenţă are tălmăciri incerte.

În Declaraţia de independenţă se vorbeşte despre faptul că limba noastră este română. Acest aspect se încalcă sau nu?

Ce vorbim noi de limba română? S-a încălcat legislaţia în vigoare. Constituţia nu era încă adoptată, iar politica se făcea cu încălcarea legilor. În Legea despre funcţionarea limbilor era stipulat clar că limba noastră este moldovenească. În al doilea rând, Declaraţia nu a făcut nimic mai mult, decât Constituţia sovietică. Ea nu a numit poporul care a fondat statul nostru, moldovenii.
 
Cine a finanţat apariţia cărţii?

Eu. M-a costat în jur de 84 de mii de lei, am emis un tiraj modest de 3000 de exemplare. Poate fi utilizată şi în calitate de manual de istorie şi pentru universităţi, şi pentru profesorul şcolar, care se află într-o dilemă. Pe de o parte, există statul R. Moldova, iar pe de altă parte, în şcoli se predă istoria românilor în viziunea României.

Câţi ani aţi lucrat asupra ei?

E o muncă de 15 ani. Prin actele din arhivă, am demonstrat că Moldova a fost stat, nu un conglomerat feudal prestatal. Am cercetat peste 1200 de documente din arhivă. Pot demonstra că drapelul nostru actual nu are nimic în comun cu tradiţia moldovenească, cu excepţia capului de bour.

Dacă v-aţi uita acum în oglindă, aţi putea să vă faceţi au autoportret?

Cred că sunt un moldovean consecvent, un internaţionalist şi respect dreptul tuturor de a trăi în această ţară. Sunt tolerant în politică, sunt gata să polemizez cu orice coleg de Parlament, îi recunosc dreptul la opinie.

Sunteţi ateu?

Sunt, şi la biserică merg foarte rar.

Pentru că v-o cere protocolul sau pentru că v-o cere sufletul?

Mai degrabă, pentru că mi-o cere protocolul. Biserica este, pentru un popor, lăcaşul principal de cultură şi de spiritualitate.

Dar aveţi relaţii bune cu biserica. Fiica dvs. este măritată cu un diacon.

Am foarte mulţi prieteni preoţi, care sunt oameni de treabă şi care lucrează pentru luminarea acestui popor.

Ce faceţi când mergeţi la biserică? Vă rugaţi?

De obicei, nu mă rog. Analizez, încerc să înţeleg mesajul preoţilor, care, din punct de vedere pedagogic este corect, iar din punct de vedere psihologic este unul pătrunzător.

Poate puterea manipula masele cu ajutorul bisericii?

Biserica nu poate rămâne în afara unor manevre politice. Desigur, preoţii sunt şi ei oameni şi pot fi influenţaţi. La noi, biserica lucrează împreună cu statul la renovarea lăcaşurilor sfinte.   

Dle Stepaniuc, vă consideraţi un om influent?

Ştiu că nu m-aţi inclus în topul celor mai influenţi 50 moldoveni. De ce să mă consider unul dintre cei mai influenţi? Din punct de vedere politic, nu sunt influent, în business tot, dar mă uit calm la aceste lucruri.

Ce valoare şi ce greutate are cuvântul dvs. în cadrul fracţiunii pe care o reprezentaţi?

Cred că se ţine cont de multe ori de ceea ce spun, ca şi de opinia unui deputat cu experienţă.

Problema este cine ţine cont: colegii de partid sau preşedintele ţării?

La şeful statului am găsit înţelegere în cazul multor chestiuni, când a fost vorba de anumite legi care trebuiau adoptate şi promovate.

Se zice că atunci când aţi fost în spital, la mijloc a fost un incident între dvs. şi preşedintele Voronin şi că Domnia sa şi-a permis chiar şi o mică agresiune în raport cu dvs. Este adevărat?

Nu este adevărat. Cineva mi-a spus în faţă acest lucru, când aveam o vânătaie la ochi. Am suportat o intervenţie chirurgicală. Am fost într-o deplasare la Strasbourg, în 2002, şi după asta a început a-mi lăcrima ochiul drept. Peste o zi, am mers la Beijing şi chinezii erau gata să-mi facă operaţie. Când am revenit acasă, am mers la clinica “Ovisus”, la medicul Gheorghe Ivanov, care mi-a efectuat o intervenţie chirurgicală reuşită.

În politică, se fac bani mari?

Unii fac, trebuie să recunosc acest lucru. Puterea corupe. Stau şi mă gândesc asupra vorbelor lui Marx, că acest stat trebuie demolat, în sensul pozitiv al cuvântului, adică să transmitem puterea colectivităţii.

Aveţi afaceri?

Nu am, deşi la tema asta s-a vorbit foarte mult. Au anumite afaceri rudele mele, dar acest lucru nu este interzis de Constituţie. Ştiu că a scris presa despre mine. Împotriva ziarului “Flux” am iniţiat vreo 14 procese, dintre care am câştigat 12. Din cauza acestor articole suferă rudele, inclusiv fratele, ginerele.

Se întâmplă ca ei să facă trimitere la numele dvs., atunci când au probleme cu organele de control?

Nu ştiu, dar aflu că sunt controlaţi des. De aici îmi fac concluzia că la noi businessul mic supravieţuieşte greu. Cei mai mari rechini şi oameni de afaceri niciodată nu vor fi supuşi controalelor interminabile din partea organelor de resort. Din contra, suportă mai multe micii întreprinzători.

Să fii prieten cu marii rechini e convenabil pentru putere…

Din păcate, ei ştiu opinia mea şi nu se prea apropie de mine. Îmi permit să vorbesc deschis despre această problemă şi la şedinţele comisiei respective, şi în cadrul fracţiunii şi marii businessmeni stau departe de mine. La alţii ştiu că se duc.

V-a deranjat acel sicriu adus pentru dvs. în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în timpul grevelor?

Cum să nu mă deranjeze lucrurile care nu au nimic nici cu buna educaţie, nici cu cultura spirituală? Sunt un fel de barbarisme.

Aţi acţionat în judecată autorii gestului?

Nu au putut fi identificaţi. În 1990, mi-au stricat ferestrele la casă, mi-a fost tăiat şi telefonul şi cunosc acest extremism fascist, din partea unor persoane cu viziuni bolnave.

Vă temeţi de moarte?

Ca şi orice persoană.

Dar de moarte politică?

Tot mă tem, deşi nu mă deranjează tare.

Ce veţi face, dacă nu veţi mai fi deputat?

Aş lucra profesor, oriunde va fi nevoie de mine.

Cum este femeia-politician model? Aşa ca dna Eugenia Ostapciuc sau ca Angela Aramă?

Ia întrebare mi-aţi pus dvs.! Încercaţi să lăudaţi o femeie şi pe urmă veţi vedea în ce scandal veţi intra!

Ce calităţi ar trebui să împrumutăm de la ambele, ca să creăm femeia-politician perfectă?

De la dna Ostapciuc aş lua dârzenia, iar de la dna Aramă competenţa profesională şi insistenţa.

Aspectul fizic contează la o femeie-deputat?

Contează întotdeauna, mai ales la o femeie. Majoritatea femeilor din Parlamentul nostru sunt femei frumoase.

Aveţi vilă? Ce avere aveţi?

Stepaniuc este unul dintre puţinii demnitari, care, în declaraţia privind averea, a indicat tot ce are, valoarea totală a bunurilor fiind estimată la cca 720 mii lei. Am un microbus, care circulă, o maşină “Honda”, o casă modestă la Costeşti, construită din salariul de pedagog, un apartament, oferit de stat, şi un lot de pământ de 35 ha. Niciodată nu m-am eschivat să spun cât am. Cu toate că mi-a părut rău când am văzut că unii politicieni, inclusiv colegi, deşi au averi foarte mari, au indicat nişte sume de râsul găinilor. Nu poţi să te declari sărac şi să vii la serviciu cu o maşină de 70 mii de dolari. Mă întreb: din care salariu au cumpărat-o? Din care moştenire au primit-o în ţara aceasta săracă?

Există o comisie, care este obligată să verifice autenticitatea datelor prezentate de demnitari…

Din păcate, nu-i obligată.

Când vă enervaţi cel mai mult?

La serviciu. Din cauza birocratismului şi a incompetenţei unor persoane şi structuri de stat.

Sunteţi prietenos sau cinic?

Îmi pare că nu-s cinic.

Vă faceţi des reproşuri?

Da. Ultima dată mi-am reproşat că nu am finisat cartea în 2002, deşi am avut de câştigat 200 de pagini.

Faceţi sacrificii şi pentru ce?

Cred că sunt unicul deputat, care în ultimii cinci ani nu a mers deloc în concediu. Am muncit.

Ileana Rusu

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Pentru vip-era Stepaniuc . Ca să te găsesc , ţi-am cules urmele. Dacă chear crezi în ceea ce scrii , te iert şi Eu. Dacă nu ? Să-ţi aperi urmaşii de veninul tău
nafigator   -  
02 Ianuarie 2010, 21:50
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°