VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Vasile Iovu. Mereu Tânăr
Decembrie 2004, Nr. 07-08

Vasile Iovu. Mereu Tânăr

Comentează   |   Cuprins

ARTĂ. Nu este suficient ca un artist să aibă un bagaj de cunoştinţe şi un interes dominant. El trebuie să fie curios, să rezolve problemele care-i dau bătaie de cap şi să nu meargă pe un drum bătătorit, care poate deveni, la un moment dat, plictisitor. LUPTĂ. Nu sunt o fire bătăuşă. Sunt Leul care doarme-doarme şi în cele din urmă explodează. Atunci când cineva mă calcă pe cap, mă strădui să îmi înving neputinţa de a trece cu vederea. SUCCES. Totul este legat de muzică şi de familie. RISC. Mai bine las de la mine, decât să fac gălăgie. Nu-mi place să risc. Sunt cam timid de felul meu. SACRIFICII. Am gândit prea mult tot ceea ce am întreprins şi nu am făcut sacrificii. FRUMOS. Iubesc frumosul. în orice şi în oricine există frumos. Eu îl caut şi-l găsesc. DORINŢĂ. Să creez mai multe, mai bune. Să fim sănătoşi. FIICA. Doinita, regizor la televiziune, care i-a dăruit o dulceaţă de nepot, Sănduţ. DEMNITATE. Un lucru principial în viaţa omului. Dacă n-o ai, e trist de tot să trăieşti. Să ştii cine eşti, de unde ai pornit, care îţi este poporul şi limba ta. Sunt fericit că nu-mi mi-am schimbat convingerile în ceea ce priveşte limba şi neamul românesc.

„M-am născut la Bardar, fostul judeţ Lăpuşna, într-o familie de ţărani. Suntem patru fraţi şi două surori. Eram un băiat cuminte. Prea cuminte, poate. Doamne fereşte să ies din cuvântul părinţilor! Nu mă duceam nici în sat, dacă nu-mi dădeau voie. Când vedeam că în casă ţolurile erau cam murdare sau că se aduna praf, mă apucam singurel să fac curat. Mama cânta foarte frumos.

Când aveam vreo patru ani, am găsit o armonică, rămasă de la nemţi, şi am început să suflu în ea. Sora mea mare, văzând că-mi place să cânt, m-a dus la Chişinău. Adio, tractor, adio căruţă! Aveam zece ani când am plecat din sat la Şcoala specială de muzică de pe lângă Conservator. Am preţuit libertatea care mi se acordase, puteam să încerc să fumez, să gust o bere. Dar când mă gândeam că tata poate să mă prindă, mi se învârtea totul în jur. Naiul mi-a deschis drumul în viaţă".

Indiscutabil, Vasile Iovu se identifică cu naiul şi, invers, când zicem Vasile Iovu auzim muzica divină a tuburilor de lemn. Nu poate fi vorba de un alt subiect, fiţi de acord. Naiul 1-a cucerit neaşteptat de repede, iar el s-a predat fără luptă - a învăţat, cuminte, să stăpânească unul din puţinele instrumente cu puteri miraculoase, ce naşte sunete pure. Dumnezeu a vrut ca Vasile să devină naist. Dumitru Blajinu 1-a sprijinit, Gheorghe Zamfir 1-a inspirat. De atunci, au trecut 37 de ani.

E un bărbat distins. Sufletul, mâinile şi buzele îi sunt unelte de imaginaţie, dar şi instrumente de precizie. Peste ani, şi-a păstrat tinereţea, bunul-gust şi modestia. Parcă ar fi trebuit să fie şi poet, şi dansator şi parcă nu s-ar cuveni să stea la Chişinău, ci undeva în inima Parisului sau a Veneţiei, unde artiştii-boemi se scaldă în glorie şi în blitzurile aparatelor de fotografiat. îi place să trăiască acasă şi să fie artistul adevărat. Fără vorbărie şi publicitate. Puţinele gălăgii pe care le acceptă sunt cele din sălile de concert, rumoarea publicului mulţumit şi serile petrecute alături de familia lui sau cele din barul „La Măria", numit în cinstea soţiei lui. In scenă se regăseşte el, artistul, acasă - el, bărbatul.

„Nu e viaţa noastră e ca o poveste despre un anume timp, loc, despre oameni şi mai presus de acestea, despre dragostele noastre?...", se întreabă artistul. Să-1 ascultăm...

Artă şi dragoste

„Cântam până se făcea naiul roşu şi simţeam că buzele mi se fac sărate..."

Muzica s-a dovedit a fi cea mai potrivită temperamentului, caracterului şi talentului lui. Până la Dumitru Blajinu, repurtatul om de creaţie, Basarabia nu a ştiut de muzică interpretată la nai. În 1967, când Blajinu a venit la Radiodifuziune, fondând „Folclorul", în spaţiul basarabean a început să fie cântată muzica adevărată. Blajinu ştia foarte bine cum trebuie să sune fiecare instrument. Văzându-1 cum cântă la flaut, i-a pus lui Vasile Iovu naiul în mână: „Na-ţi năişorul ista!". L-a încurajat şi când acesta s-a „îmbolnăvit" de nai, nu l-a mai lăsat din mâini. „Folclor" a fost un laborator de creaţie, unde au crescut foarte mulţi artişti. Maestrul Blajinu ne-a învăţat şi orchestraţie, şi să facem aranjamentele muzicale. A fost o adevărată şcoală de creaţie", îşi aduce aminte dl lovu. De aceea, a şi fost fidel acestei orchestre, care a adunat o întreagă filozofie muzicală a acestei palme de pământ.

Pentru a cunoaşte popularitatea, a exersat nopţi şi zile. într-un timp, mai n-a fost dat afară din cămin. Prea mult cânta la nai: instrumentul lui Pan nu le dădea pace celor cu urechile prea fine care au pus problema mutării lui lovu din cămin. Zadarnică trudă! Oricum, succesul şi 1-a cucerit cu sânge: cânta până i se făcea naiul roşu şi simţea că buzele i se fac sărate...

Întâlnirea cu Gheorghe Zamfir a fost una memorabilă. Era în ultimul an la Institutul de Arte când, în prag de absolvire, a citit în „Sovetskaia kultura" un anunţ despre turneul „Doinei Armatei" prin URSS, unde solist la nai era nimeni altul decât Gheorghe Zamfir. S-a gândit că examene o să mai susţină, dar concert cu Zamfir nu văzuse în viaţa lui... A luat] bilet la avion până la Vilnius. L-a aşteptat în holul hotelului şi o mână „de sus" l-a condus către celebrul naist: s-a prezentat, timid. Zamfir a rămas plăcut impresionat: nu a mers la masă, ci a stat patru ore la taifas cu tânărul de la Chişinău. Ore în care maestrul i-a povestit tot ce ştia despre nai, lucruri pe care Vasile nu le citise nicăieri, căci nu avea de unde.! „Zamfir a fost vaporul care a spart gheaţa şi a insistat asupra muzicii lui. El a adus naiul în muzica modernă. Sigur, astăzi în lume sunt o mulţime de naişti, care au o tehnică excepţională de interpretare. Dar, ca să cânţi cu adevărat la nai, trebuie să ai suflet de român. Mă bucur că idolul meu este în viaţă, că am putut cânta pe aceeaşi scenă cu el, că suntem colegi şi că am devenit prieteni".

Spre deosebire de maestrul Zamfir, Iovu a avut, totuşi, răbdarea să se facă şi profesor universitar, deschizând în 1973 o clasă de nai, la Conservator. E firesc că are mulţi discipoli, pentru care a şi scris metoda predării la nai. De 12 ani, merge, de două ori pe an, cu orchestra sa, în turneu european -Austria, Germania, Elveţia şi Franţa - în cele mai prestigioase săli de concerte - Sala de congrese de la Strasbourg, Sala „Beethoven" din Bonn, Sala mare de spectacole din Salzburg, Catedrala din Koln. „Publicul de acolo apreciază enorm muzica noastră populară. Suntem şapte muzicieni care cântă muzică clasică în prima parte şi muzică populară în partea a doua. Şi desigur când lumea aude muzică de Mozart, Schubert, Bach, Schumann, Beethoven, cântată la instrumentele  noastre naţionale, în special, la nai, este o minune". Aceeaşi părere o are publicul din peste 30 de ţări în care a concertat maestrul Iovu.

Dragoste şi artă

„Pentru mine este important ca femeia să aibă o voce frumoasă"

încercând să facem o paralelă între nai şi femei, găsim multe asemănări. Pentru el este important ca femeia să aibă o voce frumoasă. Când a auzit-o pe Măria Strătilă, a înţeles că este a lui. Trecând printr-o căsătorie şi fiind de unul singur mai mulţi ani, nu credea că poate să-1 mai impresioneze cineva. Măria a reuşit: avea o cosiţă groasă şi o voce deosebită. Pe timpuri, orchestra „Folclor" organiza concursul „Cântaţi cu noi", la care participau amatorii din toată republica. „A venit o fată de la Răspopeni şi te rog să-i faci aranjamentele la cântece!", 1-a rugat dirijorul. Fata era Măria. După care, nu a mai venit s-o vadă, ci a plecat în turneu, în Japonia, iar Măria a rămas cu concursul. „Gata cu fata, şi-a zis atunci. O mai văd, n-o mai văd...". Câţiva ani i-a făcut curte, iar noţiunea de spaţiu era împărţită cam astfel: Şoldăneşti şi restul lumii. A început să-i dedice melodii, apoi să-i cumpere bomboane şi îi tot încerca... vocea, să se convingă că nu a greşit. „E firesc că nu aş renunţa la nai, care este suflul meu, dar şi familia este sufletul meu. Este Măria, este femeie care mă susţine şi mă ajută în toate".

Cu Măria, şi-a dat seama că viaţa este mai interesantă, că totul, de fapt, poate fi pus la locul său şi că tot ce face în viaţă are sens.
Altă viaţă. Mai liniştită, cu seri petrecute acasă, în familie.


Spune că o femeie trebuie să aprecieze la un bărbat modestia, fidelitatea şi onestitatea. „Măria este femeia-surpriză. Mereu născoceşte ceva. Nu ştiu de unde le scoate, de unde le găseşte... Ea este mai iute, eu sunt, aşa, mai domol. De fiecare dată, are bucuria de a face ceva plăcut pentru noi. Niciodată nu a uitat de vreo sărbătoare sau aniversare.

Odată, la un jubileu, mi-a făcut un cadou, că mai n-am căzut de emoţie - mi-a copt un nai. M-a emoţionat foarte mult. Atunci când îmi sună în cap un cântec, mă gândesc la vocea ei: oare i s-ar potrivi".

În ceea ce priveşte surprizele, anul acesta nici el nu s-a lăsat mai prejos. A adunat pe un disc - „Dragostea e ca o floare" - toate înregistrările lor şi 1-a editat în sute de exemplare. Le-a adus acasă cu maşina şi le-a descărcat în dormitor... Suntem aproape siguri că dna Măria pregăteşte deja „lovitura" pentru la anul, când îndrăgitul nostru naist va împlini la 24 iulie 55 de ani.

Fără glumă, dacă doriţi să aflaţi „pe viu" care sunt adevăratele dimensiuni spirituale ale cuplului Vasile şi ale Măriei Iovu, daţi o fugă pană barul „La Măria" de la Telecentru. Acolo veţi gusta din bucate naţionale minunate şi veţi ciocni un pahar cu artişti, cântăreţi, ziarişti, oameni de bună credinţă.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

imi place
zina   -  
13 Februarie 2010, 16:36
Sus ↑
o veata implinita si bogata sufleteste, iubesc naiul si il socot instrumentul nostru national si exceptional!!!!!!!!
ion   -  
26 Iunie 2011, 20:25
Sus ↑
e cool tare ?
ANGELA IGNATIUC (POPOV)   -  
21 Octombrie 2013, 17:50
Sus ↑
Dumnezeu s-o ierte pe Maria Iovu.
Ciprian Birtea   -  
25 Ianuarie 2014, 21:58
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+30°