VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Vasile Chirtoca. Un businessman pe poziţii
Iulie 2005, Nr. 15-16

Vasile Chirtoca. Un businessman pe poziţii

Comentează   |   Cuprins

Se află în fruntea celui mai mare holding auto de la noi şi îi place să şofeze. A copilărit într-un sat pitoresc, Ghiderim, din regiunea Odesa. De acolo i se trage filozofia vieţii – adevărata pace, libertatea şi împăcarea cu tine însuţi o găseşti în sânul naturii. Vasile Chirtoca ar discuta la nesfârşit la această temă, căci natura este pentru el o autoritate incontestabilă care îi dictează stilul de viaţă, dar şi îi sugerează idei pentru viitoarele afaceri. A practicat mulţi ani boxul – sport ce i-a înmulţit calităţile, inclusiv pe cele de conducător. Un om de afaceri şi un pugilist care ştie ce înseamnă luptă, disciplină şi perseverenţă.

Nu agreaţi jurnaliştii, din moment ce nu cunoaştem prea multe despre dvs. Sunteţi un om închis?

N-aş zice că sunt închis din fire, vorba e că nu am timp. Şi nu cred că persoana mea îi interesează pe foarte mulţi. Pe când jurnaliştii manifestă interes doar atunci când vor să scrie ceva de rău. Glumesc, fireşte.

De unde se trage familia Chirtoca?

M-am născut într-un sat moldovenesc din Ucraina, regiunea Odesa, raionul Kotovsk -Ghiderim. Tata este moldovean din Ucraina, din satul Lipeţkoe, iar mama – ucraineancă din Râbniţa. Ambii sunt profesori şcolari - tata de istorie, mama – de limba şi literatura rusă. După război, tata s-a înscris la Institutul Pedagogic din Tiraspol, iar după primul an de studii a fost trimis într-un sat din raionul Făleşti, unde mama era directoarea şcolii. Lucrând o vreme în Moldova, ei au hotărât să se mute mai aproape de părinţii tatălui. În 1958 au trecut în Ghiderim. Atunci m-am născut şi eu. Suntem o familie prietenoasă, am două surori mai mari. Una e în Nikolaev, cealaltă - în Chişinău. Ca mezin, eram răsfăţat de toată lumea şi aveam parte de cele mai gustoase bomboane. Mi-am petrecut copilăria în sânul naturii - satul nostru este pitoresc, cu multe iazuri şi păduri. În 1962, tata a construit o casă frumoasă în mijlocul unei livezi mari. Viaţa petrecută în natură este un dar de nepreţuit: înţelepţii spun că plantele au un puternic potenţial energetic pe care îl transmit omului.

Astăzi găsiţi timp pentru a ieşi la aer curat?

Încerc şi chiar reuşesc. Călătorim împreună cu soţia. Ar fi minunat dacă oamenii ar coborî din „coliviile” lor etajate şi s-ar bucura de libertate la pământ. Nu de alta, dar în Moldova este pământ suficient pentru toată lumea.

Ce fel de elev aţi fost?

Eminent. Am devenit elev la cinci ani. Sora mea era mai mare cu un an şi jumătate şi când a trebuit să meargă la şcoală, am făcut un tărăboi în toată legea: nu-mi imaginam să mă despart de ea. Aşa că am fost înscrişi ambii într-o clasă. Mai târziu, ne-am mutat în Străşeni. Părinţii au decis că e mai bine să învăţăm într-o şcoală orăşenească. Sunt absolvent al Institutului Politehnic din Odesa, de formaţie sunt inginer-mecanic. În 1979 am venit în Chişinău, m-am angajat la Institutul de proiectări al Ministerului Industriei Electronice a URSS. În 1989 am devenit director al filialei din Novosibirsk a Institutului de stat de proiectări al Ministerului de Radioindustrie, unde am lucrat până în 1992.

Prin ce v-a atras domeniul privatizării?

După căderea Uniunii Sovietice, deşi organizaţia noastră era destul de puternică, mă cam plictisisem şi am dat-o pe afaceri. Împreună cu prietenii am creat Compania „Poliproiect”. Apoi, m-a tentat ideea propriei afaceri: în 1992, a fost creată Compania „DAAC Invest” ce activa pe piaţa hârtiilor de valoare, făcea comerţ, desfăşura expoziţii şi târguri. În acea perioadă, aveam filiale în Sankt Petersburg şi Moscova; am avut de-a face cu zeci şi sute de mii de vaucere, - cu 20 mii de vaucere puteai achiziţiona 0,5 % din acţiunile „Gazprom”, bunăoară. Am comercializat şi metale negre. Cu toate acestea, nu am studiat suficient de bine posibilităţile privatizării din Rusia şi nu am fost atât de pricepuţi, aşa că în 1993 am renunţat la operaţiunile de acolo. Am început să studiem privatizarea din Moldova. În 1993, când s-a organizat prima licitaţie experimentală contra bonuri patrimoniale, am obţinut magazinul „Victoria”.

Ce reprezintă astăzi „DAAC Hermes”?

Există două companii „DAAC Hermes” – Fondul Investiţional şi compania de comerţ sau holdingul auto, ce propune pe piaţă maşini Renault, Nissan, Dacia, Skoda, Citroen, Mazda, Ford. Compania comercială „DAAC Hermes” este fondatoarea fondului. Deţinem şi un centru de calculatoare «DAAC Sistem».

Avem afaceri în agricultură, un grup de companii, „Agrotehcomerţ”, specializate în vânzarea tehnicii agricole. Deţinem fabricile avicole de la Brăneşti şi Brânzenii Noi şi două silozuri la Drochia şi Cahul. De asemenea, avem în proprietate două uzine constructoare de maşini – „Agromaşina” şi „Hidroimpex” la Soroca. Pe lângă acestea, ne aparţine pachetul de control de la Combinatul „Piele-Art”. În compania noastră intră reţeaua de curăţătorii chimice „Nufărul”. Avem 120 mii de acţionari, în interesul cărora ne străduim să lucrăm.

Câţi ani aveaţi când aţi intrat în marele business?

M-am lansat în afaceri la 32 de ani. Dar, până la asta, eram un fel de businessman sovietic – construiam întreprinderi mari şi soluţionam probleme ca adevăraţi oameni de afaceri, inclusiv în instanţele superioare de la Moscova. De foarte tânăr am aflat cum funcţionează industria, economia. Trebuie să practice businessul doar cei care simt în ei potenţialul de creator, care sunt capabili să-şi materializeze gândurile - asta îţi place, te pasionează şi ştii cum să o faci. Este foarte important să ai dorinţa de a crea ceva, nu numai de a câştiga. Afacerile pornesc şi de la studii temeinice, poţi obţine, însă, succes şi nefiind businessman, cu un consultant excelent. Afacerile presupun o responsabilitate enormă şi griji cu carul. De aceea, înainte de a intra în business, trebuie să te întrebi care va fi „coeficientul” tău de fericire? Nu-ţi vei lua o belea pe cap?

Ce solicită participarea dvs. nemijlocită în conducerea companiei?

Fac şedinţele, aprob planurile anuale, bugetul companiei, campaniile publicitare. Fără permisiunea mea nu se vând mijloacele de bază ale companiei, nu se iau credite, nu se pune în gaj averea. Coordonez toate problemele legate de crearea noilor companii, întreprinderilor mixte, de riscuri şi eşecuri. În plus, sunt preşedinte al Federaţiei de box din Moldova. De asemenea, fac parte din Consiliul economic de pe lângă primul ministru. În concluzie, nu-mi sunt suficiente 24 de ore.

Vă deranjează concurenţa?

Am un principiu: nu vorbesc niciodată despre concurenţii mei - nici de rău, nici de bine. În general, consider economia modernă imperfectă. Economia de piaţă şi concurenţa duc la cheltuieli materiale enorme, absolut inutile omenirii, având în vedere faptul că miliarde de oameni trăiesc în sărăcie. Astăzi, economia nu funcţionează pe principiul „cererea determină oferta”, ci invers. Totul presupune cheltuieli – şi umane şi tehnice; în consecinţă, se dereglează echilibrul ecologic al lumii şi această nechibzuinţă nu ne va fi iertată.

Cât de profitabilă este afacerea cu maşini în Moldova?

Este un business de perspectivă. În Europa, nu există o piaţă atât de minusculă, precum e a noastră. România ne-a întrecut de mult la acest indice: la 1000 de locuitori se vând de 15 ori mai multe automobile noi ca aici. Investim bani grei în acest domeniu, construim centre auto moderne şi cred că piaţa auto din Moldova se va dezvolta cu succes.

Ce maşină preferaţi şi cât de des o schimbaţi?

Noi nu vindem automobile „cu fiţe”, deocamdată. Prefer să merg cu cea mai mare maşină pe care o vindem. Am ales „Renault Vel Satis” – un automobil solid, spaţios, înalt şi rezistent. Schimb maşinile o dată la doi ani.

Prin ce v-a atras businessul agrar?

Ne gândim foarte serios la produsele ecologic pure. Dacă acum cinci ani visam ca Moldova să fie o putere industrială, astăzi admit că putem rămâne un stat agrar, care ar scoate pe pieţele lumii produse ecologic pure. Dacă vom urmări – evident, la scară naţională – scopul ca Moldova să fie o ţară agrară, în care vor fi dezvoltate tehnologiile performante şi ştiinţa,  - în scurt timp putem uita de problemele economice. Desigur, e foarte important să implementăm noi programe de studii, cultivându-le copiilor noi priorităţi.

Ce zice familia dvs. despre faptul că nu vă ajung 24 de ore din 24 pentru serviciu?

Soţia, Valentina, lucrează în compania noastră, este economistă, şefa secţiei resurse umane. În această privinţă, am găsit, se pare, o formulă reuşită. Ceea ce mi-aş dori e să acord mai multă atenţie fiilor. Cel mai mare, absolvent al ASEM, a pornit o afacere reuşită - este director la „DAAC Velosport”. Este căsătorit şi m-a făcut bunic acum zece luni. Mezinul are 12 ani.

Vă enervaţi uşor?

E greu să mă scoţi din sărite, dar, în acelaşi timp, e şi foarte uşor. Uneori, din cauza unor fleacuri, pot să-mi manifest temperamentul coleric. Dar niciodată nu-mi pierd echilibrul, când e vorba de treburi serioase. Nu mă gândesc mult la ceea ce s-a întâmplat şi caut imediat soluţii.

Cum reacţionaţi la sfaturi?

Cu atenţie, şi-i sfătuiesc pe toţi să facă la fel. Chiar dacă ni se pare că sfaturile sunt banale, ar trebui să ne înfrângem mândria şi să plecăm urechea la ele. Mi-a trebuit timp ca să înţeleg acest lucru.

Ce înseamnă pentru dvs. banii?

Banii sunt un mijloc de realizare a planurilor. Nu-mi doresc să am neapărat rancho-uri întinse pe zeci de hectare. Îmi este suficientă o palmă de pământ şi o casă - pentru aceasta nu este nevoie de mulţi bani.

Când aţi început să boxaţi?

Fiind student, nu mă satisfăcea condiţia mea fizică, vroiam să fiu puternic. Oamenii îşi oţelesc firea dacă reuşesc să-şi înfrângă slăbiciunile, temerile, complexele. Fiecare băiat vrea să fie bărbat, să aibă muşchi – aceste gânduri m-au adus în sala de box. Mă antrenam ca un fanat. Când am venit în Moldova, serviciul nu mi-a mai permis să fac box. Am câştigat câteva competiţii unionale, iar la campionatele republicane m-am plasat de două ori pe locul secund. Pierdeam în faţa unui oarecare Ghetmanciuc, astăzi antrenor la Tiraspol. Boxul este unul dintre puţinele sporturi performante din Moldova. Totodată, este o disciplină în care primeşti mult la cap. Dar având în vedere că boxul e „concurentul străzii”, cred că merită să fie practicat. Mulţi, graţie boxului, au devenit oameni.

Cu cine v-ar plăcea să boxaţi?

E o întrebare mai mult pentru cel care ar vrea să-şi doboare duşmanul de moarte... Nu am chef să bocănesc pe cineva. Boxez cu sacul acasă, îl mai iau la pumni din când în când.

Cât de importantă este garderoba pentru un om de afaceri?

E dificil să mă convingi să merg la cumpărături şi mai ales să intru într-un magazin. Soţia se ocupă de garderoba mea, îmi procură costume Hugo Boss sau Givenchy. Cravatele tot ea mi le alege, de regulă, Hermes sau Nina Ricci. De fapt, aş renunţa cu drag la cravată, dar sunt nevoit să respect anumite reguli. Foarte rar mă veţi vedea în magazin şi atunci când se întâmplă acest lucru, îmi place să negociez, fiindcă este interesant. Toţi cumpărătorii noştri negociază, cer reduceri. Procedez şi eu întocmai ca ei.

Vă lipseşte ceva?

Dorinţa mea e ca lumea noastră să se coboare de la etaje şi să trăiască pe pământ, să mâncăm adevărat şi sănătos, să ne facem griji mai puţine şi să respirăm mai mult aer curat. Pentru că, în definitiv, atunci când ai în jur mulţi oameni fericiţi şi mulţumiţi, viaţa e mai frumoasă.  

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

cruta
Marian   -  
07 Decembrie 2010, 14:34
Sus ↑
Este un om cu suflet mare, si care a facut mult pentru Tara Noastra! E simplu doar impozitele achitate de grupul Companiei DAAC Hermes indestuleaza cred eu 50000 de pensionari! daca nu mai mult ! Respect!!! Nu fiti invidiosi dar urmatii pasii!!!
Alexandru   -  
20 Septembrie 2011, 23:13
Sus ↑
este un om bun
Salut sunt cineva   -  
19 Martie 2014, 19:16
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+30°