VIP Magazin
20 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Vadim Mişin. Un pragmatic care iubeşte femeile frumoase
Aprilie 2005, Nr. 12

Vadim Mişin. Un pragmatic care iubeşte femeile frumoase

Comentează   |   Cuprins

Este un om de un calm imperturbabil. Puţine lucruri îl impresionează şi se întâmplă rar ca vreun eveniment să-i pericliteze ziua. Nici chiar jubileul de 60 de ani, pe care tocmai avea să-1 sărbătorească. Mai adevărate pentru el sunt duminicile petrecute împreună cu nepotul, Vadim jr., care îl scoate de dimineaţă la „Sun Sity", unde se joacă la aparate. Sunt camarazi de nedespărţit. Deşi am fost preîntâmpinaţi că dlui Mişin îi place să pună întrebări, i-am luat-o înainte, însăilând o discuţie despre tot ce s-a întâmplat în viaţa lui pe parcursul multor ani.

Familia Mişin, pe scurt

Vadim Mişin s-a născut în satul Kulisarî, regiunea Guriev, Kazahstan. Tata este siberian din regiunea Krasnoiarsk, mama - rusoaică din Kuibâşev. In 1943, fiind rănit, tatăl ajunge la un spital din Kazahstan, unde mama lui Vădim era „komsorg VLKSM". Acolo, s-au cunoscut şi s-au căsătorit, in 1944, Nikolai Mişin a fost rechemat la Moscova pentru repartizare. A ales Moldova dintr-un singur considerent: faptul că este o republică situată mai la sud, unde ar putea să-şi topească frigul Siberiei adunat in oase ani în şir. Nu avea nici gând să rămână în Moldova. „Dar tatălui i-a plăcut foarte mult aici şi mama s-a acomodat foarte repede. Tata a venit într-un sat moldovenesc, unde a făcut colhozul cu mâinile lui". Provenind dintr-o familie numeroasă (14 copii), Nikolai Mişin a rămas în Moldova, iar după el au venit încă doi fraţi. „Acum, în Moldova mi-a rămas un singur unchi, care locuieşte în Chişinău. Toată viaţa a lucrat ca lăcătuş şi acum îl ajut cu ce pot" remarcă dl Mişin. La început, familia Mişin a locuit la Glodeni, după care trei ani - la Floreşti. Din clasa a cincea şi până a absolvit şcoala. Vădim a trăit la Teleneşti. Mai târziu, s-au mutat la Orhei. Mama a fost activistă de partid, iar tatăl - director al întreprinderii silvice de stat. Ambii părinţi sunt înmormântaţi la Orhei şi de două-trei ori pe an dl Mişin se străduieşte să meargă acolo. Astăzi, la Orhei, locuieşte doar un frate de-al său.

Dle Mişin, aveţi o dispoziţie de sărbătoare?

Vă referiţi cumva la ziua de mâine? Ştiţi, încă nu realizez, deocamdată...

Aveţi un jubileu, totuşi... De ce sunteţi aşa de nepăsător?

Îmi este greu să răspund „de ce". Este o simplă zi de naştere. În schimb, cei din familie se tot şuşotesc pe la spatele meu, simt că pun ceva la cale. Doar uitându-mă la ei, îmi dau seama că se apropie „ceva". Nu-mi prea plac zilele de naştere. Dacă e vorba să stau pur şi simplu cu prietenii, o fac cu plăcere, dar dacă e vorba de ceremonii legate de „date rotunde", constat cu regret că a mai trecut un an. Nu sunt un sentimental, din fire sunt un pragmatic. Foarte rar cad pe unda lirismului.

Dar ce poate să vă topească inima?

Îmi plac concertele bune. Dar, mai ales, actriţele şi cântăreţele frumoase. O apreciez cel mai mult pe Sofia Rotaru, este artista nr.l din fosta URSS. Nu înţeleg muzica tinerilor de astăzi, fără voce, dar cu părinţi bogaţi. îmi mai place Nelly Ciobanu. îmi pare foarte rău că nu există URSS. Nu că aş fi un nostalgic, dar cred că degeaba am distrus această ţară, chiar dacă erau multe lucruri de schimbat... Dar e o altă temă de discuţie. Dacă Nelicika se năştea pe timpul Uniunii, s-ar fi aflat, indubitabil, în primii cinci.

Dar ce a făcut partidul de guvernământ pentru a o sprijini? Din câte ştim, Nelly îşi achita personal participările la festivaluri...

Sincer, nu cunosc aspectele despre care îmi vorbiţi, dar mi se pare că problemele ei cele mai mari au fost rezolvate. Ne cunoaştem foarte bine şi, când avem posibilitate, comunicăm. Nelly este foarte modestă, poate chiar excesiv de modestă, şi niciodată nu s-a plâns de nimic. Dar este o fată talentată şi deşteaptă.

Aţi sărbătorit victoria la aceste alegeri?

Credeţi că asta a fost victorie? Nu am avut ce serba. Personal, m-au încercat sentimente duble. Sunt rus, dar soarta m-a adus în Moldova pe când aveam şapte luni. Această campanie electorală mi-a fost tare neplăcută din cauza poziţiei Rusiei. Totuşi, sunt convins că cei din fruntea Rusiei au fost induşi în eroare de către politicieni de rea-credinţă din anturajul lor. Duma de Stat nu s-a gândit absolut deloc la cetăţenii săi şi a făcut un PR neplăcut şi urât. Dar, ca membru al echipei învingătoare, e plăcut să ştii, că în pofida acestor presiuni enorme, poporul ne-a susţinut.

Cum vor evolua relaţiile cu Rusia?

Le vom ameliora. Vom găsi formele, metodele potrivite pentru a-i explica şi lui Puţin personal, şi guvernului şi Dumei de Stat că se înşală. Prima eroare ţine de expresia „blocada Transnistriei" - nu este, nu a fost şi nu va fi nici un fel de blocadă a Transnistriei atâta timp cât noi ne aflăm la putere. Şi dacă o ordine elementară este numită „blocadă", atunci drept „blocadă" putem califica tot ce face Puţin în Rusia. De ce el ia hotărâri, Duma votează şi guvernatorii nu sunt aleşi, ci numiţi? Şi toţi spun că asta e firesc şi democratic. Scuzaţi-mă, dar nu voi accepta niciodată - nici în viaţă, nici în politică - standarde duble. Dacă e „negru", atunci negru va fi întotdeauna. Iar dacă e „alb", aşa va şi rămâne - alb, indiferent de trepăduşii din jurul meu. Sper că vom găsi în Rusia politicieni care să ne audă şi să ne înţeleagă.

Cât de mare este distanţa dintre Partidul Comuniştilor şi partidele democratice?

Pot să vă adresez şi eu nişte întrebări? Nu e obligatoriu să-mi răspundeţi. Cine numeşte aceste partide „democratice" în afară de ele însele? O altă întrebare: spuneţi-mi, vă rog, Urecheanu ce partid reprezintă? Braghiş - din ce fel de partid vine? Dar Lidia Guţu?

Ivan Timofeevici Guţu? Cosarciuc? Numesc oamenii... din bloc, da, aveţi dreptate. Dar cine s-a adunat în acest „ghiveci"? Nimic nu este clar. Realmente, partidele care reprezintă ceva sunt cele conduse de Dumitru Diacov şi Oleg Serebrian. Şi atât. Altceva e dacă îmi plac: recunosc că doctrina lui Serebrian nu mi se potriveşte deloc, dar reprezintă un partid. îmi place sau nu Diacov, putem polemiza, dar Diacov pretinde că partidul lui e de orientare socialistă, stângă-centru şi, bineînţeles, dacă e să luăm în calcul direcţia socialistă a acestui partid, pot să vă spun că formaţiunea în cauză ne este aproape. Şi că suntem dispuşi să discutăm şi chiar să colaborăm. Nu zic să trebuie să ne „înghiţim" unii pe alţii sau să facem un bloc - nu ne trebuie nici un fel de blocuri - dar pentru viitorul parlament parcă s-ar preta oamenii din partidul lui Diacov.

Dar nu credeţi că pentru electoratul lui Diacov colaborarea cu Partidul Comuniştilor va fi ca o trădare?

Nu, categoric. Consider că electoratul lui Diacov este cu mult mai aproape de noi decât de Braghiş, Urecheanu ş.a.m.d. Vreau să subliniez încă o dată că nu dorim să facem vreo alianţă, ci mizăm pe o colaborare în viitorul legislativ. De exemplu, se va discuta în parlament proiectul legii despre mass media. Diacov este un jurnalist cu experienţă, corect... Dacă noi vom fi autorii proiectului, e firesc că vom conlucra...

Şi Iurie Roşca este un jurnalist talentat, cu experienţă...

Şi nu este unul dintre cei mai răi, sunt de acord cu dvs. Am fost învinuiţi că am demis guvernul Braghiş şi că am votat cu Roşea, chipurile, ne-am unit cu frontiştii. Pardon, dar au fost puse greşit accentele. Noi am fost cei mulţi care am pus problema demisiei, iar Roşea ne-a susţinut. El trebuie întrebat ce motive a avut ca să voteze contra. Ştiu că nu avea de gând să colaboreze cu comuniştii. Când aude cuvântul „comunist", Iura se face verde la faţă. Dar repet: Roşea a votat cu noi, pentru că a avut motive ca să voteze împotriva guvernului Braghiş. Şi nu cred că e obligatoriu să avem aceleaşi raţiuni.

Se spune că dl Voronin nu a vrut să vă numească în postul de vice-preşedinte al vechiului Parlament, pentru că nu cunoaşteţi limba română. E adevărat?

Despre limbă nici vorbă nu poate fi. Cunosc limba moldovenească destul de bine, dar de vorbit îmi vine greu. Pur şi simplu, nu am practică şi, când încep să vorbesc moldoveneşte, mă urmăreşte gândul că acum am să fac numaidecât o greşeală. Parcă aş avea o frână în creier şi nu pot să mă exprim liber, aşa ca dl Cubreacov, bunăoară. Nu ştiu dacă la numirea în funcţie mi-a jucat festa naţionalitatea mea, dar dacă e să fiu sincer, din tinereţe, niciodată nu am fost omul conjuncturii, cu toate că în viaţă mi-au reuşit foarte multe lucruri. Nimeni niciodată nu m-a ajutat. Am nimerit de foarte tânăr în comitetul central al comsomolului - Lucinschi m-a luat, nici nu ştiu de ce, m-a studiat - mai bine să-1 întrebăm pe el de ce m-a ales, - dar mai departe am mers prin viaţă de unul singur. Vreau să vă spun şi că în timpurile sovietice am reuşit multe: zece ani am fost secretarul doi al unui Comitet raional de partid, am lucrat la MAI, am avansat până la gradul de general-maior de poliţie. De aceea, atunci când vine un om tânăr şi progresist, întotdeauna mă bucur.

Citiţi toată presa ?

Nu, nu reuşesc. Slavă Domnului, am un ajutor care îmi arată toate prostiile publicate despre mine. Citesc „Komsomolka", cred că e o tradiţie, îl citesc integral pe Ciubaşenco, „Moldavskie vedomosti", „Nezavisimaia Moldova", mai mult nu reuşesc. Mai răsfoiesc FLUX-ul, când publică vreo invenţie despre mine.

Despre dvs. s-a scris foarte mult, precum că aţi avea o implicare în afacerile cu ţigări şi Hotelul „Jolly Alon "...

Asta s-a scris demult. De curând, mi-au mai pus în cârcă ceva, nici nu mai ţin minte ce anume. Dacă e să analizăm cât s-a scris după postul meu, păi s-a scris foarte puţin, pentru alţii a curs mai multă cerneală. Referitor la aşa-numitele afaceri cu ţigări. Petru Poian este un vechi prieten de-al meu din comsomol. A trecut printr-o perioadă foarte grea şi l-am ajutat. Dar el a fost numit director la CTC pe când noi nu eram la putere, iar premier era Sturza... S-a scris că deţin nu ştiu care firme etc. Ar fi păcat să mă plâng, căci niciodată nu am fost un om sărac. Pe timpul sovietic aveam un salariu de 460 de ruble. Când am vrut să cumpăr un „Juguli", nu-mi ajungeau bani şi am împrumutat de la unchiul meu. Astăzi, nu am bani să-mi construiesc palate cu trei etaje: am un apartament foarte bun, o vilă şi o maşină.

E ruşinos cumva să spui că eşti bogat?

Nu, dar niciodată în viaţă nu am deţinut nici un fel de acţiuni sau vreo întreprindere... Îi cunosc pe Birştein şi de pe timpul comsomolului prietenesc cu Volodea Colesnicenco, care este astăzi unul dintre proprietarii Hotelului „Jolly Alon" şi al concernului media. E minunat că, de când mă ştiu, cu nimeni dintre ei nu am avut relaţii economice, financiare, nu le sunt dator cu nici un leu şi nici ei nu-mi datorează un sfanţ. Acest lucru mă face să mă simt liber. In ceea ce priveşte fiul meu, Serghei este jurist, duce dosare strict economice.
Ştim că aveţi un nepot deosebit...

Un nepot e întotdeauna ceva deosebit pentru bunic. Îl cheamă Vadim, este tizul meu, cum s-ar spune. E silitor, învaţă la Liceul „Petru cel Mare", studiază engleza şi vorbeşte româna liber cu celălalt bunic.
Cum îl alintaţi ?


în general, în familia noastră, toţi sunt împotriva bunicului. Toţi încearcă să-1 educe pe ăsta mic. Degeaba le spun că prea multă educaţie strică, toţi îl vor Makarenko, nu alta. Şi totuşi, există un bunic care-1 alintă. Vrea o jucărie - i-o cumpăr; vrea să se joace la automate - mă supun, merg cu el. Toţi se miră: ce caută oare Mişin duminică, de draga dimineaţă, la „Sun City"? Eu beau ceai, iar nepotul se joacă. Petrecând timpul cu el, mă odihnesc excelent. Vila noastră nu este cine ştie ce, dar mergem acolo cu toată familia şi îmi place să mă ocup şi acolo numai de Vădim. Restul nu mă prea interesează, poate doar pomii - am mulţi cireşi şi vişini. Şi o fântână. Mă dau în vânt după apa de izvor. Când lucram la Grigoriopol, niciodată nu am mers pe drumul nou, ci pe cel vechi, căci ştiam că la Cruglic este un izvor cu apă foarte bună.

Unde aţi întâlnit-o pe viitoarea dvs. soţie?

La universitate, la Facultatea de Drept. Ne-am căsătorit la anul trei. Asta se întâmpla acum 35 de ani... îmi este greu să vă spun cum îi făceam curte, pentru asta întotdeauna sunt criticat. I-am spus că o iubesc o singură dată - acum 35 de ani. Iar flori cumpăr numai de două ori pe an. înţeleg că e rău, ştiu că trebuie să-i dăruiesc câte o floare măcar o dată pe săptămână, dar, nu ştiu de ce, o fac doar... la modul teoretic. Acum nu mă mai gândesc la dragoste, dar fac parte din generaţia pentru care acest sentiment este unul înălţător. Nu înţeleg filmele de astăzi şi nu înţeleg de ce tinerii trebuie să concubineze până la căsătorie - în această privinţă sunt un om de modă veche. În schimb, niciodată nu am avut problema tată-fiu. Cu Serghei sunt un bun prieten. Rolul de tată mi l-am îndeplinit cât el a crescut, a învăţat, iar acum, când are familia sa, preţuiesc foarte mult prietenia cu el. Odată, nepotul m-a auzit zicând că cel mai important în viaţă e ca omul să-ţi fie prieten. Mai târziu, m-a întrebat: „Bunicule, eu pot să-ţi fiu prieten?"... I-am răspuns că ar fi minunat să devenim nişte prieteni adevăraţi.

Aveţi mulţi amici?

O sumedenie. Mă bucur că am prieteni vechi, „încercaţi", cu care am păstrat relaţia de-a lungul atâtor ani. Cel mai important în prietenie e dezinteresul. Şi nu cred că astăzi îmi mai pot face prieteni. Am o atitudine aparte faţă de comsomol, căci, ca personalitate, m-a format munca anume din acest domeniu. Prietenii mei sunt din acea perioadă - Volodea Colesnicenco, Valentin Bodiul, Volodea Stratulat, Valeriu Tarasov, Eugeniu Beica. Prietenim cu o familie de medici de la Grigoriopol.

Nu vă gândiţi să scrieţi o carte?

(zâmbeşte). M-am ocupat foarte mult de studiul meu, „Probleme ale separării puterilor în stat în perioada de tranziţie". întotdeauna tema puterii a fost pentru mine interesantă.

... şi seducătoare, de vreme ce aţi intrat în politică. Se spune că dintr-o băltoacă nu poţi să ieşi cu costumul nepătat...

Nu sunt de acord că politică este un lucru murdar. Murdară o fac politicienii. Niciodată nu am părăsit rândurile partidului şi nu mi-am schimbat opţiunile politice. In 1997, V Voronin mi-a propus să particip la alegeri. Pe mulţi oameni ceva îi obligă să se conformeze, îi leagă ceva, iar eu sunt ca un proletar - nimic nu mă obligă şi fac ceea ce-mi place şi consider necesar. Poate, tocmai acesta e atuul meu pentru unii care mă simpatizează. Evident, alţii mă cred un mare neprieten, dar ce să-i faci?

Vreţi să schimbaţi ceva în viaţa dvs. ?

Nu. Sună banal, patetic, a la Korceaghin, dar dacă aş avea încă o viaţă, aş trăi-o cu plăcere pe aceasta. Nu vreau să spun că totul a fost neasemuit de frumos. Au fost şi zile grele, în care i-am pierdut pe cei apropiaţi, au fost trădări, dar, în principiu, mă străduiesc să privesc lucrurile cu seninătate.

Text: Rodica Trofimov
Foto: Dumitru Doru

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Frumos interviu.Felicitari!
Radu Florin   -  
06 August 2010, 13:39
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+9°