VIP Magazin
30 Septembrie 2020
Print
Print
Print
Print
Tatiana Ţîbuleac: Enigma blondă de pa PRO TV
Aprilie 2004, Nr. 01

Tatiana Ţîbuleac: Enigma blondă de pa PRO TV

Comentează   |   Cuprins

Dana naşterii: 15 octombrie 1978
Locul naşterii: Anenii Noi
Cel mai important lucru: Dragostea
Visul copilăriei: Să ajungă cosmonaut, ca Valentina Tereşkova
Hobby: Pixurile. Le primeşte cadou sau le fură
Talisma: Nu are
Nu suportă: Oamenii proşti şi mirosurile neplăcute
Tableturi: Tot ce face
Scriitorul preferat: Gabriel Garcia Marquez
Film: „Naşul”. Filme cu bandiţi şi fete frumoase care, pe parcurs, se iubesc
Animalul preferat: Pisicile albe şi grase
Culoarea preferată: Neagră


Mai ramâi o enigma pentru cei care nu te-au văzut decât la televizor. Chiar eşti glacială sau aşa se cere la PRO TV?

Nu cred că sunt o persoană glacială, deşi mulţi îmi spun asta, inclusiv iubitul meu. Revunosc că am o problemă cu zâmbitul. Surâd destu de rar şi nu pentru oricine. La televizor este însă cu totul altceva. Sunt rezervată pentru că prezint un jurnal de ştiri, nu o emisiune de divertisment.

Crezi că televiziunea te-a schimbat, ca ai devenit mai greu de abordat sau mai critică faţă de oameni?

Mai critică, da. Meseria de reporter te pune faţă în faţă cu oameni diferiţi. Am întâlnit şi micinoşi, şi făţarnici, şi proşti. Am întâlnit şi pretinşi prieteni, care însă m-au trădat. Da, acum sunt mai critică. Greu de abordat, poate. Dar oricând deschisă pentru oamenii sinceri.

Ce carieră ţi-ai fi făcut dacă nu era PRO TV?

E greu de spus. Îmi place să cred că aş fi reuşit oricum, dar cine ştie... Poate că acum lucram la vre-un ziar, dar poate că aş fi fost nevoită să vând la piaţă pentru a supravieţui. Când obţii ceva – un nume, o carieră – e uşor să faci presupuneri. Mai greu e atunci când ai absolvit o facultate, nu te ştie nimeni şi ai părinţi săraci. Atunci nimeni nu te întreabă de ce zâmbeşti atât de puţin.

Ce te enervează în profesia de ziarist?

În profesie – nimic, dar mă irită felul în care tratează moldovenii această meserie. Unii consideră că jurnaliştii sunt nişte indivizi care se alimentează cu nenorocirile altora şi trăiesc doar pentru a le încurca lor. Alţii, dimpotrivă, cred că suntem obligaţi să alergăm cu camera de câte ori au ei chef de vorbă. Foarte puţini înţeleg cu ce se manâncă jurnalistica.

Ce „riscuri” comportă cariera de prezentatoare TV?

Multe, dar nu mai multe decât munca celor care lucrează la o uzină, de exmplu. Este o meserie obositoare şi stresantă, însă plăcerea de a prezenta un jurnal este infinit mai mare decât da a asmbla un întrerupător.

Când şi cum ai înţeles că eşti o femeie frumoasă?

Am mai spus ţi în alte rânduri că nu mă consider o femeie frumoasă. Atrăgătoare, interesantă, da. Dar frumoasă, niciodată. Aş zice că atrag oamenii mai mult prin vorbe, decât prin aspect. Să nu credeţi însă că sufăr de falsă modestie. Accept cu plăcere toate complimentele.

Acum, hai să te întreb ceva la ureche. Ce loc ocupă sexul în bârfele cu prietenele tale?

Cred că sexul de asta şi este incitant, pentru că se întâmplă între doi oameni şi nu între găşti. Tocmai de aceea încerc să păstrez mărimile, sunetele şi fanteziile în dormitor. Dacă totuşi ţin neapărat să povestesc ceva prietenelor mele, sunt de ajuns trei cuvinte ca ele să mă înţeleagă. De fapt, consider că sunt un milion de alte teme mult mai interesante care se pot dicuta la o cafea.

Apropo, voi, fetele de la oraş, v-aţi aflat mai mult timp sub controlul părinţilor. Ai fost o fată rea când ţi-ai câştigat „libertatea” de domnişoară?


Dimpotrivă. în şcoală am fost răţuşca cea urâtă. Nici la facultate nu pot spune că eram în centrul atenţiei. Aveam colege mult mai îmbrăcate şi mai curtate. Pur şi simplu, nu aveam timp pentru „răutăţi”. Lucram la "Flux" pe atunci şi aveam treabă şi la cotidian, şi la săptămânal. Acum sunt mult mai destrăbălată, dar nu mai trebuie să dau darea de seamă părinţilor.

Când ţi s-a întâmplat "pentru prima dată"? La 15, 18 sau 20 de ani?

La 15 ani eram tare proastă în acest sens. Nici nu mă compar cu adolescentele de acum. Şi băieţii erau! cam de acelaşi nivel. Ca să-ţi arate că te plac, îţi puneau piedică sau te băteau cu zăpadă de umblai umflată o săptămână.

"Asta" s-a întâmplat târziu, la facultate. Şi, dacă nu greşesc, am fost! ultima din grupă, fapt pentru care am fost numită "ultimul Mohican".

Îţi mai aminteşti cum a fost? Mă refer la împrejurări.

Istoria păstrează în tăcere acest amănunt.

Ai crezut atunci că o să te măriţi cu el şi că o să fiţi fericiţi până lai adânci bătrâneţi?

Da, altfel n-aş fi făcut-o. V-am spus că eram o fată cuminte.

Cine a aflat primul - mama sau tata?

Mama, bineînţeles. Aş fi intrat în pământ de ruşine dacă tata m-ar fi pus să-i povestesc aşa ceva.

Crezi că o vedetă de televiziune trebuie să fie exemplară până şi la capitolul amintiri?

Şeful nu ne-a spus cum să răspundem la astfel de întrebări, dar cred că orice femeie care se respectă trebuie să fie exemplară la acest capitol.

Acum un an erai la distanţă de o ştampilă în paşaport ca să-ţi legi viaţa de cineva. Şi brusc, ai renunţat la tot. Ce s-a întâmplat?

S-a întâmplat ceva firesc. Doi oameni au înţeles că au nevoie de altceva şi de altcineva pentru a putea rămâne ei înşişi. Mai simplu - neam scos ochelarii roz şi ne-am privit cu alţi ochi. Ce-am văzut, nu ne-a convenit. Am rămas însă amici.

Cum ai trecut peste ruptură?

Aşa cum se trece peste o răceală. O perioadă stai izolat, îţi curg ochii, te gândeşti unde naiba ai fost prea descoperit, după care, cu forţe noi, îţi continui viaţa.

Astăzi, trăieşti o nouă iubire. Care sunt greşelile pe care eşti sigură că n-o să le repeţi în această relaţie?

Eu nu am greşit nici în fostele relaţii. In general, cred că în dragoste nu există greşeli. Oamenii au tendinţa să facă potlogării, după care pretind că a fost o greşeală. Sau, şi mai rău, să facă o promisiune şi să nu o respecte sub acelaşi pretext. Corect este să fii tu însuţi - bun sau rău. Dacă vrei să faci un sacrificiu întreabă-1 mai intâi pe cel de alături dacă are nevoie de el. S-ar putea sa fii uimit de răspuns.

Dacă nu te întrebăm pe cine iubeşti acum, cei care vor citi aceste rânduri vor spune că vrei să-i chinuieşti...

Nu vreau să-i chinuiesc, dar nu am ce spune. Nu cred ca viaţa mea este foarte interesantă din acest punct de vedere. Nu primesc cadouri ieşite din comun, iar el nu este o celebritate. Suntem doi oameni absolut simpli cu un mod de viaţă obişnuit.

Se spune că bijuteriile completează golurile unei personalităţi. Tu ce crezi despre asta, ştiindu-te o mare amatoare de podoabe?

Ca să-ţi poată completa golurile personalităţii, trebuie mai întâi să fii ca atare. îmi plac într-adevăr bijuteriile, dar nu am piese rare sau de mare valoare. Aşa că stau liniştită. Ceea ce port, mă reprezintă.

Eşti superstiţioasă?


Când îmi convine.

Care este cea mai scumpă piesă din garderoba ta?

Mintea.

Cândva, ziceai că preferi să-ţi coşi cam tot ce-ţi trebuie. Ai haine pe care nu mai vrei să le porţi pentru că nu sunt de marcă?

Majoritatea hainelor mele nu sunt de marcă. Am o croitoreasă foarte dragă, care îmi coase de când aveam trei ani. Este în stare să facă o rochie într-o zi şi, primind indicaţii doar la telefon. Atunci când îmi cumpăr ceva, eticheta este ultimul lucru la care mă uit.

Mai ai timp pentru marea ta pasiune - lectura? între o haină scumpă şi o carte bună ce alege o femeie modernă?

Nu aleg între ele. Citesc ori de câte ori am ocazia. Consider că pentru un om cult cititul este ca şi spălatul dinţilor - necesar. Pentru că aşa cum nu suport mirosurile urâte, nu suport nici prostia.

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău