VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Tatiana Iftodii. LA VITA E BELLA!
August 2004, Nr. 04

Tatiana Iftodii. LA VITA E BELLA!

Comentează   |   Cuprins

Nu a făcut o carieră de top-model, deşi toată lumea o complimentează, atribuindu-i cel puţin vreo zece titluri naţionale şi internaţionale. Frumuseţea ei e evidentă, este sigură de sine şi, în acelaşi timp, extrem de feminină, cu părul negru lung şi breton a la Cleopatra. Nu a tentat-o niciodată cariera de „miss". Mai degrabă, a vrut să se facă femeie de afaceri şi să poarte costume de business lady.

De când gestionează hotelul „Nobil" din Chişinău, Tatiana Iftodii a schimbat vreo douăzeci de compleuri. Este sclipitoare, iar veselia şi inteligenţa ei sunt recunoscute aproape unanim. In zilele de odihnă însă n-o veţi recunoaşte: serioasa femeie de afaceri se transformă într-o puştoaică occidentală de 26 de ani, care îşi ascunde privirea după un cozoroc şi în loc de BMW preferă o bicicletă sport.

Nu e povestea Cenuşăresei, cu toate că ar putea fi. Tatiana a venit la Chişinău din Râbniţa când avea 17 ani. Capitala i s-a părut o metropolă de necucerit - uriaşă, prea aglomerată şi străină, odată chiar s-a rătăcit pe la Poşta Veche. înscrisă la facultate, a ţinut imediat să-şi găsească un profesor de limba română, considerând că e important să cunoşti limba ţării tale. A absolvit la ULIT Facultatea de limbi străine, îşi imagina cu greu cum va arăta viaţa ei după absolvire Avea doar două avantaje faţă de alţi colegi de-ai ei: cunoştea la perfecţie limba engleză şi... era frumoasă. „Perfect" este cuvântul care o caracterizează. Şi nu este "puţin" sau „cam" perfecţionistă, ci de-a drepţi perfecţionistă. Eminentă la şcoală, delegată la „Artek' mereu exemplu pentru alţii, succes fulminant în carieră. E mult sau puţin pentru o fată de 26 de ani?

Tatiana, ţi s-a întâmplat să iei şi câte un „patru" la şcoală?

Mai rar. Eram o elevă exemplară şi sârguincioasă: am absolvit şcoala cu medalie de aur. Mama mea era director adjunct şi probabil faptul că era mereu la şcoală, mă făcea să fiu cea mai bună. Am fost şi rămân în continuare o maximalistă şi o perfecţionistă. Cine ştie, poate faptul că eram sora cea mai mare m-a făcut să-mi asum şi anumite responsabilităţi.

Ce zic părinţii despre succesul tău profesional?

Bineînţeles că se bucură, cu toate că îmi aduc aminte că deseori, în copilărie, tata îmi spunea că nu mă duce capul la nimic. Nu pot să-mi închipui viaţa fără părinţi şi uneori mă prind la gândul că dacă, Doamne fereşte, păţesc ceva rău, ce vor face ei fără mine? Ii iubesc nespus de mult şi le sunt recunoscătoare pentru educaţia pe care mi-au dat-o. Cred că şi pe copiii mei îi voi educa aşa cum m-au crescut mama şi tata. De succesul meu, de fapt, se mândreşte toată Râbniţa. Mulţi dintre concitadinii mei de peste Nistru m-au rugat să-i ajut să-şi găsească un loc de muncă.

Pe câţi ai refuzat?

Cum aş putea? Oamenii trebuie înţeleşi şi ajutaţi. Vorba cântecului - trebuie „să ne grăbim să facem un bine". Atunci când lucrurile merg prost, până la urmă, totul se rezolvă. Dacă nu avem Credinţă, atunci ce poate să ne mai salveze? Viaţa e atât de frumoasă, încât merită să o trăim purtându-i recunoştinţă pentru trecut, bucurându-ne de prezent, având încredere în ziua de mâine.

Cum a arătat prima zi de muncă ?

Ţin minte că aveau drept birou o odaie mică, fără geamuri. In primele zile nu îndrăzneam să ies nici la prânz şi nici la baie. Eram foarte responsabilă şi lucram toată ziua la birou.

Prin ce se deosebeşte hotelul „Nobil" de altele?

Ne-am străduit să aducem Europa la noi, dacă tot tindem să fim acolo. „Nobil" a adunat în sine tradiţiile, gustul rafinat şi elevat al hotelurilor prestigioase din lume, precum „Hilton" sau „Mariotte". Ne-am propus ca orice vizitator de-al nostru să se simtă bine, la fel cum s-ar simţi la Roma, Paris sau Londra.

Întreg personalul a fost şcolit la Paris?

Da, la micul Paris, Bucureşti. Criteriile de selecţie a personalului sunt cunoaşterea limbii engleze, responsabilitatea faţă de muncă. In toţi aceşti ani am creat o temelie trainică, echipa noastră devenind una profesionistă, de încredere. Atitudinea faţă de musafir este prioritară, iar motto-ul Hotelului „Nobil" sună aşa: „O societate creată în cele mai prestigioase tradiţii".

Cum te comporţi cu subalternii?

Niciodată nu am înaintat pretenţii personale, ci doar strict profesionale, faţă de angajaţi. întotdeauna le spun colegilor mei să lase problemele cotidiene după uşă şi să vină la serviciu cu capul limpede. La fel şi când se duc acasă, încrederea e un factor important şi într-o relaţie profesională. Soră-mea mai mică lucrează împreună cu mine şi a remarcat că eu nu strig la nimeni, în schimb, o privire de-a mea dă multe de înţeles. O fi, dar cred că profesionalismul şi responsabilitatea trebuie să fie pe primul loc întotdeauna.

Vezi un viitor al industriei hoteliere moldoveneşti?

Da, unul foarte mare. Tendinţele mondiale în ceea ce priveşte managementul hotelier sunt ambiţioase. Deocamdată, în Moldova ne lipsesc şcolile performante de bucătari, recepţioneri, chelneri. Aş vrea să lucrez în acest domeniu în continuare şi să fac ceva pentru ţara mea. Nici pentru o clipă nu m-am gândit să părăsesc Moldova.

Cum îţi explici faptul că ai reuşit atât de devreme să faci o carieră strălucită în business? Crezi în povestea cu Cenuşăreasa?

Cenuşăreasa a fost răsplătită pentru harul cu care robotea cât era ziulica de mare, în condiţii nesuferite, a păstrat o inimă iubitoare şi un suflet mare. în cazul meu, cred că nu am avut timp să mă împrietenesc cu lenea. Or, în spatele oricărei minuni stă munca. Şi apoi, nu reuşita ca atare are valoare, ci meritul prin care o dobândim.

Nu te-ai săturat să fii fata perfectă ? Ce părere ai despre verbul „a greşi?

Nu m-am gândit la aşa ceva. Ca un Geamăn veritabil, mă simt uneori motivată de temperamentul sanguin. La serviciu, însă, talentul diplomatic mi-ar permite să abordez cu succes alte soluţii.

Ce importanţă acorzi banilor?

Bani şi iar bani! Banii sunt un simbol care reprezintă atitudinea noastră faţă de viaţă, un fel de unitate de măsură a succesului în viaţă. Fireşte, ar fi o prostie să credem că banii ar rezolva toate problemele. în chestiunea banilor se spune că e vorba de o energie: cu cât mai multă energie îndreptăm spre ţeluri cu adevărat importante, cu atât mai mulţi bani vom primi.

Prin ce ne deosebim de bărbaţi?

Putem fi mame bune şi femei de afaceri extraordinare, în acelaşi timp.

Ai recunoscut că uneori gândeşti ca un bărbat. Nu îţi este greu în această ipostază?

Nu. Businessul presupune o gândire analitică, iar şarmul feminin poate fi un atu.

Cât de des acţionezi din proprie iniţiativă?

În carieră, o iniţiativă este stimulativă. Mă simt fericită când sunt copleşită de diverse activităţi - să fii bună secretară, funcţionară, administratoare, manager, designer, regizor şi gazdă ospitalieră. In viaţa personală poate ar trebui să învăţ să mă relaxez, o bună iniţiativă mi-ar prinde bine.

Pe cine îţi verşi necazul când eşti supărată?

Mă urc la volan şi dau muzica tare. Am în maşină un CD cu Zemfira şi, atunci când sunt cu nervii la pământ, dau muzica la maximum şi cânt în gura mare. Mai deunăzi, eram la un stop, cântam cât mă ţineau bojocii. Şoferul de alături a rămas foarte impresionat de talentul meu şi-mi tot arăta prin geam că sunt OK. In general, vreau să găsesc soluţii, mă străduiesc să-mi creez propriul univers, unde să mă simt cel mai bine. Indiferent unde m-aş afla - la birou, acasă, în maşină. Cred că dacă descoperi simplitatea, frumuseţea şi armonia lumii, poţi fi fericit. Nu-mi place strada şi cred că aş suferi mult dacă aş zăbovi peste măsură în oraş. Tumultul urbei mă sufocă.

Crezi în Dumnezeu ?

Da. înainte, mergeam foarte des la biserică. Multe rude pe linia tatălui sunt feţe bisericeşti şi poate evlavia ni s-a transmis şi nouă. într-un timp, am studiat mai multe despre filozofia indiană. Astăzi, din păcate, am foarte puţin timp şi nu mai merg la slujbe ca înainte. Cred că trebuie să-1 descoperim pe Dumnezeu în noi. în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, mă rog ca în lume să fie bine şi să fim sănătoşi cu toţii.

Nu eşti tentată să faci modelling?

Când eram întrebată dacă nu cumva am fost top-model, mă supăram grozav. Reieşea că sunt o incapabilă, că nu sunt în stare să pun mâna pe carte şi să învăţ, ci doar să defilez pe podium. Or, eu nu eram nici pe departe o fată uşuratică. Astăzi, când mă mai întreabă cineva de modelling, rămân măgulită. Doar atât.

Faptul că eşti în atenţia bărbaţilor, te-a schimbat cumva?

Primesc gesturile masculine de atenţie ca pe ceva absolut normal. Complimentele, de asemenea, mi se par gesturi umane, le apreciez când sunt fireşti.

Cât de des ieşi cu cineva?

Nu foarte des. Poţi să râzi, dar nu am timp nici să ies la o cafea. De regulă, sunt sunată, se insistă de vreo trei-patru ori şi după refuzuri repetate, sunt lăsată în pace.

Ce-ţi place să faci sâmbătă seara?

Să dansez. îmi trag o pereche de blugi, îmi pun un chipiu pe cap, ca nimeni să nu mă recunoască şi dansez toată noaptea. Am un principiu: efortul mintal trebuie să-1 echivalezi cu cel fizic. De aceea, pe lângă faptul că dansez, îmi place să mă plimb cu bicicleta. îmi mai place să gătesc pentru prieteni. Când am timp, îmi pun cu plăcere şorţul la brâu şi prepar ceva bun pentru ei. Cel mai des îi invit la zeamă.

Crezi în sufletul pereche?

Îmi doresc alături un bărbat puternic, alături de care să mă simt o femeie fragilă. Sunt în căutarea bărbatului perfect. Odată găsit, îi voi oferi toată afecţiunea. Ideal ar fi să întâlnesc jumătatea mea şi în doi să formăm o familie cu doi copilaşi, un băiat şi o fată. Acesta e visul meu cel mare. Şi mai am încă unul: să vorbesc româna la fel de frumos cum o vorbiţi voi...

Text: Rodica Trofimov
Foto: Roman Cantîr


Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Ti v svoem repertuare,tak derjati!
elena   -  
24 Iunie 2013, 01:20
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°