VIP Magazin
18 Noiembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Stăpânii leilor. Dorin Drăguţanu
 Descarcă
Iunie 2012, Nr. 98

Stăpânii leilor. Dorin Drăguţanu

Comentează   |   Cuprins

Ei sunt o putere. Nu ştim exact a câta putere în stat, la cât de mult s-au „moldovenizat” regulile şi legile universale, dar asta nu schimbă datele problemei. În general, Banca Naţională rămâne a fi un pilon al stabilităţii Moldovei. Al celei economice, în particular. De ei se tem, pe ei îi respectă, cu ei se consultă, la ei apelează, în „caz de ceva”. Iar cazuri la noi apar, cu siguranţă, cum ar fi renaşterea din cenuşă a unei caracatiţe financiare ruseşti care încearcă să prindă în capcana sa minţile şi buzunarele moldovenilor. Acest fapt a pus pe jar conducerea BNM, care nu s-a dat la o parte şi a luat măsuri – de constrângere, pentru că altfel nu se poate, iar atribuţiile legale îi dau mână liberă în acest sens. E destul ca o monedă străină „s-o ia razna” sau să se „odihnească” niţel pe piaţa valutară, că la uşa conducerii Băncii Naţionale fac coadă reporterii televiziunilor pentru a cere explicaţii. Ei le primesc, doar că, după asta, parcă nici subiectul nu este atât de apocaliptic…

După „epoca Talmaci”, considerat pe atunci un guru al domeniului bancar şi „tatăl leului”, mulţi cârcotaşi şi contestatari ai noii guvernări s-au grăbit să prognozeze colapsul, începând cu devalorizarea monedei naţio-nale, dar lucrurile nu au luat-o razna. Noua conducere BNM a pus repede stăpânire pe situaţie, şi-a văzut de treabă, plus că a devenit mai receptivă, mai ales în relaţiile cu publicul. Şi cu media. Conducerea BNM demonstrează, uite, că nu stă cocoţată pe „mausoleu” şi coboară pentru a fi mai uşor de înţeles, pentru a le spune oamenilor cine sunt cei din BNM şi ce fac. Acum, într-un moment de sărbătoare, de Ziua profesională a Bancherului, guvernatorul băncii, însoţit de cei doi viceguvernatori, nu s-a sinchisit să mărşăluiască minute bune pe peluza hotelului „Diplomat”, la comanda fotografului, revenind de fiecare dată la poziţia iniţială, mai scăpând şi câte o glumă de genul „uite aşa şi în viaţă, mergem înainte, apoi iar ne întoarcem”. Nu s-a pierdut cu firea nici când Sergiu Gavriliţă l-a întrebat de ce poartă cravată albastră (conotaţia politică, bat-o vina), la care a spus că are un mov de rezervă, dacă e nevoie. Dl. guvernator a semnalat pe loc momentul în care dna Emma Tăbârţă şi-a schimbat pantofii după mersul prin iarbă, dar nu a uitat nici de problemele cotidiene cu care se confruntă instituţia pe care o conduce, improvizând o şedinţă operativă în plină şedinţă foto, aşa că între bliţuri şi indicaţiile fotografului se tot auzea cuvântul actual pe „ordinea zilei”: MMM.
 
Text: Marcel Toma. Irina Tribusean.
Foto: Dragoş Cojocaru.
Locaţie: DIPLOMAT CLUB.

Dorin Drăguţanu
Guvernator al Băncii Naţionale din Moldova

S-a născut la 19 martie 1974, la Chişinău. A absolvit în 1996 Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, specialitatea Bănci şi Burse de Valori. Imediat după absolvire s-a angajat la „Bankcoop”, Sucursala Chişinău, apoi, din 1998, a lucrat la „PricewaterhouseCoopers”, unde a ajuns până la poziţia de manager de ţară în Moldova şi a fost transferat în Serbia. Din 2009 este guvernator al Băncii Naţionale din Moldova. Este căsătorit şi are doi copii – o fată şi un băiat. Preferă muzica rock şi vinul moldovenesc şi spune că ar reciti oricând cartea „Viţelul de Aur” de Ilf şi Petrov. Recunoaşte că angajarea în 1998 la „PricewaterhouseCoopers” i-a schimbat viaţa, iar persoanele care mint pe faţă îl pot scoate din sărite. În prezent, se conduce de sloganul „Nu spera şi nu ai teamă, ce e val ca valul trece...”.

Banca Naţională a Moldovei este o instituţie tânără, dar care s-a dezvoltat dinamic în ultimii 20 de ani. Desigur, nu ne putem compara, pentru moment, cu marile bănci centrale din lume, dar suntem comparabili cu cele din Europa Centrală şi de Est. Sunt sigur că în următorii cinci ani vom ridica foarte sus standardele de funcţionare a BNM.

M-am întors în Moldova pentru că a apărut oportunitatea de a deveni guvernator, ceea ce se întâmplă, probabil, doar o dată în viaţă. Cineva m-a întrebat cum am făcut alegerea între o carieră internaţională şi funcţia de guvernator. Răspunsul a fost simplu: cariera internaţională poate fi oricând reluată.

În calitate de guvernator, cel mai complicat este să comunici credibil cu publicul larg. Nu este suficient să publici o prognoză asupra inflaţiei de 5% şi să aştepţi ca cetăţenii să te creadă. Este important să reuşeşti să convingi publicul că preţurile nu vor creşte pe termen mediu mai mult de 5% pe an. Acest fenomen se numeşte „ancorarea aşteptărilor inflaţioniste”, iar BNM munceşte asiduu pentru atingerea acestui ţel. Secretul aici este în a fi consecvent şi transparent în luarea deciziilor, iar restul va face timpul.

Am văzut oameni care şi-au programat toată viaţa – când termină facultatea, când se însoară, când o să aibă primul, al doilea, sau al treilea copil. Nu e aşa în viaţă, eu nu trăiesc aşa, nu cred în programare socială. Acum, pentru mine e important să închei acest mandat cu fruntea sus, să fiu mândru de ceea ce am realizat.

Când am plecat de la „PricewaterhouseCoopers”, eram în funcţia de director – cel mai înalt post de angajat. Următorul pas ar fi fost posibilitatea de a deveni partener, şi acesta a fost scopul meu din momentul în care m-au angajat, în 1998. Mi-a plăcut sistemul de promovare meritocratic de acolo – dacă îţi dedici energia şi activitatea pentru firmă, acest lucru nu are cum să nu fie apreciat.

Sistemul meritocratic poate fi creat numai acolo unde există posibilitatea de a implementa regula „up or out” – fie eşti promovat, fie concediat. Este un sistem cvasi american, foarte greu de implementat în ţări din fostul lagăr socialist. La ei, dacă angajatul e leneş, fură sau te minte, îl dai afară a doua zi. La noi nu e posibil, deoarece Codul Muncii protejează lenoşii şi lipsa de performanţă.

La „PricewaterhouseCoopers”eram manager de ţară şi angajam anual 6-7 persoane. Pentru aceste joburi aveam în jur de 300 de CV-uri depuse. O treime le aruncam la coş din prima lectură, după primele interviuri mai pleacă o treime. Cu ceilalţi începi să lucrezi, să le explorezi potenţialul. Nu este rezonabil să le ceri să ştie anumite lucruri, să satisfacă anumite cerinţe. Dar poţi să găseşti persoane care vor să facă ceva, să înveţe şi să muncească. Îi angajezi şi îi modelezi, investeşti în ei. Îi transformi în experţi, pentru că nimeni nu se naşte expert, aceasta se învaţă.

După numărul de CV-uri pe care le primeşti pentru un job vacant anunţat, îţi dai seama cum este văzută firma sau instituţia ta ca angajator pe piaţa forţei de muncă. Atunci când ai câte un CV pentru un loc vacant, e greu să găseşti oameni buni. Dar din 300 de candidaţi, cu siguranţă poţi găsi 5-6 persoane bune! La BNM avem uneori câte 15-20 de CV-uri pentru un post. Angajăm absolvenţi şi îi învăţăm. Acum, media de vârstă în BNM e de 38 de ani.

Eventuala ieşire a Greciei din zona euro nu ne va afecta în mod direct. Totuşi, un astfel de eveniment probabil va adânci recesiunea din Uniunea Europeană şi va deprecia moneda unică europeană, ceea ce va afecta iniţial volumul exporturilor noastre şi a remitenţelor, iar ulterior consumul intern, volumul importurilor şi veniturile bugetare. Toate, luate în ansamblu, vor pune în pericol creşterea economică din RM în anul curent, dar probabil şi în anul viitor. Totuşi, sunt convins că liderii europeni vor depune toate eforturile pentru a izola criza din Grecia, a evita contagiunea şi a lua măsuri de stimulare a creşterii economice.

Unii compară Moldova cu Grecia. Cifrele vorbesc cel mai bine. Acum grecii plătesc o dobândă de 27% în euro la obligaţiuni cu scadenţa de zece ani, comparativ cu 4% cât era acum cinci ani. Oamenii de afaceri din Moldova iau acum credite bancare în valută cu 9% şi în lei cu 14%. Datoria externă publică a Greciei constituie astăzi 180% din PIB, pe când RM are o datorie externă publică de 22% din PIB. Ei au intrat în criză prelungită, PIB-ul Greciei a scăzut în ultimii patru ani cu 20%. La noi, în ultimii patru ani este o creştere economică de aproximativ 14%.

Nu contează dacă eşti bogat sau sărac. Orice stat poate să dea faliment dacă are o politică economică dezechilibrată.

Moldova nu va intra foarte curând în zona euro. Sunt ţări din UE care fac tot posibilul ca să intre în zona euro, cum ar fi Ţările Baltice. E ca un club select al Uniunii Europene – un stat mic ca Estonia stă la aceeaşi masă şi decide cu vot egal cu Germania. Ca să meriţi să faci parte din acest grup, trebuie să-ţi aduci economia la un anumit nivel de calitate. Apoi, membrii din zona euro au nişte condiţii foarte riguroase de gestiune economică. Acum, de când au apărut problemele în Grecia, Spania, Portugalia, ţările din UE au înţeles că respectarea acestor reguli este într-adevăr imperativă.

În timp ce preţurile cresc, ratele dobânzii la credite sunt în continuă scădere. Doar în ultimii trei ani, acestea s-au diminuat cu peste 35%, iar în prezent se află foarte aproape de nivelul minim istoric. E adevărat că ratele sunt încă relativ ridicate, dar ele vor continua să scadă. Dacă reuşim să menţinem inflaţia la nivelul de 5% pe termen mediu, atunci şi ratele dobânzii la credite vor scădea sub 10%. Dar acest lucru nu poate veni din cer. Pentru aceasta trebuie să lucrăm.

Conform sondajelor internaţionale, costul creditelor nu mai constituie cel mai mare impediment în dezvoltarea afacerilor în RM. Când vor fi ratele ca în România? Răspunsul trebuie căutat în alte întrebări: Când PIB pe cap de locuitor în RM va fi ca în România şi ce se face pentru aceasta?

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cred că cea mai mare problemă a moldovenilor este că o mare parte a societăţii mereu aşteaptă ceva de la cineva, sunt creduli şi naivi, sunt mereu nemulţumiţi şi nu îndrăznesc să creadă că pot şi trebuie să facă ei înşişi ceva pentru o viaţă proprie mai bună. Din păcate, persoanele care nu cad sub acest tipar au fost forţate de circumstanţe să plece din ţară.

O jumătate de milion de moldoveni au plecat peste hotare, pentru că nu au ce face aici. Trebuie să avem faţă de ei nu doar o atitudine de înţelegere şi compasiune pentru sacrificiile lor, ci şi gratitudine. Fără ei economia RM nu ar fi supraveţuit în ultimii zece ani. Ei sunt cea mai activă parte a societăţii noastre, oameni care au avut curajul să-şi aranjeze singuri viaţa. Problema cea mare acum este cum RM poate beneficia, în sensul bun al cuvântului, de capacităţile concetăţenilor noştri care lucrează în străinătate şi cum să-i reintegrăm în viaţa socială şi economică de la noi.

Printre calităţile pozitive ale moldovenilor, sunt remarcabile uşurinţa relativă de adaptare la situaţii noi şi păstrarea (uneori în subconştient) a valorilor seculare, care ne-au ajutat să rezistăm pe aceste meleaguri peste două mii de ani. Aceeaşi trăsătură îi ajută pe concetăţenii noştri să se integreze social în ţările unde lucrează.

Nu ţin evidenţa greşelilor mele şi nu regret nimic. Poate dacă nu aş fi făcut unele greşeli în trecut, nu aş fi fost acum guvernator. Eu cred că orice greşeală sau eşec nu constituie un sfârşit, ci doar un pas spre succesul viitor.

În copilărie am visat să devin campion olimpic la înot. Apoi am practicat atletismul. La 16 ani am înţeles că o să mă hrănească capul, nu picioarele, şi m-am reorientat. Sportul a devenit un hobby. Mama îşi dorea să devin medic, tata la început mă vedea inginer, apoi s-a răzgândit. În final, am absolvit Facultatea de Economie la Iaşi, cu specializarea Bănci şi Burse de Valori.

Nu am avut în copilărie vise irealizabile. Nu mi-am dorit să fiu cosmonaut sau ceva de genul acesta. Am fost mereu destul de „moderat” în dorinţe. Citeam foarte mult şi încercam să-mi imaginez locurile unde se desfăşoară acţiunea. De la o vreme, am început să am posibilitatea să vizitez acele ţări, deşi mai este mult de văzut şi încercat.

Copiii noştri trăiesc mai bine decât am trăit noi, la fel cum părinţii noştri au trăit mai bine decât părinţii lor. Aceasta şi este, din punctul meu de vedere, scopul evoluţiei societăţii.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Nu ne putem compara cu Grecia, chiar daca cifrele vorbesc ca situatia la noi e mai buna(din pacate). In RM e foarte greu de locuit, indeosebi pentru o familie tinara, si in general pentru toti. Iar iesirea la pensie este ca o condamnare la moarte. Este foarte mare procentul la creditele imobiliare(si preturile la produse alimentare, servicii comunale...). Nu sunt conditii de trai la noi...de aceea si pleaca toti peste hotare, pentru o viata mai buna. Totul la noi e in ruine: case parasite, paminturi neprelucrate, educatie si medicina corupta,nasterea e in decadere, doar mortalitatea creste. Neamul nostru moare, dispar moldovenii ca si dinosaurii. Dar eu nu vreau sa plec din tara mea, vreau sa muncesc aici, vreau sa-mi vad parintii, sa nu-i las fara sprijin pentru ca sunt deja in virsta, vreau sa-mi vad bunica, sa-i ascult vorbele ei intelepte, vreau AICI sa-mi cresc copiii , vreau o scoala buna pentru ei, vreau un viitor bun pentru ei, vreau o viata onesta, si nu sa mor de foame cum ies la pensie. Oameni de la conducerea tarii(!!!!), ginditi-va la ziua de miine, si daca a-ti ajuns o persoana publica ginditi-va cum sa fie ziua cetatenilor RM.
VIO   -  
07 Iulie 2012, 00:35
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°