VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Saro Salemi. Italiano vero
Decembrie 2007, Nr. 44

Saro Salemi. Italiano vero

Comentează   |   Cuprins

De câţiva ani încoace, pe piaţa muzicală de la noi şi nu numai a apărut un nou fenomen – omul de afaceri şi, totodată, interpretul italian Saro Salemi. Sexy, şarmant şi melancolic, „italiano vero” a reuşit să „se impună” destul de repede – creaţia lui a ajuns rapid la sufletul moldovenilor, cei care îi sunt foarte aproape  cântăreţului.

>> Afaceri, diplomaţie, muzică… O spun fără ezitare - muzica a ocupat, ocupă şi va ocupa cea mai mare parte din viaţa mea. Desigur, ea poate fi privită şi ca o afacere - printr-un management eficient, poate să aducă şi bani, dar ca s-o creezi şi s-o aduci pe un suport, ai nevoie de un anumit capital iniţial. Diplomaţia m-a ajutat să manevrez în lumea rigidă a legilor. Tot timpul am fost condus de romanticul din mine şi am dorit să fac bine celor din jur: astfel, am contribuit la ultima legalizare a şederii cetăţenilor moldoveni în Italia, chiar dacă aceasta nu s-a produs intenţionat ci, mai degrabă, ca urmare a muzicii. De aici reiese că regina sufletului meu rămâne, indubitabil, muzica. Oricum, nici celelalte două componente nu sunt de neglijat.
         
>> Pasiunea pentru muzică vine de la tatăl meu, un saxofonist de clasă. Muzica a fost omniprezentă în viaţa mea. În adolescenţă, eram baterist într-o formaţie destul de cunoscută în Italia, dar care, pe parcurs, din cauza unor ambiţii personale ale colegilor mei, s-a destrămat. Afacerile au apărut din lipsa de ocupaţie şi din cauza altor lipsuri, impuse de rutină, pe care le cunoaşte fiecare. Cu trecerea timpului, mi-am dat seama că, orice aş face, oricum, muzica mă va domina şi am învăţat să le combin astfel încât să nu dăuneze una alteia. De altfel, cred că e formula perfectă pentru cel care vrea să creeze şi să fie independent.

>> Discografia mea nu este una imensă, dar, ţinând cont de perioada de activitate artistică, sunt mândru de cele patru albume pe care le am editate în acest moment. A fost “Per Lei”, apoi a apărut “Non Sono Questo Dio”, “Sei Tu” şi, în sfârşit, a văzut lumina zilei şi “Saro Salemi. The Best Of”. Am avut şi o mulţime de extrase pe single-uri, ceea ce, din păcate, în Moldova încă nu se practică, dar în Europa o facem foarte des.

>> Piaţa de Est pentru promovarea creaţiei nu este o strategie pusă la cale de un anumit staff. Dacă eşti îndemnat de o politică anumită, trebuie să uiţi de creaţie, de artă şi de tot ce este frumos. Nu am doar o anumită piaţă pentru promovare - o fac oriunde şi oricând, fiindcă îmi place să cânt. Chiar în anul acesta, am cântat la Sanremo, dacă vă mai amintiţi de acel festival renumit. Am oferte din Spania, Canada, Argentina... Totuşi, nu accept orişice propunere, nu-mi place să apar oriunde. Din punctul meu de vedere, expresia “mai răruţ şi mai drăguţ” ar trebui să corespundă perfect comportamentului unui artist.

>> Producţia “materialului” în Est şi promovarea lui în Italia nu e o chestie deliberată. Dacă există cineva să mai creadă că e vreo diferenţă în ceea ce ţine de preţul de producţie, se înşală. Cheltuielile sunt, practic, aceleaşi. Tot ce ţine de show-business, în toată Europa funcţionează la acelaşi preţ. Oriunde găseşti oameni care se oferă din entuziasm şi cer mai nimic pentru serviciile lor sau de cei care se simt meseriaşi şi costă o grămadă de bani. În ceea ce priveşte competetivitatea materialului produs aici, în Moldova, vă asigur, este la un nivel absolut identic cu ceea ce se produce în patria mea, ca şi în toată Europa, de altfel. Peste tot colaborez cu profesionişti. De obicei, se lucrează în paralel: şi aici, şi acolo. În Italia colaborez cu o renumită casă de discuri - “Suonmmagini”. În Moldova, cu “Edizione Musicale”. Acestea nu ar accepta ca un material de alt nivel să le strice imaginea. N-ar trebui să existe motive pentru complexe - Moldova e plină de oameni talentaţi şi de profesionişti în acest domeniu. Important e doar să ştii ce vrei!

>> Participarea mea în procesul de creaţie a pieselor este hotărâtoare. Versurile le scriu singur, iar muzica - în colaborare cu alţi compozitori cunoscuţi. De exemplu, unul dintre partenerii mei în acest domeniu este Ghenadie Ciobanu. Nu pot să o numesc ambiţie, dar n-aş putea să cânt ceea ce nu simt, iar ca să simţi ceva, acest ceva trebuie să vină din tine. E greu să plângi când nu te doare, şi chiar dacă reuseşti s-o faci, oamenii vor simţi că te prefaci. Inspiraţia? Ea vine de la sine – din viaţă! Femeia! Ea este veşnica sursă de inspiraţie a unui bărbat care iubeşte femeia!

>> Julia este îngerul meu păzitor! Prinţesa mea! Julia este fiica mea pe care o iubesc la nebunie! Are şapte anişori şi dansează de dimineaţă până seara. Adoră dansul şi-mi pare bine că-i place frumosul. Nu ştiu ce va deveni – încă e prea devreme să-mi pun această întrebare, dar sunt sigur că va fi un omuleţ bun datorită frumuseţii ei interioare şi a iubirii ce o înconjoară!
 
>> Despre idoli… E greu să mă opresc la un anumit nume. În orice situaţie sau, în funcţie de emoţiile pe care le trăiesc pe moment, în funcţie de dispoziţia ce mă domină, pornind de la situaţia şi problemele cu care mă confrunt, mă comport sau urmez diferite exemple. Cu alte cuvinte, am mai mulţi idoli, care m-au ghidat în diferite situaţii. Dar, ca să fiu mai precis, îi pot numi pe Lucio Battisti şi Claudio Baglioni - doi oameni foarte importanţi pentru mine.

>> Milano, Chişinău, Bucureşti, Moscova, Barcelona, Toronto. Sunt peste tot. Mai puţin la Moscova. Trebuie să reuşeşti să faci tot ce ţi-ai propus. Altfel, nu merită din capul locului efortul depus. Cât priveşte un anumit loc – nu locul îl face pe om… Oriunde aş fi, am relaţii cu oamenii. De ei depinde cum mă simt. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-i scoate în drum pe acei care mă fac să mă simt bine oriunde. Iar Moldova va rămâne pentru mine o insulă aparte. Ador să mă pierd aici pentru ceva timp şi să creez. Ma dispune spre acea stare de artist creator şi romantic ascuns în sine.

>> Privesc moldovenii de la Milano la fel ca şi pe moldovenii de la Chişinău. Sunt conştient de existenţa problemelor care îi determină pe oameni să plece de acasă. Nu vreau să vorbesc despre exigenţele care există oriunde - oamenii tot oameni rămân. De altfel, am şi luptat pentru statutul moldovenilor din Italia. Îmi place acest popor binevoitor şi altruist din fire. Cuvintele adesea ne induc în eroare, fiind rostite într-un anumit moment, dintr-o dispoziţie anume, aşa că mă ghidez, în special, după fapte. Moldovenii nu fac rău primii - ei sunt capabili să răspundă la un rău. Îl au pe Dumnezeu în suflet – asta îmi place!

>> Stau foarte des aici, dar patria mea tot Italia rămâne. N-aş putea să mă dezic de ea. Fiecare dintre noi are în suflet acel cuibuşor în care vrea să se întoarcă în anumite momente – mai grele sau mai plăcute. Moldova, însă, de când am cunoscut-o, a devenit acea lagună liniştită şi binefăcătoare pentru întreaga-mi fiinţă, la care nu mai pot renunţa.

>> Ce îmi displace în Moldova încât să mă îndeparteze definitiv de acest meleag? Toate atuurile pe care le-am enumerat mai sus şterg, efectiv, micile nuanţe negative existente, care, de altfel, se întâlnesc oriunde, nu numai în Moldova. Din practica mea, ştiu că după orice decepţie urmează, negreşit, o surpriză plăcută. Oricum, până la urmă, memoria va selecta totul în aşa fel, încât vor rămâne doar amintirile pozitive.

>> Asemănări şi diferenţe între italieni şi moldoveni? Aş putea să spun că avem aceleaşi rădăcini – şi o ştim cu toţii. Majoritatea moldovenilor au în venele lor şi acea mică picătură de sânge de roman. Suntem purtătorii aceloraşi gene. Avem acelaşi caracter sudic şi impulsiv. Istoria şi genealogia ne-au legat mai mult decât o credem sau o conştientizăm noi. Diferenţa e singură – Moldova trece acum, ce-i drept, cu paşi foarte rapizi, prin ce a trecut Italia încă la începutul secolului trecut. Şi nu e vina moldovenilor. Ştim cu toţii cui îi aparţine acest „merit”. Dar actuala mişcare e atât de rapidă, încât, sunt sigur, îi veţi ajunge în curând pe toţi. Important e să existe voinţă, ceea ce nu vă lipseşte, vă asigur!

>> Cât de uşor îi este unui italian să facă afaceri în Moldova? Pentru mine, o afacere de succes nu e doar o reuşită personală, ci şi una pentru întreaga economie a ţării respective. Înseamnă că o anumită ramură poate să fie dezvoltată şi să aducă venit atât oamenilor de rând, cât şi statului. Este acel blazon, acea busolă, indicaţiile căreia le urmez fără ezitare. Şi dacă dau de acei oameni care respectă aceleaşi principii, nu are importanţă ce naţionalitate au. Batem palma şi pornim înainte.

>> Italia, Rusia, România, Moldova – peste tot se spune că fetele lor sunt cele mai frumoase. Dar ajungem la un fel de catalogare. Când sunt în Italia, îmi place să beau un vin italian. În Franţa – unul francez. În Moldova – un vin moldovenesc. În Rusia – o gură de vodkă bună. Toate sunt bune la locul lor! Cum poate să spună un bărbat că femeile de colo sunt mai bune decât cele de dincolo? Femeia rămâne femeie. Nu poate fi mai femeie! Toate criteriile de analizare sunt subiective. Unuia îi plac blondele, altuia brunetele sau roşcatele, mai plinuţe sau mai suple… Un lucru pot să spun: mie îmi place femeia!

>> Nu sufăr o femeie care trădează şi nu accept brutalitatea la femeie! Aici sunt prompt şi chiar laconic. În rest, pentru mine, tot ce e feminin este frumos!

>> Tipajul comun al italianului fără de complexe, debordant şi comunicativ. Dacă sunt excepţie? Mă simt groaznic când sunt obligat să mă autoanalizez! De aici: nu am complexe, sunt debordant, comunicativ şi… un pic excepţional. Îmi ştiu cusururile şi atuurile, dar le ofer oamenilor posibilitatea să le afle ei prin propria lor experienţă.

>> Argumentul în faţa căruia nu rezistă nici o femeie. Nu sunt sigur de existenţa lui. Aş vrea să am în posesie acea minune, care ar înnebuni femeile din jur!..  Dar, ca să fiu sincer, cred că femeilor le place de romanticul din mine. Fiindcă pragmatismul impus de rutină nu poate entuziasma pe nimeni. Pe când cea mai firavă trăsătură a caracterului poate, câteodată, să îmblânzească şi cel mai fioros animal!

>> De reprezentantele sexului frumos mă apropii ca de oameni, ca de femei, şi atunci totul devine clar şi eficient. Dialogul firesc dintre un bărbat şi o femeie este cel mai frumos lucru care poate exista vreodată, iar limbile sau naţionalităţile aici nu au nici o importanţă! Natura ne-a făcut pe unii pentru alţii, iar sunetele articulate doar ne ajută să ne apropiem. Nu e nici o diferenţă între abordarea unei italience şi a unei moldovence. E la fel de dificil.

>> Planuri de afaceri, perspective… Pentru moment, să fiu sincer, am nevoie, simt necesitatea să iau o pauză. Afacerile, uneori, necesită mai mult timp, aşa că voi intra într-o scurtă hibernare artistică, dar nu şi fără o mică surpriză. Voi lansa, până la sfârşitul acestui an, încă o piesă şi un videoclip, care, spre deosebire de celelalte piese ale mele, dedicate femeii şi iubirii, va fi despre copiii nevoiaşi. Despre soarta lor şi despre noi, cei pe care ar trebui să-i vedem şi să-i ajutăm mai mult. O voi face fără nici un interes financiar. Tot timpul mi-am dorit să pun acest punct dureros pe “i”–ul social şi bine cunoscut, prezent în toată lumea. Chiar dacă muzica ocupă locul primordial în sufletul meu, nu pot neglija faptul că sunt, totuşi, un om de afaceri care cântă şi nu invers. Anume afacerile îmi oferă posibilitatea de a crea. Ca să-ţi poţi permite un hobby, trbuie să ai cu ce să-l întreţii. Iar businessman-ul din mine e conştient de acest lucru. Aşa am fost format din adolescenţă şi am demonstrat eficacitatea acestei formule. Afacerile se află pe locul întâi în agendă, pentru ca apoi să mă pot ocupa de muzică!  

Text:  Marcel Toma
FOTO:  Roman RÎBALIOV

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

sunteti un om cu suflet mare imi place foarte mult muzica d-voastra dar va incojoara un om neintelegent(soferul)/
confindetial   -  
06 Septembrie 2011, 15:24
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°