VIP Magazin
13 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Ruslan Ovcennicov. Confidenţe în alb şi negru
Iunie 2006, Nr. 26

Ruslan Ovcennicov. Confidenţe în alb şi negru

Comentează   |   Cuprins

Dacă cineva ar scrie o carte despre el, ar ieşi un bestseller, spun prietenii lui. Ştia încă din şcoală că va avea o afacere şi apoi va intra în politică. Până la politică, a fost aşa cum a ştiut el dintr-a noua. Restul urmează, trenul politicii încă nu a ajuns în gara lui.  

Ziua de naştere:
Haloween
Anul naşterii: anul şarpelui
Zodia: scorpion
Studii: Şcoala Medie Generală din Comrat, studii superioare în economie
Note la purtare: groaznice
Motto: Să nu cedezi! Să nu renunţi!
Hobby-uri: schiere extreem, şofat extreem
Defect: lipsă cronică de punctualitate



Lucrarea cea mai importantă:
complexul  vamal de la Giurgiuleşti. Este cartea mea de vizită
Maşina: Mercedes, alte maşini nu recunosc
Ceas: Rado
Pix: Parker
Ochelari: Sting
Personalitate demnă de urmat: eu însumi
Loc de vizitat: insula Ibiza, vreau să ajung acolo chiar în vara aceasta, şi discoteca din Bora Bora

Lumea lui

Lumea acestui tânăr om de afaceri de 28 de ani nu se împarte în alb şi negru. Există în toate un mijloc de aur – “ceea ce pentru mine poate fi rău, pentru alţii poate fi foarte bine.” A încercat de toate – şi afaceri editoriale, şi în construcţie, şi multe altele la care a renunţat. Vrea să-şi măsoare forţele peste tot unde se face banul. Dacă o parte a afacerilor intră în pană, cealaltă trebuie să meargă strună. Timp de o oră, cât a băut patru cafele (i s-a întâmplat prima dată, “a fost o alegere extremală, de regulă beau numai ceai şi îmi place”), a vorbit de 30 de ori la telefon cu 20 de oameni.  “Trăiesc cu telefonul la ureche. Asta e viaţa mea.” Este diferit de oamenii de afaceri din generaţia a doua sau a treia. Abil, ager, nu admite nici pentru o secundă că nu va reuşi. Dacă cei mai în vârstă au noroc de relaţii şi autoritate, la el totul e în construcţie. Simte gustul adevărat al fericirii atunci când obţine ce şi-a propus. Drept că nu durează mult. Uneori şi mai puţin decât cele 11 minute ale lui Coelho. Aşa cum îi e dat să cunoască fericirea, a învăţat să şi sufere. „Simt durerea atunci când sunt trădat. Şi mi se întâmplă asta, din păcate. Dar nu mi-am permis niciodată să plâng. Şi iert uşor. Dar încerc să nu mai fac afaceri cu cei care m-au trădat o dată. Adică, a doua şansă nu mai există pentru ei.”

Adolescenţa la Comrat

„Am fost şef de clasă în şcoală şi şef de grupă la Universitate. Foarte bun la învăţătură şi cu cele mai nesuferite note la purtare. Încă o performanţă e că am reuşit să fiu cel mai plimbat elev prin biroul dlui director. Pentru fiecare geam spart, eram invitat la el. Nimeni nici nu-şi imagina că se putea întâmpla ceva fără nemijlocita mea contribuţie. Şi dacă se întâmpla să nu fiu eu vinovatul, tot la director eram chemat – trebuia să ştiu cine şi cum a făcut-o. Pasiunea pentru afaceri vine din familie. Am învăţat încă de acasă să lupt pentru tot ce vreau să obţin. Şi de fiecare dată cerinţele faţă de sine cresc.

Patriotism

„Dacă aş putea schimba ceva în ţara asta, aş începe cu mentalitatea oamenilor. Majoritatea nu vor să lucreze şi nu au un scop în viaţă. Pleacă în Rusia sau Italia pentru că se gândesc că acolo vor câştiga mai uşor. De asta, singurul lucru vizavi de care sunt pesimist este viitorul ţării. Nu putem trăi la nesfârşit pe seama creditelor sau a banilor care vin de peste hotare.”

Familia

“Familia pentru mine este ceva sfânt. Cea mai mare condiţie e să am încredere în femeia de alături. Chiar mai mult decât în mine însumi. Sunt fericit că am găsit o asemenea femeie. De altfel, sunt generos cu femeia pe care o iubesc. Pot dărui maşini scumpe. Sau inele cu diamante. Deşi fiica Iana şi soţia mea, Cristina, se bucură mult mai mult dacă le aduc câte un bucheţel simplu de clopoţei. În familia noastră nu contează valoarea în bani a cadourilor pe care ni le facem, ci atitudinea.”  

CaSanova

„Întotdeauna mi-au plăcut femeile. E ceva normal. Ele rămân slăbiciunea noastră. Lor le pot ierta orice. Nu şi ele mie. Vor sau totul, sau nimic, aşa că prietene printre femei nu prea am. Majoritatea dintre ele nu au putut suporta faptul că nu m-au putut face să le duc la altar. Dacă au fost multe? Da. Acum un an am încercat să le număr,  m-am încâlcit şi am renunţat. Am întrebat o dată pe cineva de ce mă iubesc femeile şi ştiţi care a fost răspunsul? „Pentru că eşti uşor ticălos cu ele.” Femeilor le plac ticăloşii. Pentru că le place suferinţa. Şi lupta.

Recent, am descoperit că îmi plac femeile independente. Pe care nu trebuie să le aştept la scară. Care vin să mă ia cu maşina de acasă. Care nu aşteaptă cadouri pentru că le ofer eu atunci când simt că vreau să le ofer. Mă atrage acest gen de femei şi le admir. Citisem undeva că un bărbat nu e puternic prin fizicul sau intelectul său, ci prin faptul că îşi poate dirija sentimentele, slăbiciunile, prin faptul că îşi poate spune „nu”.”  
 
Trăieşte cu gust

Dacă îl pui să aleagă între costum şi blugi, se gândeşte. Dacă costumul ar fi unul comod, ar opta în favoarea lui. Oricum, abia acum un an a început să poarte şi altceva în afară de o ţinută oficială. Chiar nu mai contează ce pune pe el.  

Între un club de noapte şi un restaurant, nu alege. Adică ia mai întâi masa la un restaurant şi pe urmă pleacă la club. De vreo 10 ani ia masa numai prin localuri selecte. Este atât de săturat de tot felul de bucate, încât nu mai ştie ce vrea. Într-o locaţie de lux, de mult nu mai cere meniul – pur şi simplu închide ochii şi-şi imaginează ce l-ar putea face să mănânce cu poftă. Se pare că nimic neordinar, excentric, negustat de el nu a rămas prin bucătăriile restaurantelor noastre. „Sunt gurmand la mâncare, gurmand la îmbrăcăminte, la femei.” Are atâta de lucru, încât stinge lumina din oficiu noaptea târziu şi merge drept acasă, să se culce. Să trăiască cu gust înseamnă să-şi trăiască viaţa intens, la maximum, dar cu o condiţie – să nu-i facă pe ceilalţi să sufere din cauza pasiunilor sale.

Flecuşteţe scumpe

„Nu pot fără ele. Tot ce am trebuie să fie scump şi de marcă. Mă alint cu haine de la Ferre, Hugo Boss sau Armani. Îmi mai place să am ceva ce aminteşte de extreme, ceva ce unui om normal nu-i poate trece prin minte. Îmi place marea, aş face surfing. Acum visez la un iaht.”

Fobii

Nu există. Aşa cum e, mic de statură şi firav, nu se teme de nimic. Şi acest curaj nesăbuit, de a nu-ţi fi frică de nimic, este trecut de Ruslan în capul listei cu defecte. „E cel mai grav defect, serios vă spun. Nu accept să mi se pună ultimatumuri pentru că nu-mi place să-mi dicteze cineva. Şi de multe ori am pierdut că nu am trecut peste acest principiu. Nu vreau să-mi iau paraşută pentru că nu aş putea controla situaţia.” Ruslan este tipul de treabă care are tot  - şi familie, şi copil, şi maşini, şi afaceri, şi un avion în vise. Ce i-ar mai trebui?  “Timp nu-mi ajunge. Timp să fac tot ce vreau. Dar de fapt tot ce vreau e să mă odihnesc. Pur şi simplu să mă odihnesc.”
 
Dacă mâine l-ar întâlni pe Dumnezeu, nici n-ar avea ce să-i ceară. “Poate să nu li se întâmple nimic rău celor dragi mie. Cât mă priveşte pe mine, reuşesc singur. E mult mai plăcut să te bucuri de propriile reuşite decât de ceea ce îţi oferă alţii.”  

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°