VIP Magazin
14 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Roberto Pace: „A vrea înseamnă a putea”
Aprilie 2011, Nr. 84

Roberto Pace: „A vrea înseamnă a putea”

Comentează   |   Cuprins

Acesta este sloganul pe care îl urmează Roberto Pace, preşedinte al Camera di Commercio e Industria Moldo-Italiana, încă din anii de studenţie şi s-a convins că funcţionează. Are o bogată experienţă profesională în diferite domenii şi a călătorit prin mai multe ţări, dar s-a oprit în Moldova. Este convins că ţara noastră va depăşi perioada dificilă prin care trecem acum şi că lucrurile se vor redresa în maxim zece ani. (Text: Irina Tribusean. Foto: fotoroom.md)

>> Domnule Pace, sunteţi în Moldova de mai bine de cinci ani, dar noi n-am avut ocazia să vă cunoaştem. Povestiţi-ne puţin despre dvs. şi familia dvs.
Sunt un întreprinzător de prima generaţie cu multiple experienţe în lumea afacerilor, o persoană căreia îi plac provocările şi lucrurile complicate, dar nu imposibile. Îmi place să trăiesc viaţa, şi nu să mă conformez. Sunt căsătorit şi am doi copii. Fiica mea activează în lumea Formulei 1, este căsătorită şi locuieşte la Londra. Are un copil de doi ani şi jumătate şi altul pe cale de a veni. Mă simt fericit în calitate de bunic şi, graţie tehnologiilor, chiar dacă sunt departe, pot să-mi văd şi să-mi aud nepotul frecvent, dar oricum îi simt lipsa. Fiul meu a stat cu mine aici şase luni, în 2004, apoi s-a întors în Italia pentru a-şi urma vocaţia. Acum lucrează într-un spital în calitate de tehnician de radiologie şi îşi face doctoratul. Soţia mea activează în sectorul public şi desfăşoară o activitate politică în domeniul libertăţii. Ea a fost aleasă primar de mai multe ori în localitatea sa de origine.

>> Cum a evoluat viaţa dvs. profesională? Am citit că sunteţi pasionat de electronică.

La 23 de ani am început să lucrez într-o întreprindere americană, care activa în diferite sectoare, inclusiv electronica, de care eram pasionat. Am brevetat în Italia primul telefon cu tastieră electronică. Apoi, la o altă companie am proiectat şi am realizat, împreună cu colegii mei, prima imprimantă cu microprocesor, care permitea imprimarea imaginilor pământului, în formă plată, făcute din cosmos. În 1979 mi-am început activitatea de întreprinzător în sectorul muzicii electronice. Dificultăţi au fost multe, dar încă din anii studenţiei urmez cunoscuta maximă „A vrea înseamnă a putea”. Aşa am reuşit să mă afirm. Am activat şi în alte sectoare de servicii − am fost preşedintele tinerilor întreprinzători din oraşul meu. În 1990 am decis să cedez întreprinderile unui grup din Roma şi am rămas în calitate de consultant pentru o scurtă perioadă. Tot atunci am avut ocazia să activez în România, în Bucureşti.

>> Cum s-a întâmplat trecerea de la domeniul electronic, care am înţeles că vă este foarte aproape de suflet, la management?

Mi-a plăcut întotdeauna să fac lucruri noi, să-mi reinventez viaţa, să fac lucruri stimulante, care stau înaintea factorului economic. Deseori am renunţat la ofertele de poziţii foarte avantajoase din punct de vedere financiar pentru a face ceea ce-mi place. După 2000 am cunoscut sectorul internaţionalizării întreprinderilor. începusem să călătoresc pentru diferite companii şi am participat la un program cu o întreprindere finanţată de către regiunea Lazio pentru difuzarea tehnologiilor şi produselor noastre în diferite ţări estice, printre care Polonia, Ungaria şi Slovacia.   

>> Când aţi fost în Moldova pentru prima oară şi ce v-a adus în ţara noastră?
Era 1999, octombrie. Am fost invitat să fac parte din delegaţia de întreprinzători şi politicieni de la Ministerul de Dezvoltare Economică din Italia, care urma să viziteze Sofia, Bucureştiul şi Chişinăul. Ca sa fiu sincer, iniţial am înţeles cu greu unde se afla Chişinăul. Delegaţia era compusă din 12 persoane, iar la întoarcere, după toate formalităţile de îmbarcare la aeroportul internaţional Chişinău, am aflat că în avion mai sunt doar 10 locuri şi două persoane trebuie să rămână pentru încă două zile. Am rămas eu, împreună cu secretarul delegaţiei. Ne-am trezit singuri, în afara aeroportului, într-o ţară străină. Şi acum îmi amintesc întunericul şi frigul acelei seri. Am telefonat persoanei care ne-a fost traducător. Ea ne-a luat de la aeroport, ne-a invitat la cină şi s-a oferit să ne găzduiască. Din acel moment m-am îndrăgostit de Moldova.

>> După ce aţi vizitat mai multe ţări din această regiune, de ce aţi decis să vă desfăşuraţi activitatea anume aici?
Iniţial, până în 2003, venisem de câteva ori cu nişte întreprinzători pentru a înţelege mai bine ţara. În 2003 am început să prestez consultaţii unei întreprinderi publice din Toscana şi primăriei din Chişinău. Mi-am dat seama că în Moldova se putea investi şi lucra. Mi-am cumpărat un apartament în centrul oraşului şi în 2005 am înregistrat prima întreprindere de producere în asociere cu un întreprinzător italian.     

>> Tot atunci v-a venit, probabil, şi ideea de a fonda C.C.I-MD. Cum v-a reuşit şi cu ce vă mândriţi cel mai mult?
La momentul respectiv în Moldova nu era nici Ambasadă italiană, nici Consulat. În cadrul unei vizite oficiale a ministrului nostru Adolfo Urso în Moldova, comunicând cu secretarul acestuia, se născuse ideea de a constitui Camera de Comerţ Italiană în străinătate, pentru a oferi asistenţă întreprinzătorilor. Le-am împărtăşit ideea celor câţiva reprezentanţi ai comunităţii italiene de întreprinzători, pe care îi cunoşteam aici şi am găsit persoana potrivită pentru funcţia de secretar al asociaţiei. În aprilie 2007 a avut loc constituirea, cu participarea Eximbank, Camerei de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova, Camerei de Comerţ din Pesaro Urbino, Consorţiului Industrial din Rieti, oraşul meu natal şi altor câteva instituiţii italiene. Conform legislaţiei italiene eram doar o asociaţie privată, care trebuia să parcurgă un anumit proces de formare pentru a fi recunoscută de către guvernul italian. La finele anului 2009 am primit recunoaşterea aşteptată. Acesta a fost primul lucru care m-a făcut să mă simt plin de orgoliu. Suntem una din puţinele camere de comerţ italiene în străinătate recunoscute atât de curând, la doar doi ani de activitate. Odată cu deschiderea ambasadei italiene în Moldova situaţia a devenit mai simplă. Altceva, ce cu siguranţă mă face să mă simt mândru, este succesul întreprinderilor italiene din teritoriul moldav şi al celor care colaborează cu întreprinderi moldave.

>> Cum apreciaţi, la moment, colaborarea economică dintre Italia şi Moldova?
Consider că popoarele noastre se aseamănă, poate pentru că acest teritoriu a fost ultimul avanpost al romanilor antici. În ultima perioadă văd că şi sfera politică, pe lângă cea economică, se sincronizează pe aceeaşi undă şi cred că în timp scurt cooperarea noastră va fi mai strânsă. În sectorul economic, eu personal am participat, împreună cu un consultant din partea Federaţiei Italiene a Consorţiilor Industriale Italiene, la redactarea legii privind parcurile industriale, prevăzând acel parteneriat public-privat care iniţial nu era posibil.         

>> Îmi imaginez că nu aveţi foarte mult timp liber. Şi totuşi, ce vă place să faceţi pentru relaxare, ce hobby-uri aveţi?
Îmi place să merg prin ţară şi să cunosc oameni din sate, să petrec cu ei câteva ore din timpul meu liber. Alte hobby-uri ar fi pescuitul şi culesul ciupercilor, însă am, într-adevăr, puţin timp şi deseori acestea rămân doar un vis.

>> Care este locul dvs. preferat aici, în Moldova, şi de ce? Dar în lume, în general?
Îmi place natura, fiecare loc are farmecul său. Îmi place Orheiul Vechi, pădurile codrului, grădina de la vila mea, unde reuşesc să petrec câteva ore liniştite departe de problemele de fiecare zi. Visul meu etern este o insulă din Caraibe în mijlocul mării.    

>> Ce planuri aveţi pentru anul 2011 şi pentru următorii 5 ani?
Este uşor să vorbim de 2011, deoarece, în principiu, avem totul planificat. Ne propunem să extindem colaborarea cu toate asociaţiile, atât italiene, cât şi moldoveneşti, să promovăm Moldova, cu avantajele sale, în Italia şi să contribuim la cooperări industriale în această ţară, aducând tehnologii şi experienţă, şi la pătrunderea pe piaţa Europei de est a întreprinderilor moldoveneşti.  În ceea ce priveşte următorii 5 ani, rămâne de văzut. Pe de o parte, aş vrea să fiu bunic cu orar integral, pe de altă parte, îmi dau seama că încă nu sunt gata pentru o astfel de viaţă. Simt în interiorul meu multă energie şi multă experienţă pe care vreau s-o  pun la dispoziţia acestei ţări. Anul viitor urmează reînnoirea Consiliului Camerei, care este electiv, aşa că rămâne de văzut cum vor evolua evenimentele. Însă, indiferent de cele ce vor urma, Moldova va rămâne pentru totdeauna în inima mea, cu oamenii şi tradiţiile ei.  

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Roberto Pace este un om deosebit, l-am cunoscut in Romania la Bucuresti.
Ii transmit pe aceasta cale un calduros" La multi ani " de ziua lui de nastere.
Cu stima si prietenie,
Radu Sabau
Sabau Radu   -  
17 Aprilie 2014, 09:29
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+9°