VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ricu Vodă. Să întoarcem caii înapoi
Mai 2005, Nr. 13

Ricu Vodă. Să întoarcem caii înapoi

Comentează   |   Cuprins

Îi fugi scena de sub picioare atunci când auzi că a devenit laureatul Festivalului „Jurmala-88". Reflectoarele, publicul, florile, colegii - toate păreau detalii ireale. Era o victorie prea frumoasă. Deşi, cei de-acasă îi reproşară că ar fi putut lua şi Grand-prix-ul, dacă şi-ar fi înfrânt emoţiile din timpul concursului. Marele Premiu i-a revenit lui Alexandr Malinin.

Ricu Vodă este un om vulnerabil şi foarte sensibil. Avea 28 de ani neîmpliniţi, când, pe neaşteptate, peste el veni popularitatea. La concursul tinerilor interpreţi cântase „Primăvară", „N-am cu nimenea nimic" şi „Inimă". Putem spune că şi până atunci era cunoscut, cântând în formaţia lui Mihai Dolgan, câştigase câteva concursuri republicane de muzică uşoară, era tânărul interpret promiţător... însă doar la Jurmala s-a simţit, pentru prima oară, ca un împărat. Avea libertate şi mult succes. Se făcuse prieten cu toţi participanţii de la concurs, cu care se cunoştea din 1987, din timpul preselecţiei de la Moscova pentru festivalurile de muzică de la Bratislava şi Sopot. Cu toate că nu a fost ales să reprezinte URSS, Ricu a primit asigurări din partea preşedintelui juriului că la ediţia următoare va intra direct în finală. Dar a urmat Jurmala. Seara, după gala laureaţilor, o parte dintre interpreţi s-au strâns în camera de hotel a lui Ricu. El, ca un moldovean sadea, venise cu o valijoară cu haine şi cu un valizoi plin cu „Buket Moldavii". Au sărbătorit „omeneşte", cu vin, nuci şi miere de albini...

De atunci s-au scurs 17 ani, perioadă în care viaţa lui Ricu Vodă a fost mai mult sau mai puţin cunoscută publicului meloman. L-am simpatizat întotdeauna, chiar dacă astăzi umbra uitării multora s-a aşternut peste el şi melodiile cântate de el - acestea au rămas într-un trecut pe care tinerii de astăzi nu au de unde să-1 cunoască. Noi, cei mai măricei, ne amintim - şi încă foarte bine - „Aleargă caii", „August". Presupun că unii flăcăi s-au şi tuns atunci a la Ricu Vodă. îmi aduc aminte de acele chipuri tinere de interpreţi - americane pentru noi, fetişcanele din faţa televizoarelor. Cui îi trebuia Michael Jackson? Ricu Vodă era cântăreţul ale cărui poze îşi găseau locul de onoare în caietul de cântece al fiecărei adolescente. Apoi, la un moment dat, nu l-am mai auzit.

Acum şase ani, l-am prins la un interviu. Era nostalgic după timpurile de cândva, timpurile celea de aur, în care avea şi bani, şi prieteni. Şi popularitate. Cânta în formaţia „Viitorul" - una total necunoscută, care susţinea, prin oraşe şi sate, concerte cu Ricu Vodă cap de afiş. Astăzi, e mai abătut. Poartă părul la fel de lung, dar e mai cărunt. îi stă bine, chiar dacă îmi spune că nu e vârsta pletelor. E ceva mai retras. Vorbeşte încet, parcă stingherit. L-am rugat să ne aducă nişte poze. In faţa trecutului, îl copleşesc emoţiile. Din păcate, nu a păstrat pozele de la „Iurmala".

... „Aici sunt cu tata, Gheorghe Vodă. Mă duceam la el, la Uniunea Scriitorilor, şi-i ceream câte 10 ruble. Băieţii mă aşteptau după colţ. Pentru el era o bucurie - scotea banii din buzunar cu mândrie. „Ai luat?", mă întrebau amicii şi mergeam împreună la cafenea. Ne plăcea cocktailul de lapte, sufle îi spunea, era foarte gustos". ... „Aceasta e mama mea, actriţa Nina Vodă-Mocreac. A lucrat toată viaţa la Teatrul „Luceafărul", a absolvit „Şciukin" la Moscova, face parte din prima pleiadă de actori basarabeni. A învăţat împreună cu Dumitru Caraciobanu, Ecaterina Malcoci. A suferit două infarcte, acum stă acasă".

... „Iat-o pe e soţia mea, Larisa, şi pe fiica Anişoara. Cu Larisa nu mai suntem împreună de cinci ani, dar am păstrat legătura, suntem prieteni ca niciodată, ca fratele cu sora. Fiica are 24 de ani, nu este căsătorită. Are un mic business. Mi-a spus că vrea mai întâi să stea singură pe picioare, financiar, şi apoi se va gândi la măritiş". ... „Aici am vreo şapte ani. Am avut o copilărie fericită, chiar dacă nu o duceam foarte bine. Am trăit câţiva ani cu bunicii, la Teleneşti, la părinţii mamei. Apoi m-au dat la Şcoala de muzică „E. Coca" din Chişinău. Am învăţat 8 ani şi m-au dat afară. Eram un copil nu prea cuminte"...

... Se opreşte brusc din povestit. E o pauză prea lungă şi penibilă, care ne ţine privirile în poze. „M-am simţit bine în recenta campanie electorală. Lumea încă nu m-a uitat... „Caii" mai trăiesc", - râde el. „Atunci eram mai tânăr, mai zburdalnic, aveam toţi dinţii în gură... Dar nu e totul pierdut", - Ricu parcă încearcă să răspundă la întrebările pe care ezit să i le pun.

Valul schimbărilor pur şi simplu 1-a acoperit. Unii au încercat să se salveze, uitând de muzică, alţii au plecat din ţară, iar o parte din artişti încearcă şi astăzi să supravieţuiască. Muzica i-a fost, însă, destinul. Nu poate să zică acum că era un geniu în muzică - avea acasă un acordeon la care cânta cu bucuria copiilor de a avea o jucărie „matură". Exista şi moda copiilor de intelectuali, care neapărat trebuiau să meargă pe urmele unuia dintre părinţi. Aşa că, din mamă actriţă şi tată scriitor, se cerea să iasă un muzician. A învăţat foarte bine la şcoala de muzică, era solistul corului, dar, într-a VUI-a, s-a văzut nevoit să se transfere la altă şcoală, din cauza unui profesor. îi ţine minte şi numele - Gheorghe Oloi. Acesta i-a spus că are la dispoziţie o săptămână ca să plece de la „Coca". Ricu a depus actele la Colegiul de muzică „Şt. Neaga", luând note maxime la toate examenele şi fiind înscris la clasa de vioară. Din păcate, nu a reuşit să absolvească colegiul. La 19 ani s-a însurat şi trebuia să-şi hrănească familia. „Am trecut la studii fără frecvenţă şi m-am angajat la Stăuceni, în calitate de zidar". A lucrat acolo aproape un an, câştigând destul de bine. A încercat să se restabilească şi să dea examenele de absolvire - or, glumeşte el, dacă nu ai diplomă, nu devii ministru. Şi de data asta a lăsatei baltă, pentru că îl remarcase Mihai Dolgan căruia i-a plăcut „remixarea" lui Ricu după „Toma Alimoş". (Pe atunci, Ricu Vodă cânta în formaţia „Viitorul" de pe lângă Casa de cultură a raionului Frunze din capitală). Maestrul 1-a invitat pe tânăr în formaţie.

Când s-a căsătorit, părinţii nu au zis nimic: „Ricuşor, dacă o iubeşti - însoară-te!". Cu Larisa au locuit într-o ogradă. O întâlnea de la şcoală, o pândea pe la colţuri ca nu cumva să întâlnească alt flăcău în cale. Au fost prieteni de la 14 ani şi când a văzut că Larisa se face şi mai frumoasă, şi tot mai mulţi băieţi întorc capul după ea, şi-a zis: „Stop! Larisa e a mea!". Au făcut nunta la Chişinău şi au fost împreună 20 de ani. Apoi Larisa a plecat la lucru în Italia. După ce a revenit, nu s-a mai întors la el. Cât nu s-a zbătut Ricu, ea a fost de neînduplecat. Ricu, zicea ea, nu mai era cel de dinainte...

În 1985, Mihai Dolgan 1-a angajat în calitate de clapist în „Contemporanul". Au urmat ani de turnee, la care interpreţii de astăzi pot doar să viseze. A cutreierat lumea, URSS-ul în lung şi-n lat, Germania, Tunis. „Pe atunci, serviciul era serviciu. Veneai la repetiţie ca la un lucru sfânt, iar înainte de repetiţii nu-ţi permiteai nici măcar 50 de grame. Mihai e un om care nu vorbea mult - se făcea înţeles dintr-o privire. Am lucrat alături de surorile Ciorici, Artur Munteanu, Nicolae Belistov, Luiza Pâslaru, Victor Andreev, Lidia Botezatu". Peste un an, în 1986, au apărut şlagărele „în oraş, la Chişinău", „Măi, bădiţă Petre, măi", „Pe malul mării". Practic, în doi ani, Ricu a devenit foarte popular, având la activ peste 12 melodii-şlagăre în cel mai adevărat sens al cuvântului. Printre acestea, „Copilul suferinţei", „Steaua mea". A abordat un stil nou în estrada de atunci, pentru că nu a vrut să urmeze drumuri bătătorite.

Nu va uita niciodată turneul din România. Era anul 1989. Concertele lui la Sala Polivalentă din Iaşi erau adevărate sărbători. Pe scenă, era scris cu litere de doi metri - „RICU VODĂ". Avea câte trei spectacole pe zi. Putea saşi permită orice - cel mai scump parfum sau coniac, cea mai frumoasă jucărie. „Pentru mine a fost o perioadă foarte frumoasă. Mă simţeam în apele mele. Aveam turnee, eram mereu în lucru. Dimineaţa mă trezeam şi ştiam clar ce am de făcut. Geamantanul era gata întotdeauna, cămăşile pregătite de soţie stăteau teanc - numai să le împachetez. Ce bucurie era când veneam din deplasări. Cum mă întâlnea Anişoara! Era frumos. Apoi au început nişte chestii..."

Regretă mult că după un mare succes a venit o perioadă a căutărilor şi a slăbiciunilor. La începutul anilor 90, a creat formaţia „Fagure", cu Irina şi Anatol Bivol. în această formulă a lansat piesa „August". Debutul a fost frumos, au ajuns chiar şi la Moscova. începutul promiţător s-a ruinat într-o seară, de la un cuvânt spus la mânie... Apoi a venit „paharul" şi restul. A revenit în formaţia „Viitorul" şi asta a fost lovitura cea mai mare, prostia pe care a făcut-o. însă la acel moment, nu avea alternativă.

Astăzi, are foarte puţine concerte. îi place să recitească cărţile lui tata. Se gândeşte să intre într-o formaţie, unde ar putea să se simtă mai bine şi cu care ar putea - de ce nu? - să revină în scenă şi să facă o muzică pe placul tinerilor. Căci la 43 de ani e păcat să nu-ţi trăieşti viaţa în toată splendoarea ei.

- Aş vrea să fac un disc, să mai am un „Aleargă caii"... Să fiu alături de familia mea şi să am nepoţei.

Ca într-o melodie de suflet, notele vieţii Iui se contopesc, alternează, iau tonalităţi mai înalte, mai joase, urcând şi coborând. E viaţa unui Artist, în care au încăput succesul şi disperarea căutării de sine.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Ricule, ia legatura cu noi.Sper ca nu ne-ai uitat!
Mitica-Galati   -  
27 Iunie 2010, 13:09
Sus ↑
Este un artist deosebit, cu o voce deosebita. Un talent absolut deosebit. Nu-l confunzi cu altcineva. Pacat doar ca rar apare in scena. A coplesit lumea, recent, cu o melodie superba CASTANUL, pe care a interpretat-o la Moldova I, in cadrul emisiunii conduse de Nelly Ciobanu. Bravo Ricule, mai asteptam noi melodii. Pina in prezent, ai melodii superbe pe care doar tu le poti interpreta. La mai mult si la mai mare!
ANISOARA   -  
20 Iulie 2010, 16:02
Sus ↑
Ricule, pai cum sa-ti mearga in viata bine, daca tu nici macar nu dai numele celor care ti-au purtat respectul pe bune de-a lungul anilor?
Larisa, iasi   -  
24 Februarie 2011, 11:12
Sus ↑
Este un artist în tot sensul cuvîntului,cu el eu am crescut,sdică cu cîntecele sale....efort maestre și revino în scenă cît mai repede...te iubim și te vom susține....
Andrian   -  
09 Iunie 2011, 11:45
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°