VIP Magazin
21 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Raliul oratoric al lui Nicolae Apostu
Iunie 2015, Nr. 131

Raliul oratoric al lui Nicolae Apostu

Comentează   |   Cuprins

Sunt raliuri cu „motoare” ce mișcă idei, atitudini și, în final, acțiuni și comportamente. În astfel de curse se lansează trainerul Nicolae Apostu, care antrenează „minți” corporative de mai bine de zece ani, sfidând limite și sondând aisberguri. El știe când îl iubești și când îl urăști, când îl asculți și când doar îl auzi în timp ce te uiți prin el la copacul de dincolo de geam. Dar continuă să vorbească și să ambaleze ingenios informația, fiind și ăsta un motiv pentru care a fost „vânat” de una dintre cele mai mari companii de telecomunicații din Moldova. Și-a asumat misiunea de a educa profesioniști, dar are grijă să se perfecționeze continuu el însuși, așa încât să-și crească puterea și viteza de a convinge până și pe Toma Necredinciosul.  (Text: Olesea Buianovscaia. Foto: Arhiva personală)

Am început să fac traininguri încă la facultate. Acolo am înțeles că asta îmi este vocația – să „educ” oameni maturi.

Copiii învață de dragul învățatului, le place să descopere lucruri noi. Să motivezi un adult, spre exemplu, să învețe toate capitalele lumii, e un pic mai dificil, el te va întreba de ce trebuie să o facă.

Cândva eram specializat pe leadership și teambuilding. Acum, activând într-o companie de telecomunicații destul de mare, tot ce ține de vânzări, de profilul consumatorului și de teambuildinguri este în responsabilitatea mea.

Procesul de formare a unui trainer l-aș compara cu procesul de devenire a unui șofer bun. Cu cât mai mult „mergi la volan”, cu atât devii mai sigur pe tine și înveți să eviți situațiile stresante provocate de cei care au mai puțină experiență.

În formarea unui trainer, cel mai mult îmi place învățarea continuă. Acum doi ani, am absolvit un curs pentru traineri și am obținut un certificat din partea unei companii din România, valabil și în UE. 

Fiecare trainer, în timp, își dă seama de problema lui principală. Eu știu că problema mea nr. unu este vocea, care, atunci când încep să obosesc, tinde să devină monotonă. Bine că sunt cursuri de artă oratorică.

Munca trainerului nu constă doar în a ieși în fața publicului și a-i vorbi. De fapt, e ca un aisberg, procesul de prelucrare și structurare a informației fiind partea ascunsă a aisbergului, care e colosală.

Cei mai buni profesori sunt acei care permanent descoperă, reinventează și învață ceva, dar nu acei care vin în fața studenților cu aceleași conspecte îngălbenite din anii ’90.

Omul pasionat de jobul său „pescuiește” idei din orice experiență. E un proces de învățare activă.

Moldovenii sunt obișnuiți cu oameni care vorbesc fără foaie în față. De aceea îi critică dur pe politicieni. Să faci asta în Ungaria, Polonia sau în altă țară nu e o problemă.

Obiectivul final al trainingului este ca participanții să iasă din sală cu anumite abilități și să-și schimbe atitudinea față de anumite lucruri.

Nu lucrez cu materiale piratate, ca să nu-mi aducă o imagine negativă.

Un training e un organism viu. Într-un fel îi abordez pe reprezentanții unei rețele de farmacii și în alt fel pe reprezentanții unei companii de telefonie mobilă.

Coordonatorii organizațiillor comerciale bune întotdeauna vor avea mai multe traininguri, deci mai multe posibilități de dezvoltare, decât angajații simpli, ca să fie mai dinamici, mai deschiși spre schimbări și cu mâna mai aproape de pulsul companiei.

Mulți manageri fac o mare greșeală crezând că nu e nevoie de investiții în traininguri, pentru că angajații oricum vor atinge performanța într-un sfârșit.

Avem câteva companii bune de training și consultanță. Avem și companii ce aduc experți din străinătate și organizează seminare pe scară largă. Mai sunt și două companii mari din România care au început să penetreze acest spațiu. Am devenit interesanți.

În Moldova se confundă termenii „training”, „workshop”, „seminar”. Cuvântul „training”, oarecum, le absoarbe pe toate. Un training bun nu poate fi făcut pentru mai mult de 15-18 oameni. Altfel, devine prea difuz.

Un training nu poate să înlocuiască orele de facultate. Facultatea te învață să înveți, oricât de banal ar suna. Mie personal, facultatea mi-a dat o bază de 20%, pe care nu poți s-o iei din altă parte. Acolo am înțeles că nu e de mine contabilitatea.

Cel mai bun public este acel care vine de bună voie, pentru că e dornic să afle ceva nou, să învețe, să deprindă anumite abilități. Chiar dacă trainingul nu răspunde totalmente necesităților publicului, el o să ceară de la trainer ceva mai mult.

Dacă ești bun, poți să le câștigi încrederea chiar și celor care te urăsc pe tine, așa cum își urăsc managerul, pentru că, de fapt, nu au vrut să vină. Bunăoară, te apropii de ei în pauza de cafea.

Greșeala nr. 1 pe care o face un participant este să vină să stea pe scaun și să aștepte că trainerul îl va învăța. Or, trainingul este un drum cu două direcții și mișcarea trebuie să fie și ea așa. Dacă pui pe Instagram două zile la rând poze din pauzele de cafea, nu pleci acasă cu foarte multe cunoștințe noi.

Orice trainer trece prin trei tipuri de „sine”: trainerul începător – foarte focusat pe informație, asta creându-i dificultăți; trainerul îndrăgostit de sine și care vrea ca toată lumea să-l iubească; trainerul focusat pe participanți, care le înțelege necesitățile și le oferă libertatea de care ei au nevoie pentru învățare.

Trainerii nu se mai tem să împărtășească informația pregătită de ei înșiși. Tot mai mulți dintre aceștia realizează că informația e gratuită. Felul în care o oferi e cu plată.

Pentru un trainer bun, dragostea față de munca sa e condiția principală. În al doilea rând, unui trainer trebuie să-i placă să comunice cu oamenii.

Chiar dacă ai plăcerea de a fi în centrul atenției, să nu te focusezi pe asta.

E OK să plătești pentru participarea la un training, așa cum e OK să plătești pentru un concert. Și în traininguri, la fel ca și în muzică, există conceptul de notorietate, de experiență, de reputație, de imagine a celui care iese în față. Un trainer bun și un training bun întotdeauna va fi contractat de un angajator bun.

Refuz să susțin un training dacă îmi displace o anumită împrejurare, indiferent cât de bine e plătit. Or, pentru ONG-uri, deseori accept să susțin traininguri chiar și gratis.

Un blog de training... Poate îl lansaserăm prea devreme, poate eu și echipa scriam plictisitor, dar această nișă era mai puțin vizitată decât blogul meu personal.

Ar fi un vis să devin și trainer, și profesor, dar, deocamdată, e prematur.

Trainerii nu mai trebuie să-și demonstreze necesitatea pe piață. Companiile mari și mici au realizat că oamenii trebuie să învețe încontinuu și valoarea pieței trainerilor crește.

Sunt norocos că pot să lucrez cot la cot cu colegii mei ca să le văd problemele din interior și că încerc să-i înțeleg. Iată de ce cunosc compania la care lucrez și știu cum și ce respiră fiecare angajat al ei.

 

 

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+5°