VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Planeta DOGA (partea III)
 Descarcă
Mai 2011, Nr. 85

Planeta DOGA (partea III)

Comentează   |   Cuprins

(continuare)

Când a venit perestroika, noi toţi am „înviat”, am crezut că ceva se va întâmpla, pentru că deja eram sătui de toate tâmpeniile care se petreceau. Atunci într-adevăr credeam în aceste schimbări, care trebuiau să fie şi care ne fuseseră promise. De fapt, e şi firesc, orice om normal visează la ceva mai bun.

În 1985 eram în cea mai mare vervă. În genere, prima jumătate a anilor ’80 a fost foarte frumoasă pentru mine sub aspectul creaţiei.

În perioada aceea am avut un concert la Palatul Octombrie (Palatul Naţional - n.r.). Aşa ceva n-am văzut până atunci şi nici de atunci, era coadă la bilete pentru concert de la casele Palatului care se întindea pe strada Puşkin în vale, iar patrulele de călăreţi făceau ordine. Concertele de felul celor pe care le făcusem eu la Palat erau primele, aşa ceva nu se mai petrecuse, lumea era interesată, apăruse ceva nou, erau concerte ale unui compozitor, atunci nu era aşa invazie de compozitori ca acum.

Era perioada când lumea începuse să iasă la adunări, care încă nu se făceau în piaţă, dar spiritele se încingeau deja, apăruse noţiunea de spirit comun, până atunci erau spirite doar la bucătărie. Atunci mi-au propus să fiu deputat, pe motiv că bine ar fi să ajut din poziţia socială pe care o căpătasem deja. Şi eu mi-am dat acordul. Am trecut ca deputat din partea Şoldăneştilor şi m-am gândit că în sfârşit am posibilitatea, prin organele legislative, de a schimba ceva, nu doar prin vorbe la bucătărie. Credeam că voi face dreptate ţăranilor care m-au înaintat şi artiştilor din partea cărora eu veneam. Şi mi-a fost dat atunci să aflu nişte lucruri despre care nu ştiam. De exemplu, am aflat că absolvenţii şcolilor de meserii de atunci se pregăteau special ca să fie duşi la lucru într-o regiune din Ucraina, la Belaya Ţerkovi, regiunea Kiev şi de acolo ucrainenii veneau încoace, se făcea această amestecătură cu scopul de a-i deznaţionaliza, se vede că aşa era tot timpul, dar eu nu ştiam de lucrurile astea. M-am revoltat atunci şi au început să-mi explice, să-mi spună că eu ceva nu înţeleg. Tot timpul ni se spune că nu înţelegem.

Din 1987 până în 1991 am fost deputat în Sovietul Suprem al URSS. Şi pe mine mă interesa nu doar cum va fi aranjat statul, sigur că deja de atunci la Chişinău începuse să clocotească dorinţa de independenţă. Pe mine mă interesa Legea de ocrotire a proprietăţii intelectuale, ceea ce nu s-a făcut nici până azi. Există o lipsă totală de cunoştinţe elementare în ceea ce priveşte proprietatea în genere. Eu eram vicepreşedinte al Comisiei pentru cultură în Parlament şi eram unul dintre organizatorii elaborării acestui proiect. A fost un proiect foarte frumos, l-am scos spre adoptare la adunare şi sigur că nu le convenea atunci şi nu le convine nici azi, când a fost dat spre votare, a fost o înscenare foarte ticăloasă.

Asta m-a dezarmat complet şi am scris cerere să ies din Parlament. M-au convins ai noştri că eu oricum stau la Moscova şi bine ar fi să fiu reprezentantul permanent. Am mai rămas un an până s-a destrămat URSS.

Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec în Rusia, unde am nu doar concerte, ci sunt implicat şi într-o serie de activităţi obşteşti. Aici apare şi răspunsul la întrebarea de ce nu mă stabilesc definitiv la Chişinău.

Tot timpul călătoresc prin Rusia, recent am fost la Velikii Novgorod cu un program foarte bun, pe care l-au dat la televiziune, am fost la Smolensk, am avut un concert la Lipeţk, apoi la Kursk, Kazani. Înainte de a veni la Chişinău am fost la o întâlnire cu academicienii de la Academia de Ştiinţe a Rusiei, pe urmă am întâlniri la Tveri. Astea sunt întâlnirile înainte de concertele mari. Şi pe urmă am şi obligaţii, tot timpul mă solicită şi eu nu pot refuza, pentru că nu doresc ca cineva să spună că eu refuz. Eu îmi creez imaginea, nu las pe cineva să mi-o creeze.

În Rusia sunt preşedintele juriului, deja timp de 13 ani consecutiv, pentru selectarea copiilor talentaţi ruşi, nu e un concurs, e o mişcare – „Oдарённые дети России”. Sunt şi preşedintele juriului al veteranilor de război şi urmaşilor lor, e o chestie extraordinar de interesantă ca idee. Aici vin acei care abia merg şi ies în scenă acei care abia încep să meargă, o distanţă enormă între generaţii şi toţi se bucură, unii pentru că au ieşit pentru prima dată în scenă, alţii – pentru că îi cheamă în scenă.

Aş vrea să am activităţi şi în Moldova, dar sunt ignorat. De exemplu, dacă mă duc la Drăsliceni, nu mă simt uitat şi neştiut, dar la Chişinău de parcă nici n-aş fi. Nu mai ţin minte când m-a invitat ultima dată televiziunea publică. Televiziunile private mă invită în ultima perioadă, dar televiziunea naţională – deloc. Dar eu am ce spune, dragii  mei, am experienţă, am legătură cu lumea, eu nu stau într-o găoace şi e păcat să nu se cunoască lucrurile astea. Nu mă aşteptaţi numai să cânt muzică, am şi eu ce vorbi. Eu de ce mă apuc să scriu? Pentru că am nevoie de cineva cu care să vorbesc şi singurul meu „oponent” este hârtia.

Observ acum şi la Chişinău atâţia interpreţi extraordinari, dar, sărmanii, se promovează cu manele. Nu există o politică naţională în sprijinul şi promovarea culturii şi oamenii care sunt mai copţi la gărgăuni o şterg la Bucureşti ori în altă parte. E plină Europa de moldoveni talentaţi, două cântăreţe fantastice cântă la teatrul La Scala, una este la Lisabona, care cântă şi la Viena, şi la Berlin. Dar câte violoniste talentate avem, plecate în străinătate! Anna Strezeva, care are o voce fără seamăn, este plecată în America. Cine îi adună acasă? Dar trebuie adunaţi, şi nu vor veni pentru salarii mari, dar pentru o existenţă respectabilă la ei acasă, ca să poată şti că sunt aşteptaţi şi preţuiţi.

Eu am un vis – să termin salonul meu muzical. Iniţial mă gândeam să înfiinţez un centru muzical. La Moscova cântăreţe mediocre au propriile centre muzicale, activează, adună lumea, o înnobilează, fac ceea ce trebuie să facă un om de artă. Cu ce mă pot lăuda eu ca artist aici? Că vin uneori cu genţile pline de discuri publicate în Rusia? Eu cred că aici este vorba de un genocid, dar nu din afară, ci dinăuntru. Sunt telefonat de la Corul de la Radio şi-mi spun că n-au notele piesei „Venansia”, pe care mi-au spus că au imprimat-o. Cum au imprimat-o, fără note? M-au minţit, tot timpul umblă cu minciuni şi îşi fac mendrele, orchestră de studio care nu-şi face misiunea, umblă pe la cumetrii!...

Vreau să lucrez aici. Stau nopţile şi citesc despre vieţile lui Eminescu şi Veronica Micle, ca să duc la bun sfârşit opera la care lucrez, dar nu văd perspectiva să realizez această operă la Teatrul Naţional de Operă şi Balet. Nu văd nicio perspectivă.

O statistică a operelor muzicale

► O simfonie (1967 - 1969);
► Un poem simfonic – „Mama” după motivul linogravurii lui Aurel David (1965);
► Un poem vocal-simfonic – „Lie-Lie-ciocârlie” („Trăiască soarele”), versuri Grigore Vieru (1985)
► Două uverturi pentru orchestră simfonică (1958 şi 1984);
► Trei balete: „Luceafărul” (1983), „Venancia” (1989) şi „Regina Margot” (1995);
► Cinci cvartete de coarde pentru orchestră de cameră (1963, 1973, 1983, 1993, 2004);
► Şase cantate vocal-simfonice (1968 - 1987);
► 12 coruri a cappella, inclusiv două în 1973 pe versurile lui Mihai Eminescu: „Dintre sute de catarge” şi „Dorinţa” (1967 - 1989);
► Muzică de film (1967 - prezent) – peste 200 de filme: artistice, de animaţie, documentare, televizate;
► Muzică de teatru (1968 - 1986) – 13 spectacole;
► Piese instrumentale (1967 - prezent) – circa 40: pentru pian, violoncel, acordeon, nai, flaut, vioară, pentru ansamblu de viorişti, clavecin, trompetă, saxofon;
► Romanţe – circa 60, inclusiv opt romanţe pe versurile lui Mihai Eminescu pentru voce şi pian (1972 – 2002);
► Şase lieduri pe versurile lui Mihai Eminescu pentru voce, cor şi orchestră simfonică (1981);
► Valsuri – circa 60;
► Tangouri – 10;
► Muzică uşoară (1957 - prezent) – peste 200 de cântece;
► Prelucrări orchestrale şi vocale pe motive populare româneşti (1959 – 1971) – circa 30 de cântece.
► A practicat toate genurile muzicale clasice, cu excepţia muzicii de operă.
► A scris muzică în diverse stiluri naţionale pentru: R. Moldova, România, Rusia, Ucraina, Bielorusia, Lituania, Kîrgîstan, Uzbekistan, Afganistan, China, Bulgaria, Iugoslavia, Cipru, Polonia, Germania, Marea Britanie, SUA; piese inspirate de muzica spaniolă şi latino-americană.
► I-au apărut discuri şi CD-uri în: Rusia, România, Bulgaria, Cehia, Italia, Germania, Franţa, Finlanda, Japonia, R. Moldova. 

Despre Anastasia Lazariuc

Anastasia Lazariuc niciodată nu era în centrul atenţiei, nici a compozitorilor, nici a companiei Teleradio, unde lucra ca solistă. Cum am aflat eu despre ea? Veneam de la redacţia ziarului „Cultura” şi în întâmpinare îmi vine o fetiţă drăguţă: „Bună ziua, eu vă cunosc, recent m-am întors de la Tallinn, unde am cântat cântecul „Oraşul meu” şi am luat un premiu. Mă numesc Anastasia Lazariuc”, asta mi-a spus ea.

Uite atunci am aflat despre ea. Şi peste o perioadă apare ca solistă la Radioteleviziune. Avea o voce nespus de frumoasă, dar nu plăcea ea şefilor, plăcea şefilor pe atunci altă cântăreaţă, care tot timpul i-a stat în cale şi i-a pus piedici în carieră.

Şi eu am scris pentru Anastasia Lazariuc mai multe cântece, care au rămas peste timp şi pot cu mândrie astăzi se le pun pe orice CD. A cântat extraordinar de bine „Codrii mei frumoşi”, la nivelul Sofiei Rotaru, chiar dacă ambele au cântat diferit.

 Apoi Anastasia a înregistrat pe muzica mea nişte duete extraordinare cu Iurie Sadovnic: „Păstraţi iubirea”, „În oglinda clipelor”.
Anastasia Lazariuc a păstrat, peste timp, o calitate foarte preţioasă, omenia. Ea mă sună întotdeauna şi vorbim când mă aflu la Bucureşti şi asta mă bucură mult.

Premii şi trofee (selectiv)
1972 - „Scoica de argint”, Festivalul Internaţional de film de la San Sebastian, Spania (împreună cu Emil Loteanu pentru „Lăutarii”).
1976 - „Scoica de aur”, Festivalul Internaţional de film de la San Sebastian, Spania, (împreună cu Emil Loteanu pentru „Şatra”).
1982 - „Punguţa cu doi bani” pentru muzica din filmul de animaţie „Maria, Mirabela” –Premiul Naţional al României acordat în cadrul Festivalului filmului pentru copii, Piatra Neamţ.
1991 - „Music party BRNO”, Grand Prix (trofeu de cristal) al Festivalului Internaţional al muzicii de film, pentru contribuţie substanţială la muzica de film, Cehia.
2001 - Gala filmului moldovenesc sec.XX, premiu pentru muzica de film, Chişinău.
2001 - Trofeul Festivalului de film de la Yalta, pentru muzica din filmul artistic „Domnilor artişti”, Ucraina.
2001 - „Ovaţia”, Premiul Naţional al Federaţiei Ruse pentru întreaga activitate.
2003 - „Tezaurul Patriei” („Sokrovişniţa Rodinî”), premiu, Rusia.
2005 - „Meerim”, Premiul Naţional al Republicii Kîrgîstan pentru caritate, Bişkek.
2005 - „Doktor Vaţlav” („Cheia sol”), Premiul Naţional al Federaţiei Ruse pentru contribuţia substanţială în muzica de film.
2006 - „Excellency award”, Premiul de Excelenţă al Festivalului producătorilor de film independent, Constanţa.
2011 – „Vulturul de aur”, cea mai înaltă distincţie rusească în domeniul cinematografiei pentru muzica scrisă la filmul „Reabinovîi vals”. 


Cele mai cunoscute opere muzicale

► „Ritmurile oraşului” (trei piese orchestrale, 1967);
► „Codrii mei frumoşi” (cântec, versuri Petrea Cruceniuc, Ludmila Mişov, 1968);
► „Oraşul meu” (cântec, versuri Gheorghe Vodă, din filmul televizat „Chişinău, Chişinău”, Sofia Rotaru, 1971);
► „Cred în ochii tăi” (cântec, versuri Ion Podoleanu, din spectacolul „Ce frumoasă este viaţa”, Ion Suruceanu, 1971);
► „Balada” (piesă instrumentală, vioară şi orchestră, din spectacolul „Păsările tinereţii noastre” de Ion Druţă în regia lui Ion Ungureanu, 1972);
► „Florile dragostei” (cântec, versuri Anatol Ciocanu, Maria Codreanu şi Ion Suruceanu, 1972);
► „Nunta veselă” (cântec, versuri populare, Nadejda Cepraga, 1972);
► „Sonet” (piesă orchestrală, 1973);
► „Nistrule, mândria mea” (cântec, versuri Gheorghe Vodă, Nadejda Cepraga, 1973);
► „Copilărie, luncă de argint” (cântec, versuri Emil Loteanu, Ştefan Petrache, 1973);
► „Mne prisnilsia şum dojdia” – „Am visat ropotul ploii” (cântec, versuri Vladimir Lazarev, Nadejda Cepraga şi Vadim Konnov, 1975);
► „Nană Ţoha”, „Mărul”, „Brişca”, „Mamă, mor” (cântece din filmul artistic „Şatra” în regia lui Emil Loteanu, 1976);
► „Drumul”, „Cireşul”, „Final” (piese orchestrale din filmul artistic „Şatra” în regia lui Emil Loteanu, 1976);
► „Eterna” (piesă instrumentală din spectacolul „Biserica albă” de Ion Druţă în regia lui Ion Ungureanu, 1984);
► „Vals” (piesă orchestrală din filmul artistic „Dulcea şi tandra mea fiară” în regia lui Emil Loteanu, 1978);
► „Pârâiaşul” (piesă orchestrală pentru acordeon şi orchestră din filmul artistic „Olimpiada de primăvară” în regia lui Isaak Magiton, 1979);
► „Meditaţie” (cântec, versuri Grigore Vieru, Iurie Sadovnic, 1980)
► „Aşteptare” (piesă orchestrală din filmul artistic „Mercedes-ul scapă de urmărire” în regia lui Alexandr Muratov, 1980);
► „Maria, Mirabela” (cântec, versuri Grigore Vieru din filmul de animaţie cu acelaşi nume în regia lui Ion Popescu-Gopo, Mihai Constantinescu, 1981);
► „Paşi cunoscuţi” (piesă orchestrală din filmul artistic „Soţia pictorului” în regia lui Alexandr Pankratov-Belîi, 1981);
► „Luceafărul” (balet în două acte, şapte tablouri, libret de Emil Loteanu, 1983);
► „Cascada pariziană”, „Lebăda”, „Dansul în piaţă”, „Adagio”, „Copilăria” (piese orchestrale din filmul artistic „Anna Pavlova” în regia lui Emil Loteanu, 1983);
► „Curcubeul alb” (cantată, versuri Emil Loteanu, 1984);
► „De-aş avea”, „O, rămâi” (romanţe, versuri Mihai Eminescu, Mihail Munteanu şi Maria Bieşu, 1984);
► „Orice femeie e frumoasă” (cântec, versuri Grigore Vieru, Anastasia Lazariuc, din filmul „Vreau să cânt”, 1984);
► „Asfinţitul posomorât” (piesă orchestrală din filmul artistic „Ciocnirea” în regia lui Isaak Slidovker, 1984);
► „Ochiul tău iubit”, „Dorinţa” (romanţe, versuri Mihai Eminescu, Maria Bieşu, 1985);
► „Dina” (piesă orchestrală la saxofon, filmul artistic „Valentin şi Valentina” în regia lui Gheorghi Natanson, 1985);
► „Cântă-mă, amor” (cântec, versuri Grigore Vieru, Nadejda Cepraga, 1987);
► „Măicuţa mea” (cântec, versuri Grigore Vieru, Anastasia Lazariuc, 1988);
► „Plimbarea” (muzică orchestrală din filmul artistic „Stele peste mare” în regia lui Vladimir Zaharov, 1992);
► „Trandafirii împuşcaţi” (piesă orchestrală din filmul artistic „În drum spre Murom” în regia lui Fiodor Petruhin, 1993);
► „Magestic marsh” (cântec, versuri Aureliu Busuioc, 1994);
► „Rendez-vous”, „Preludiu”, „Tangou la terasă”, „Viraje”, „În zadar…” (piese orchestrale din filmul artistic „Patul lui Procust” după romanul lui Camil Petrescu, regia - Sergiu Prodan şi Viorica Meşina, 1995);
► „Rondo”, „Salonul”, „Hughenoţii” (piese orchestrale din serialul televizat „Regina Margot” după romanul lui Alexandre Dumas-tatăl, în regia lui Alexandr Muratov, 1996).  






Text: Liliana Popuşoi.
Foto: Florin Tăbârţă, arhiva personală.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Pentru editor: Primul cuvînt al penultimului alineat (Nu) trebuie schimbat în Eu. Greșeala e semnificativă.
Tatiana   -  
08 Iulie 2011, 16:14
Sus ↑
Pentru Tatiana

Va multumim pentru ajutor. Am corectat greseala.
admin   -  
08 Iulie 2011, 18:33
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°