VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Petru Lucinschi. A fi preşedinte e un concurs de împrejurări
Octombrie 2004, Nr. 06

Petru Lucinschi. A fi preşedinte e un concurs de împrejurări

Comentează   |   Cuprins

Cea mai mare realizare a vieţii?

Familia. Am copii şi nepoţi cumsecade. Cineva a zis că e mai uşor să iubeşti toată omenirea decât un om concret. Şi a avut dreptate.


Cea mai importantă decizie în calitate de şef de stat?

Ca să apreciezi, trebuie să te distanţezi în timp. Acum, cea mai importantă, mi se pare Trilaterala România-Moldova-Ucraina care a asigurat buna înţelegere cu vecinii. N-ar fi de neglijat decizia de la Istanbul, care a stabilit termene concrete pentru retragerea Armatei a 14-cea. Stabilirea hotarelor cu Ucraina şi ieşirea la Dunăre. împroprietărirea reală a ţăranilor cu pământ. Primii paşi de descentralizare a puterii.

Cine este politicianul pe care nu l-aţi apreciat la timpul potrivit, dar pe care îl admiraţi acum?

Nu există o asemenea persoană. Mie, dacă-mi place de cineva, îmi place de la bun început.

Cine sau ce v-a provocat vreodată cea mai mare supărare?

Provincialismu politicienilor.

Cartea, filmul, vinul preferat.

Cărţile istorice. Filmele cu Jean Gabin.„Cabernet"şi „Sovignon".

Aţi avut o poreclă la şcoală?

Nu. Eram şef de mic copil.

Şi iată-ne în stradă, cu bodyguardul alergând după noi şi făcându-ne că nu observăm că trecătorii îşi sucesc, miraţi, capetele în urma noastră. II întreb pe onorabilul meu interlocutor dacă mergea tot aşa de „simplu" pe stradă şi pe atunci când deţinea postul suprem în stat. Râde. Se vede că îi place întrebarea. „Mi-ar fi plăcut foarte mult să merg pe stradă ziua în amiaza mare, dar nu aveam timp. Nu din cauza unei atitudini de superioritate faţă de restul mii, ci pentru că aveam un program foarte încărcat."

După preşedintele Lucinschi întorc capul şi îi cer autografe mai ales tinerii. La noi, în Germania, la Odesa, nu contează ţara. Moldoveni sunt peste tot. Recent, pe când revenea de la un sanatoriu din Bulgaria, îi atrăsese atenţia un tânăr care permanent îşi făcuse treabă pe lângă compartimentul cuplului prezidenţial. „Bună seara, dle preşedinte. Eu sunt artist şi aş vrea să vă dăruiesc un album de-al meu." Era Pavel Stratan, cântecele căruia dl preşedinte le ascultase în drum spre Bucureşti, în maşina unui funcţionar important de la „Lukoil". „Tu eşti, măi Pavele?" - l-a salutat bucuros dl preşedinte...

Îi place mult cum cântă Pavel Stratan, deşi copilăria lui nu seamănă cu cea din „Amintirile..." celui mai în vogă basarabean. Dl preşedinte îşi aminteşte perfect ziua în care pentru prima oară a mâncat pe săturate. „Era în primăvara lui '48, sătenii primiseră grâu şi secară pentru semănat. Oamenii, înfometaţi, au fost preveniţi că seminţele ar fi fost otrăvite. Mama a riscat să ne facă un terci din grâu, fiert în vreo opt ape. Ţin minte că săream într-un picior pe o „roată" de balegă uscată din ogradă şi râdeam de fericire că eram sătul."

Mezinul familiei, adică viitorul şef de stat, se lăsa sculat dimineaţa la şase: mama îi punea în traistă un şip cu lapte şi un călcâi de pâine, dacă mai era, şi îl trimitea cu vacile la păscut. La 4-5 kilometri de sat. In deal „La Cuţu" se numea păşunea unde îşi petrecea ziua. Erau şapte guri în familia cu un tată care-i ţinea din scurt şi cu o mamă robace care găsea timp să-şi răsfeţe odraslele. Acum, i-au rămas doar o soră şi un frate. Nu se văd des, doar „primăvara, vara, toamna şi iarna".

A fost întotdeauna ataşat de Rădulenii săi. încă în perioada sovietică i-a ajutat pe săteni să-şi ridice un magazin „ca la oameni", casa de cultură, iar nu demult, să facă o fântână chiar la intrarea în sat. Rudelor le mai trimitea câte o tonă de cărbune, iarna, când era mai greu. Dar şi ele îi ajutau. Şi acum, când trec pe la Răduleni, sora îi aşteaptă cu o traistă cu fasole, cu o găină. „Oricât de bine am trăi noi, aici, şi oricât de greu ar duce-o ei, acolo, de la ţară ne întoarcem de fiecare dată cu câte ceva. Nu te lasă să pleci cu mâna goală...

Ajuns adolescent, mama îl vedea doctor, unii prieteni - mecanizator, iar alţii - jurist. La Drept a renunţat repede, pentru că tot prietenii i-au spus, profetici, că peste zece ani nu vor mai fi criminali şi că va rămâne fără serviciu. Perspectivele socialiste erau destul de optimiste - fiecare om îi va fi semenului prieten, tovarăş şi frate. Aşa că a ales ceea ce i-a plăcut lui - istoria şi filologia. Pe urmă s-a convins că toată chestia cu studiile nu este decât o întâmplare, ca şi viaţa de altfel, care e constituită din întâmplări date de Creator.

Când aţi început să credeţi în Dumnezeu?

Părinţii mei erau nişte creştini exemplari, mergeam cu ei la biserică până prin clasa a Vll-ea. Copiii i-am botezat, ca toată lumea.

Soţia dvs. v-a fost şi prima dragoste?

Consider că până pe la vreo 30 de ani şi bărbatul, şi femeia trec prin mai multe etape a ceea ce numim noi dragoste. Ţin minte că în şcoală era o fetiţă care mă emoţiona nespus de mult... pe urmă, mult timp nu m-am mai îndrăgostit. Erau fete care-mi plăceau mai mult sau mai puţin. Dar aşa, ca să nu dorm noaptea, să mă gândesc numai la ea, nu era nimeni. Eu recunosc dragostea la prima vedere. Invers nu s-a întâmplat niciodată - la început să nu-mi placă, iar pe urmă să-mi placă tare. Cu Antonina a fost ca o scânteie. Laureatul Premiului Nobel, Ivan Bunin, are o povestire care se numeşte „Lovitură de soare". „Romanul" nostru a fost exact ca o lovitură de soare, ca un episod care, spre deosebire de cel din nuvelă, a avut continuare. Am trăit o dragoste nebună care a început în rândul după bilete la „Bolşoi Teatr" din Moscova. După două săptămâni, Antonina s-a întors la Groznâi, iar eu - la Bălţi. Dar ne sunam şi ne scriam zilnic. Iar după două luni, am făcut nunta. Suntem fericiţi de-o viaţă. Antonina a avut mereu grijă de copii, de mine, a fost şi şefă de catedră la Institutul Pedagogic. A fost un noroc pentru mine.

Cât de mulţumit sunteţi de copiii dvs.? Ce principii aţi pus la bazai educaţiei lor?

Le-am respectat personalitatea şi am încercat să le oferim şansa ca să şi-o dezvolte. I-am educat prin răbdare şi fapte concrete. Putem să nu spunem nimic, dar copiii ne studiază şi, într-un fel, ne imită. îmi dau seama de asta după ce studiez, la rândul meu, nepoţii. Ei îmi amintesc ceva ce le-am spus cu câteva luni în urmă şi am uitat de mult.

Aţi amintit de nepoţi. Elizaveta, Anastasia, Alexandra, Petru, Egor şi Pavel - toţi poartă nume „imperiale". E tot o întâmplare?

Egor e botezat Gheorghe, ca fratele meu. E drept că el îşi spune Georgi. Mie îmi zice Petru. De fapt, toate numele le-au purtat sau le poartă cineva dintre rudele noastre. Dar sună frumos, nu? Să ştiţi că ei se şi comportă ca nişte aristocraţi. Să-1 vedeţi pe. Petrică - e rafinat, principial, calculat. Noi îl numim în glumă „prinţul". Familia e cea mai mare bogăţie. Poate nu înţelegem asta când avem prea multe treburi şi o funcţie care ne consumă la limită. Dar la o nevoie, rămâne familia şi prietenii. Zic de prietenii cu care am pornit viaţa, nu de cei pe care ni-i facem când deţinem un post. Majoritatea acestora din urmă sunt trecători şi nu trebuie să suferim prea tare atunci când îi pierdem.

Observ că am trecut foarte delicat de la familie la politică. Dle preşedinte, cum aţi suportat plecarea din post?

Am mai spus cândva că nu voi bea valeriană când voi pleca din funcţie, întotdeauna am privit posturile care mi s-au oferit ca pe un concurs de împrejurări. Faptul că am devenit preşedinte de ţară sau de parlament nu a fost decât un concurs de împrejurări. Niciodată nu am crezut că aş fi o excepţie nemaipomenită. Altceva e cu un poet, cu un savant, un compozitor, talentul cărora vine de la Dumnezeu. Pe când un preşedinte este un produs al societăţii, al unor relaţii, dacă vreţi. Este angajatul poporului pe o perioadă scurtă de timp. Iar eu mă simt bine acum. Fiecare om trebuie să treacă prin toate etapele, inclusiv pensionarea. Altfel, de ce ar fi inventat omenirea pensia?

Să înţeleg că vă bucuraţi din plin de vârsta pe care o aveţi ? Vedeţi lumea, călătoriţi?

Din păcate, soţia s-a îmbolnăvit grav şi, de câţiva ani, sunt permanent alături de ea. Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec căutând noi metode de tratament prin diferite ţări. Sunt preşedintele Fundaţiei de studii strategice şi relaţii internaţionale „E Lucinschi". Am scris o carte, mă mai întâlnesc cu prietenii, îmi ajut nepoţii.

Cum vedeţi acum, după ce s-au scurs nişte ani, felul în care aţi condus ţara?

Am un principiu de care nu mă despart - trebuie să te gândeşti la viitor. Nu am ţinut cont, în multe probleme, de popularitatea mea, tocmai pentru că mă gândeam la viitor. Am preferat transformările cu efect în timp celor imediate. Urmăriţi acum ce scimbări au loc în Rusia sau Ucraina. Legislativ, noi le-am realizat cu mulţi ani înainte.

Aveţi o definiţie pentru politică, în general?

Politica rămâne o afacere murdară atâta timp cât politicienii doresc să se menţină până la moarte la putere.

Deci, nu o să dăm de numele dvs. pe una dintre listele electorale ale apropiatelor alegeri ?

Sigur că nu! La fiecare etapă omul trebuie să-şi caute de treburile sale. Un fost preşedinte ce poate face? Poate da un sfat, poate fi alături de generaţiile mai tinere, mai competente şi mai energice, ca într-o familie în care există şi tată, şi bunel. Doar în asemenea postură m-aş vedea.

Cum apreciaţi relaţiile cu preşedintele Snegur?

Ca nişte relaţii normale, poate, puţin mai tensionate în campania electorală prezidenţială. Intre noi există o relaţie omenească, ne întâlnim mai rar, dar copiii şi nepoţii noştri sunt prieteni.

Şi cu preşedintele Voronin cum staţi?

Aceleaşi relaţii, normale, în principiu. Un şef de ţară e foarte ocupat, mai ales în condiţiile Moldovei. Uneori, ne întâlnim. Ne cere câteodată sfatul: am fost la el împreună cu preşedintele Snegur. In general, sunt adeptul unor relaţii civilizate între actualul preşedinte şi foştii preşedinţi. Aşa cum de mult se face în Europa. De ce nu am respecta şi noi aceste tradiţii?

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

i-am găsit numai acum . Numai ca să le spui ceva , e ca şi să te freci cu morţii...
nafigator   -  
02 Ianuarie 2010, 22:03
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău