VIP Magazin
30 Septembrie 2020
Print
Print
Print
Print
Patrizio Corno. Aventurile neverosimile ale unui italian în Moldova
Martie 2005, Nr. 11

Patrizio Corno. Aventurile neverosimile ale unui italian în Moldova

Comentează   |   Cuprins

A venit din întâmplare la Chişinău în 2000 pentru a renova o reşedinţă prezidenţială. Şi, tot din întâmplare, s-a reţinut mai mult decât credea. E de cinci ani aici. Este singur, niciodată nu a fost căsătorit şi nu are copii. îi plac mult moldovencele, dar nici în Moldova nu găseşte o femeie care să-l poată opri. Este copia fizică a regizorului şi actorului Roberto Benigni din fascinantul „La vita 'e bella", doar că Patrizio Corno e arhitect şi designer; se mai ocupă de promovare şi relaţii publice. A lucrat în Libia, Egipt, Arabia Saudită, Oman, Japonia şi, bineînţeles, în Italia şi Europa. în prezent, se împarte între Studioul din Milano, unde o are ca parteneră pe Renata Calzi, şi cel din Chişinău. A mai avut şi o experienţă cinematografică, interpretând unul din rolurile principale în filmul „Happy hour" prezentat la festivalul din Veneţia în 2004 şi candidat la Oscarul din acest an. Lucrează şi la o serie de articole pe care le-a întitulat „Moldova, mon amour", cu intenţia de a realiza o carte despre şederea sa în Moldova. De fapt, o să-l las pe el să-şi facă portretul. Mai inspirat decât mine.

În ciuda experienţei mele, cred încă foarte mult în persoane şi sunt disponibil să mai cred. Cu fiece an, mă costă tot mai mult. De fapt, având în vedere că îmi place libertatea mea, respect şi libertatea altora. Şi ceilalţi deseori profită de asta. Realitatea mă dezamăgeşte uneori, dar nu suficient ca să-mi schimb această atitudine. Libertatea mea e extremă. Nu recunosc autorităţile. De nici un fel. Accept discuţii, dar nu şi impuneri din partea acestora. Şi aceasta mă costă. De fapt, am o viaţă foarte senină şi cel mai greu pentru mine e să mă ridic din pat. După ce mă ridic însă, nu mă mai sperie nimic. Dar îmi e tot mai greu să mă ridic. Pentru că, deseori, ceea ce îmi propun, nu costă mai mult decât un somn bun. Dorm mult când reuşesc, în schimb, pot lucra 25 din 24 de ore. Şi prin asta se reflectă libertatea mea, care nu are scheme. Nu pot trăi conform schemelor, îndeosebi celor impuse.

Vă cunoaşteţi bine defectele?

Da, îmi plac mult femeile şi nu reuşesc să mă opresc. Nu este vorba de trădări, într-adevăr le iubesc pe toate. 0 prietenă din Chişinău, foarte tânără, mi-a spus ceva foarte înţelept: "Voi, bărbaţii, sunteţi norocoşi pentru că puteţi avea multe femei. Important e însă că atunci când sunteţi cu una din ele, nu vă gândiţi la celelalte." Şi eu, în realitate, mă comport astfel. Nu sunt un playboy. Nu colecţionez femei; printre altele nu sunt nici frumos, nici bogat şi uneori nici eu nu înţeleg cum de am atâtea prietene. Sigur nu am găsit-o pe cea care să mă oprească. O caut cu înfrigurare şi tocmai de aceasta sunt singur. Un punct aparte ar fi că îmi place foarte mult să mă distrez şi, în pofida vârstei, petrec nopţi întregi la dans şi la un pahar cu prietenii. în ultimul timp începe să-mi placă calitatea vieţii făcută din lucruri mici: o zi senină, însoţit de prieteni apropiaţi şi un ritm potrivit de încet. Acum puteţi să mă întrebaţi orice, din absolut orice domeniu. Sunt foarte deschis şi sincer.

Arhitectul milanez

Care e, totuşi, povestea cu Chişinăul?

Din întâmplare, un prieten moldovean pe care l-am cunoscut în viaţa mondenă milaneză, m-a invitat aici pentru un proiect de restaurare a unei case private. Era 1999 - nici eu, nici agenţia mea de călătorii, nu ştiam unde o fi existând Chişinăul şi Moldova. In timpul lucrărilor de proiectare a acestei case, mi-a fost prezentat un alt client. Am lucrat doi ani, exclusiv pentru el. Apoi, am considerat că această ţară, aproape necunoscută în Europa, ar putea fi un bun punct de observare pentru CSI. Vă mărturisesc că pentru noi, europenii, ţările ex-URSS sunt un imens teritoriu gri, necunoscut. Şi aceasta m-a provocat şi mi-a trezit curiozitatea. Şi astfel am început să alternez viaţa mea profesională între Chişinău şi Milano. Activitatea mea fundamentală aici se desfăşoară la "Studiooltre K" (str. Columna 60 C), unde ofer consultanţă de proiectare clienţilor şi colegilor mei locali.

De ce v-aţi reţinut atât de mult la noi?

Timp de doi ani am participat la proiectarea a două mari edificii, în prezent în construcţie, şi prezenţa aici mi-a permis să cunosc întreprinzători locali interesaţi în a stabili contacte cu cei italieni. Personal, consider Moldova un cap de pod către ţările CSI. A sosit momentul când, folosind structuri industriale locale şi cunoştinţe ale întreprinzătorilor de aici, pot fi dezvoltate producţii în baza tehnologiilor europene pentru a putea aborda pieţile din est cu costuri modeste, dar şi cu design şi calitate europene. Am rămas aici şi pentru că am căpătat noi clienţi. Am proiectat două restaurante, o clădire cu 15 etaje al cărei proiect este blocat din cauza situaţiei administrative actuale şi am dezvoltat cu o întreprindere italiană un plan pentru distribuirea de gaz pentru autoturisme. în prezent, în colaborare cu arhitecţii locali, realizez două impozante case de locuit private, un edificiu pentru birouri şi un hotel. Mă mai ocup de un studiu de recuperare a clădirilor istorice şi anul trecut am realizat, în cooperare cu partenera mea Renata Calzi şi fotograful Carlo Gianferro, cartea „Arhitecturi imperfecte" - o culegere fotografică de vile şi palate ale ţiganilor care şi-au construit cartiere proprii la Soroca şi în multe oraşe româneşti. Acest fenomen arhitectonic este necunoscut în Europa şi eu cercetez motivaţiile socioculturale care l-au generat. De asemenea, am reuşit să realizez o întreprindere mixtă moldo-italiană pentru producerea de divane şi fotolii. Noua întreprindere, numită EMPORIO CAL IA, va începe să producă în următoarele luni, la Orhei. Proiectul prevede comercializarea producţiei în toate ţările CSI. Astfel, vom avea o producţie moldovenească bazată pe design şi tehnologii italieneşti. După cum vedeţi, mi se pare că am foarte multe de făcut.

Nu credeţi că intrarea noastră în UE, ar încetini graba străinilor de a face afaceri la noi ?

Deşi e o opinie strict personală, cred că Moldova nu va intra niciodată în UE şi mi se pare că e mai bine aşa atât pentru Moldova, cât şi pentru Europa. Acest teritoriu, de frontieră, este unul de osmoză între două lumi şi ar putea deveni o Elveţie pentru CSI. Şi nici nu cred că Rusia ar permite vreodată intrarea Moldovei în UE. Iar dacă se va întâmpla, să ştiţi că UE consideră estul ca un teritoriu de cucerire cu multă violenţă economică, eu cunosc bine capitalismul european. El nu ajută, ci exploatează.

Ce este cel mai important într-o afacere?

Două persoane aşezate la aceeaşi masă trebuie să fie foarte clare în privinţa scopurilor pe care vor să le atingă. Banii sunt o consecinţă, nu ceva fundamental. Clienţii mei au probleme de rezolvat şi eu pot să am soluţii. Trebuie doar să aprecieze dacă preţul meu este potrivit sau dacă vor să economisească fără a obţine soluţia corectă.

Când aţi simţit că sunteţi unul din cei mai remarcabili şi bine plătiţi arhitecţi din Italia ?

Când am putut să le zic clienţilor exact ceea ce cred, fără să mă gândesc prea mult, şi când nu m-a mai interesat problema onorariului.

Care sunt proiectele care fac cel mai bine la CV-ul studioului dvs. ?

Cel mai mult mă mândresc cu băncile străine pe care le-am făcut în Italia. Prin ele, am devenit foarte solicitat. După ce terminam proiectul unei bănci, eram recomandat de către aceasta altor instituţii, chiar şi concurente, şi astfel am realizat proiecte foarte importante prin calitate şi cifra de afaceri. Acum, aceşti clienţi nu cumpără nici măcar un creion fără să mă consulte, au încredere totală În gusturile mele şi PR-ul pe care pot să-1 fac companiilor lor.

Sunt nişte oameni în Moldova care v-au impresionat?

În primul rând, clienţii mei. Prin anumite aspecte, sunt extraordinari. Deşi deontologia profesională mă împiedică să dau numele lor, vreau să amintesc de un întreprinzător a cărui determinare lucidă 1-a făcut să devină una din persoanele cu cea mai mare pondere în ţară. Nu întotdeauna este uşor să discuţi cu el, însă relaţia noastră, dură sub anumite aspecte, este întotdeauna foarte limpede. Aş mai putea indica alte două persoane care m-au impresionat prin deschiderea lor profesională incredibilă - colegii mei de la „Studiooltre K", Ion Carpov şi Sergiu Garconiţă, care au capacitatea şi umilinţa de a colabora fără prejudecăţi. Am învăţat multe de la ei. O altă persoană pe care am cunoscut-o mai puţin şi pe care o respect foarte mult este jurnalistul Constantin Tănase. îmi place enorm cum scrie, este cinic de lucid şi deschis inovaţiilor. Articolele mele „Moldova, mon amour" sunt reflecţii inspirate de articolul său „Moldova, quo vadis?". îl stimez foarte mult pe Iurie Leancă, ex-prim-viceministru de Externe: posedă o cunoaştere globală a evenimentelor mondiale şi o seninătate în abordarea oricăror teme care îl face să fie, în ciuda „împotmolirii" sale în această dificilă ţară, proiectat tot timpul în viitor şi în îmbunătăţirea constantă a întreprinderii şi ţării sale.

Aţi pierdut vreodată totul încât să nu aveţi nici de ţigări?

Da, acum 14 ani, din cauza unei înşelăciuni a unui asociat, a trebuit să închid întreprinderea pe care o aveam. Mi-au trebuit cinci ani ca să-mi revin.

Băiatul de la Seminar şi omul aventurilor

Povestiţi-ne despre familia in care aţi crescut.

Am avut nefericirea să nu am tată. M-a părăsit la câteva zile după ce m-am născut. Până la 10 ani mi s-a spus că a murit în război. La 10 ani însă am înţeles că războiul se sfârşise cu mult înaintea apariţiei mele pe lume. L-am cunoscut pe tatăl meu adevărat cu o zi înainte de a muri. El avea 50 de ani, eu 16. A murit alcoolizat şi plin de datorii. Pentru că juca. Asta m-a marcat mult. M-a obligat nu numai să lupt pentru o viaţă normală, dar şi să demonstrez că nu eram ca el, că eram mai bun. Am avut însă norocul de a avea trei mame - mama, bunica şi mătuşa Măria, care m-au apărat şi alintat întotdeauna. Un alt îndrumător în viaţă care, de fapt, mi-a fost ca tată şi care m-a crescut în spiritul respectului pentru alţii, pentru mine, pentru muncă şi pentru obligaţii, este unchiul meu.

De mic copil eram prea zbânţuit şi, din acest motiv, am făcut studiile primare la colegiu, iar mai apoi am hotărât să intru la un Seminar teologic. Acolo am făcut studii clasice de valoare, ce stau la baza culturii mele generale. Acolo mi-am format o viziune analitică aplicabilă la orice problemă şi acesta a fost norocul vieţii mele. Gândiţi-vă că printre cei de vârsta mea, născuţi în Lesmo, o localitate mică de lângă Milano, sunt singurul cu studii superioare. Bărbaţii au devenit experţi în electrotehnică, iar fetele - secretare, pentru că acestea erau unicele şcoli de meserii de acolo.

De ce nu v-aţi făcut preot?

Eram elev la Colegiul de maici şi, la opt ani, capelanul mi-a vorbit despre sfinţi şi mântuire, eu m-am entuziasmat şi chiar mă gândeam la preoţie. Dar la 15 ani am descoperit femeile şi libertatea şi le-am preferat pe ele. Dar şi după această descoperire, am mai făcut doi ani de Seminar pentru a-mi termina studiile clasice. Profesorii mei, adevărate personalităţi, au înţeles la timp că nu mă interesează, dar nu m-au împiedicat - au investit în mine ca persoană şi nu ca viitor preot.

Aţi fost şi mai sunteţi un mare consumator de evenimente mondene. Prin atâta mondenitate, chiar nu aţi găsit o femeie potrivită pentru o familie? Da, încă n-am găsit femeia care să mă oprească. Vedeţi că ea nu se cumpără ca un automobil sau un costum - sau ai | norocul să o găseşti, sau nu. Căsătoria nu este obligatorie. Pe de altă parte, niciodată n-am înţeles cum o persoană poate să se căsătorească, să promită cuiva că vor trăi împreună până la adânci bătrâneţi şi s-o părăsească apoi. Mulţi consideră că sunt puţin imoral pentru că ies cu femei diferite. Dar v-am spus, dacă aş găsi una, m-aş opri şi asta ar schimba radical tot cursul vieţii mele.

Cum e familia la care visaţi?

E făcută din două persoane care se iubesc şi care, respectându-se, reuşesc să-şi păstreze libertatea. E o încredere reciprocă absolută. Aş putea-o rezuma în următorul motto: „Dragostea înseamnă a crede întotdeauna, oricum, a crede în ea/el.„

Ziceaţi că era pe cale să se întâmple, aici, la Chişinău...

Este incredibilă istoria asta... Cu câţiva ani în urmă m-am gândit că am găsit femeia la care să mă opresc. Incredibil, pentru că era tocmai italiancă şi am cunoscut-o aici, la Chişinău. Era foarte isteaţă, foarte inteligentă, activă, lipsită de prejudecăţi şi tânără. Ştiam că era o istorie imposibilă, din cauza considerabilei diferenţe de vârstă, dar am încercat oricum să trăiesc un vis imposibil care a durat câteva luni. Acum am în ea o prietenă foarte apropiată şi nu regret că am investit atâta timp în această relaţie.

Cum e iubirea, în opinia dvs. ?

O dorinţă continuă, nestăvilită şi, totodată, o mare consideraţie faţă de celălalt. Unitatea, convingerea chiar greşită, că ai găsit cea de-a doua jumătate a mărului.

Ce culoare are o zi petrecută la Chişinău?

Fiecare zi e diferită. Şi în nici un caz plicticoasă. Dar mult mai puţin stresantă decât la Milano. Din fericire sau nu, persoanele care lucrează cu mine sunt mult mai încete şi aceste două viteze diferite îmi fac posibilă o activitate mai relaxantă. Serile mi le petrec în discotecă, pentru că sunt multe fete frumoase şi întâlnirea cu ele îmi face bine. La Milano, prefer să mă întâlnesc cu femei de 40 de ani. îmi place experienţa lor de viaţă, concordă cu aşteptările mele. La Chişinău, cele de 40 au obligaţii de familie şi este imposibil să le întâlneşti. Deaceea, nu am de ales. Toate prietenele mele locale sunt tinere şi trebuie să vă mărturisesc că asta îmi face o mare o plăcere, în schimb, am o regulă - sâmbăta e pentru cultură. întrucât nu pot merge la cinema, vizitez galeriile de artă şi puţinele de anticariat. Sper să pot relua din primăvară călăritul, un sport pe care nu reuşesc de mai mulţi ani să-1 practic din cauza obligaţiilor de serviciu. Peisajul rural este frumos şi relaxant.

Ce vi se potriveşte mai mult - ziua sau noaptea ?

Ziua lucrez, încerc să fac banii, iar noaptea îi cheltui. Cred că sunt rezultatul exact al genelor părinţilor mei. Genele tatălui se manifestă noaptea - prin viaţă zbuciumată, distracţii, femei, alcool, libertate absolută. Ziua, prevalează genele mamei - rigoare extremă la serviciu, asiduitate, multă precizie: le reuşesc pe toate chiar în pofida oboselii de după o noapte de nebunii. Consider fundamental echilibrul dintre aceste două extreme.

Cum e viaţa nocturnă a Chişinăului?

Foarte interesantă. Toate noutăţile mondiale în materie de distracţii sunt şi aici. Dar noaptea se iese la vânătoare - de ce să ne minţim? Şi aici, dacă pot folosi termeni vânătoreşti, prăzile sunt din abundenţă, proaspete şi foarte interesante. Trebuie să vă mai mărturisesc că nu sunt aşa de simple cum spun mulţi italieni - pot fi foarte şmechere ştiind că sunt foarte frumoase şi fascinante.

Cum se uită tinerele din discotecă la „vânătorul milanez"?

Este nostim, dar eu cred adesea că prada sunt eu. Voi generaliza, deşi nu toate prietenele mele sunt catalogabile: presupun că sunt privit ca un bancomat sau ca un mijloc comod de transport pentru Europa. Mi se pare că aici orice străin e privit ca o persoană care, prin nu ştiu ce magie, are întotdeauna bani disponibili. Dar şi ne costă să-i avem. Muncim mult. Multe prietene au despre Europa o viziune pur cinematografică. Nu au idee cât costă viaţa la Milano. Şi tot ce am eu, m-a costat mult - şi ca bani, şi ca obligaţie.

Vă place limba română ?

Mai bine nu aţi fi întrebat. Este o deformaţie banalisimă a limbii italiene. Găsesc prea multe cuvinte străine, în deosebi franceze, în limba română. De asta nu sunt stimulat să o învăţ. Toate limbile romanice sunt deformaţii şi voi toţi vorbiţi o italiană stricată.

Dacă romanii s-ar fi reţinut mai mult pe aici, poate am fi vorbit italieneşte?

Vezi că, pe atunci, nu erau atâtea femei frumoase la voi. Iar coniacul este o invenţie destul de recentă.

Text: Rodica Cioränicä

Foto: Roman Canfîr, Dumitru Doru Locatie: Studiooltre Chişinău, Jazz Hotel

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău