VIP Magazin
13 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Olga Percinschi. Arta fără Frontiere.
Aprilie 2012, Nr. 96

Olga Percinschi. Arta fără Frontiere.

Comentează   |   Cuprins

Nu se consideră doar pictoriţă, ci creator al propriei sale lumi. Implicată într-o mulţime de activităţi, are o groază de gânduri şi planuri şi nu se limitează la un anumit domeniu. Indiferent ce ar face, ea creează. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici, a Asociaţiei Internaţionale de Artă Plastică (AIAP) şi a Clubului Internaţional al Femeilor din Moldova , Olga pictează, dar şi participă la activităţi sociale prin ONG-ul „CReDO”, al cărui art director este. Discuţia cu ea poate dura la nesfârşit şi aduce o mulţime de noutăţi şi idei progresiste pe care ea doreşte să le implementeze în viaţă. 

Nu se consideră doar pictoriţă, ci creator al propriei sale lumi. Implicată într-o mulţime de activităţi, are o groază de gânduri şi planuri şi nu se limitează la un anumit domeniu. Indiferent ce ar face, ea creează. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici, a Asociaţiei Internaţionale de Artă Plastică (AIAP) şi a Clubului Internaţional al Femeilor din Moldova , Olga pictează, dar şi participă la activităţi sociale prin ONG-ul „CReDO”, al cărui art director este. Discuţia cu ea poate dura la nesfârşit şi aduce o mulţime de noutăţi şi idei progresiste pe care ea doreşte să le implementeze în viaţă. (Text: Marcel Toma, Doina Popa. Foto: Olesea Ghilaş)

>> Au trecut şase ani de la ultima mea apariţie în „VIP magazin”, perioadă în care nici nu mi-am dat seama cât de repede zboară timpul… Ceea ce-mi părea mai demult de lungă durată acum trece foarte repede. Sărbătorind o frumoasă vârstă (am făcut 30 de ani), realizezi cine eşti şi îţi găseşti locul sub soare, loc sortit fiecărui individ în parte. Dacă îl găseşte sau nu mai devreme sau mai târziu e altceva. Personal, mi-am găsit acest loc.

>> Am început să mă formez ca personalitate pe la 15 ani, citind cărţi, participând la diferite seminare de autocunoaştere şi formare. Te simţi cu adevărat împlinit în momentul în care oamenii din jur te percep aşa cum te percepi tu pe tine. Important este să fii sincer cu tine însuţi şi să eviţi aprecierile eronate atât despre cei din jur, cât şi despre tine.

>> Atunci când un om se regăseşte practicând activităţi care-i sunt aproape de suflet, când gândurile îi sunt bine aranjate pe rafturi, când îşi cunoaşte dorinţele, hobby-urile, vede încotro i se îndreaptă paşii şi când toate acestea sunt la nivelul propriilor aşteptări, în acel moment cred că putem afirma că personalitatea îi este pe deplin formată.

„În momentul în care un om se regăseşte practicând activităţi care-i sunt aproape de suflet, când îşi cunoaşte dorinţele, hobby-urile, vede încotro i se îndreaptă paşii şi când toate acestea sunt la nivelul propriilor aşteptări, în acel moment cred că putem afirma că personalitatea îi este pe deplin formată.”

>> Când vorbesc cu adolescenţii şi copiii cu care fac ore de artă plastică, nu le dau sfaturi şi nu încerc să le arăt căi anumite, ci le dau puterea necesară pentru ca ei să găsească singuri calea. Este o vorbă înţeleaptă: „Nu da de mâncare, dă undiţa”. Păi, îi îndemn să găsească ceea ce le place cel mai mult şi să o facă cu maximă dăruire şi iubire.

>> Ştiu că, orice aş face, o fac bine. Dacă încep să lucrez la ceva, tind spre calitate maximă.

>> Nu contează ce faci: găteşti, comunici cu cineva, pictezi sau cânţi, trebuie să dai cât mai mult lumii şi lumea îţi va răspunde cu aceeaşi monedă. Cu toţii ne-am obişnuit să dăm jumătate din cât putem. Eu mă ghidez după o frază: „Depăşeşte cu o milă”, adică, fă mereu puţin mai mult decât ţi se cere, astfel, lărgindu-ţi orizontul.

>> Cred că fiecare persoană trebuie să-şi cunoască capacităţile. Pe parcursul anilor, am înţeles anumite lucruri pentru mine şi lumea mea interioară, am participat la multe cursuri teoretice şi practice, doar pentru a găsi răspunsuri.

>> Sunt un om de creaţie. Aş face mai multe lucruri în acelaşi timp, dar, cum nu sunt Iulius Caesar, am ales să-mi organizez activitatea pe perioade: jumătate de an fac o activitate, jumătate de an – alta, îmbinându-le pe toate. Nu poţi face bine două lucruri concomitent. Când depui toate forţele într-un lucru, el iese mai bine. Sunt perioade în care pictez – acum sunt într-o asemenea perioadă, fac lucrări noi. Pentru mine, pictura nu este relaxare, ci o foarte mare concentrare. Mă concentrez atât de tare, încât nu simt nici foame, nici sete. Când pictez timp de şase ore, mă gândesc la fiecare tuşă. Creaţia e un lucru ce ţine de energie, e ceva ce vine din suflet, ceva viu. Dacă cineva pictează un portret, trebuie să transpună partea sa pozitivă, pentru că asta rămâne pe vecie. Sunt perioade în care vreau să fac ceva în favoarea societăţii. Acum jumătate de an, am implementat câteva proiecte şi am simţit că vreau să mă dedic activităţilor cu caracter social. Când pictez, mă dedic cu toată fiinţa, gândurile, sentimentele. Când particip la activităţi, mă gândesc la oamenii cu care lucrez.

>> În prezent, sunt art director la Centrul de Resurse al Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Drepturile Omului din RM „CReDO”. Avem rezultate evidente după mai multe luni lucrate cu copii din Tiraspol şi Chişinău. Ei au încredere în noi, ne privesc ca pe un exemplu, ne urmează. Şi eu am crescut luând exemplu de la cineva. Nu ne propunem să facem pictori din copii, doar socializăm. Noi am organizat mai multe proiecte în cadrul organizaţiei : tabăra de creaţie pentru copii şi, ulterior, expoziţiile de artă la Chişinău şi în Europa (Viena şi Strasbourg). Prima expoziţie a fost intitulată „Arta uneşte cele două maluri” şi a avut loc în decembrie 2011, la Misiunea Permanentă a Republicii Moldova pe lângă OSCE, în cooperare cu CReDO, şi s-a desfăşurat la palatul Hofburg din Viena. La expoziţie au venit peste 150 de diplomaţi. Ne-am propus să demonstrăm că, prin artă, putem socializa mult mai repede copiii şi putem restabili imaginea ţării. Iar în februarie 2012, am organizat şi desfăşurat a doua expoziţie la Strasbourg, la reprezentanţa permanentă a Republicii Moldova pe lângă Consiliul Europei, în cooperare cu Palatul Europei, care a fost vizitată de Secretarul General şi alţi oficiali ai organizaţiei, Corpul Diplomatic de la Stras-
bourg, precum şi cetăţenii Republicii Moldova care activează în cadrul Consiliului Europei.

>> Până a lucra cu organizaţia respectivă, am organizat câteva seri de binefacere „Helping hand” împreună cu Olga Diacov, iar banii colectaţi îi duceam la orfelinate. Era o activitate foarte pozitivă. Uneori, o simplă întâlnire cu copiii din orfelinate sau din familii social vulnerabile le poate schimba viaţa acestora.

>> În ţara noastră, arta suferă. Ea există, dar nu este considerată de Guvern drept un tezaur al ţării. În toate ţările, arta şi ştiinţa sunt tezaurul poporului. Prin expoziţii, prin interviurile pe care le acord televiziunilor, îndemn la recunoaşterea artei, la susţinerea ei. Oamenii de creaţie sunt foarte sensibili şi le este foarte greu să existe în această viaţă independent, iată de ce trebuie organizate asociaţii şi fonduri de artă. Când Guvernul RM va îndrepta măcar puţin privirea asupra artei şi va lua în mâinile sale adevăratul tezaur al Moldovei, imaginea ţării noastre peste hotare va fi cu totul alta.

>> În prezent, o mare parte din timp o petrec pictând, fac picturi la comandă, dar şi picturi cu idei care-mi sunt aproape de suflet. Sper să fac o expoziţie personală… Poate, în acest an.

>> Pentru fiecare perioadă de dezvoltare, omul îşi schimbă gândirea, iar în funcţie de direcţiile de gândire, se schimbă şi activităţile pe care doreşte să le întreprindă. Acest fapt se referă şi la pictori. Fiecare artist are stilul său, pe care îl abordează diferit în diferite perioade. Mi-am început pictura cu realismul, apoi am optat pentru impresionism, astfel că, până în prezent, îmi place Monet – este un pictor care îţi dă stare. După, a urmat perioada căutării unui loc în viaţă, picturile fiind axate pe întrebările: cine suntem, unde suntem? Aceste lucrări sunt mai spirituale. Pictând, eram cu gândul la umanitate. Acum oscilez între suprarealism şi fantastic. Omul este într-o permanentă schimbare, e ceva normal. Nu le ştim pe toate, poate le cunoaştem doar la sfârşitul vieţii. Dar bătrânii şi sfinţii zic că nu ştiu nimic.

>> Îmi place mult să lucrez cu uleiuri pe pânză, când simt culoarea, când folosesc culori vibrante care să redea intensitatea. Culoarea mea preferată este galbenul, în fiece lucrare încerc să adaug măcar puţin galben. Îl asociez cu lumina interioară şi, nu în zadar, în toate culturile, galbenul redă ceva sfânt.

>> În secolul XXI menirea artei s-a schimbat. Ea trebuie să fie nu doar frumoasă, dar şi benefică pentru om, să-i dea un impuls spre ceva.

>> Cred că suntem într-o perioadă foarte specială, multe lucruri se vor transforma, iar în aceste transformări vom găsi esenţa şi răspunsuri la multe întrebări.

Creaţia Olgăi Percinschi poate fi urmărită pe site-ul www.art-po.com

Text: Marcel Toma, Doina Popa. Foto: Olesea Ghilaş

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°