VIP Magazin
19 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Olesea Ignatenco. Vampa de la Moscova
Aprilie 2010, Nr. 72

Olesea Ignatenco. Vampa de la Moscova

Comentează   |   Cuprins

În toamna trecută, deschidea la Chişinău salonul vestimentar „Very Important Baby”. VIB avea să devină, în  scurt timp, un magazin de reper în lumea copiilor stilaţi. Cea care a însufleţit această afacere este Olesea Ignatenco, o prezenţă mereu altfel, originară din Chişinău şi care de 10 ani locuieşte la Moscova. Este o fire creativă şi o admiratoare devotată a frumosului. Îi place să-şi exprime propriul eu prin felul în care se îmbracă. Pentru ea, moda nu este doar tendinţă, culoare ori fugă nebună după ceva nou, ci reprezintă artă, creaţie, atitudine.

M-am născut la Chişinău. Aici e patria mea. Aici am învăţat şi aici îmi sunt toate rudele. Am o fiică mare, de 14 ani, un fecior de 6 ani, un soţ iubitor şi o ocupaţie care îmi aduce mari satisfacţii. Păcat că părinţii mei nu şi-au cunoscut nepoţii, ambii au plecat devreme din viaţă. Îmi pare rău că, pe undeva, am întrerupt legătura cu cei de acasă...

După ce m-a văzut într-o zi, soţul meu a vrut să facă cunoştinţă cu mine şi m-a căutat mult timp prin oraş. Într-un final, m-a găsit. De atunci nu ne-am despărţit nici pentru o zi. Ne-am înregistrat căsătoria la starea civilă şi am plecat la Moscova.

Mi-a fost greu să mă acomodez într-o metropolă cu o populaţie de 18 milioane de locuitori. Moscova e un oraş cu alte distanţe şi alt ritm de viaţă. Nu aveam prieteni, cunoştinţe. Oamenii de acolo consumă viaţa cu lingura cea mare, trăiesc repede, mai mult cu gândul la ziua de azi. La Chişinău, e altfel. Lumea, chiar şi pe stradă, merge liniştit, fără grabă. Unul dintre puţinele avantaje era faptul că ştiam limba rusă şi nu aveam probleme de comunicare. Cunosc multe cupluri plecate în Europa sau în altă parte a lumii, cărora le-a fost imposibil să se acomodeze, ciocnindu-se, ulterior, de probleme de cuplu.

În primele luni de aflare la Moscova, am cheltuit mulţi bani sunând la Chişinău. Vorbeam cu cei apropiaţi şi cu prietenele. Îmi era dor de toată lumea. La prima ocazie, veneam acasă. Fiica mea, Amalia, s-a acomodat şi ea cu greu, îi lipseau bunicile, care o alintau mereu. Pe când în noua realitate exista o mamă severă, care o obliga să se ducă la grădiniţă... Apoi, au apărut prietenii şi cel de-al doilea copil - viaţa a luat o altă turnură.

Am un soţ extraordinar, înţelegător, care a ajutat şi a sprijinit foarte mulţi oameni.

Familia este pentru mine un tot întreg, aşa că nu apăruse problema ca să rămân la Chişinău, iar soţul să plece la Moscova. Nu pot să-mi imaginez viaţa departe de el. Am în faţă modelul bunicilor mei, care au trăit fericiţi toată viaţa împreună, chiar dacă bunicul avea un caracter mai dificil. Nu înţeleg cuplurile care convieţuiesc pur şi simplu şi care abia după ce cresc copiii, îşi dau seama că sunt ca doi străini. E adevărat că uneori nu ne ajung forţe morale, îndrăzneală... Eu am găsit în mine curaj ca să privesc adevărul în faţă şi să spun că primul soţ nu mi s-a potrivit.

Acasă, am învăţat la Universitatea Antropologică. La Moscova, mi-am continuat studiile la Şcoala de Design, unde am învăţat un an şi jumătate. Lucrarea de diplomă a constituit decorul unui night club de factură gothică. Iar timp de doi ani,  m-am ocupat de decorarea apartamentului nostru de la Moscova, umblam peste tot cu o geantă plină de mostre de stofe, tapet, lemn, gresie. Am ales stilul art-deco, în care predomină materiale naturale, precum lemnul, piatra, catifeaua, mătasea. Sunt o fire artistică, de aceea am ales designul. Îmi pare rău că părinţii nu m-au înscris în copilărie la vreo şcoală de arte. M-am regăsit, mai târziu, în modă. Sunt un om emotiv, am propriile trăiri, de aceea încerc să-mi exprim dispoziţia şi expresia sufletului şi prin vestimentaţie.

Îmi place tot ce e frumos. Anume aspiraţiile omului spre frumos l-au făcut să evolueze, să se dezvolte. Aşa s-au schimbat stilurile, tendinţele, istoria.

În această vară, se va purta multă dantelă, broderii manuale. E prezent stilul country şi hainele din denim. Observ că moda revine. Hainele de acum 12-13 ani sunt extrem de actuale. Poţi să spui că sunt vintage. Dacă vorbim de anumite piese obligatorii, atunci aş recomanda blugi, deschişi la culoare, înguşti, pantofi cu tocuri înalte sau saboţi cu platforma de lemn, o geantă-sac, albă, cu dantelă sau din blug. O cămaşă albă (sau un tricou) cu broderie.

Fiecare haină pentru mine nu este doar o cumpărătură. Eu nu cumpăr de dragul cumpăratului. Umblu prin toate magazinele, studiez colecţiile, probez, mă gândesc neapărat la ce voi asorta haina nouă. Nu există lucruri întâmplătoare în garderoba mea. Şi nu există femeie care nu şi-ar dori să arate frumos şi trendy.

Îmi place să mixez ţinutele şi să pun accentele. Pot să iau o geantă de la Louis Vuitton, foarte colorată şi să îmbrac blugi americani, nu neapărat dintre cei scumpi. Sau să îmbrac un pulover roşu, simplu, pe care îl asortez cu o pereche de pantofi de la Christian Louboutin. Îmi plac accesoriile şi bijuteriile neobişnuite. Ultima achiziţie este un inel din argint, sub formă de caracatiţă. Preferatul meu este un inel creat de Alexander McQueen ce se îmbracă pe 4 degete. Desigur, nu trebuie să uităm de simţul măsurii, nu trebuie să exagerăm, dar nici să „economisim”. Dacă mă refer la bijuterii, la o ţinută sunt suficienţi cerceii şi un inel. Dacă avem ceva la gât, atunci ne lipsim de cercei. Dacă alegem o brăţară, atunci lăsăm acasă ceasul. La o centură lată, se potrivesc cerceii mici.

Nu ştiu dacă fac ceva special
pentru a arăta bine. Nu pot să spun că nu am grijă de mine, merg la salon, fac sport. Am stresuri, ca orice mamă care are o fiică de 14 ani. Am impresia că, anume la această vârstă, se formează personalitatea, apar cele mai mari contradicţii. Important e să nu-i răneşti propriul „eu”, mai ales în cazul fetelor. Băiatul este mic şi dulce, e foarte energic, pune 100 de întrebări pe secundă. Mereu spune: „Mama mea întotdeauna are dreptate, pentru că ea m-a născut”. Sau mă întreabă, bunăoară: „Mamă, tu ai mâncat când erai însărcinată? Şi ce, toată mâncarea îmi cădea în cap”?

Dacă sunt moldoveancă sau moscovită? Aici, probabil, sunt considerată moscovită, iar la Moscova – moldoveancă. Toţi mă întreabă dacă nu sunt cumva din Ucraina. Mă depistează după accentul moale...

Ideea de a deschide salonul „VIB” la Chişinău a apărut câţiva ani în urmă. Într-o vară, venisem cu copiii la bunici. Nu am luat multe haine pentru ei. Timpul se răcise brusc şi am vrut să-i iau băiatului ceva de încălţat, iar fetei – o scurtă. Am fost în toate magazinele din oraş şi nu am găsit nimic potrivit. Nu căutam branduri, eram conştientă că nu le voi găsi la Chişinău, dar vroiam nişte hăinuţe calitative. În afară de şlapi chinezeşti, care miroseau urât şi o bluză din acril, nu am găsit nimic. E adevărat, eram obişnuită cu diversitatea mare din Moscova, unde găseşti tot ce vrei... M-am gândit atunci, de unde iau haine pentru copiii lor alţi părinţi? Am trăit un adevărat disconfort, pe care am decis să-l „neutralizez”.

Am creat un salon vestimentar pentru copii
foarte modern şi confortabil. Mulţi fac cumpărături peste hotare, dar deseori nu reuşesc să potrivească mărimile, mai ales la încălţăminte, blugi, pantaloni. Sau cumpără mărimi mari... Dar nu poţi să ştii cum va creşte copilul, de exemplu, într-un an sau într-un sezon, poate să crească cu 10 cm, dar poate şi cu 5.

Am studiat toate magazinele pentru copii din Moscova, făcând cunoştinţă cu mărcile adecvate la preţ şi calitate. M-am străduit să selectez colecţiile în aşa fel încât acestea să se potrivească între ele şi părinţii să aibă o alegere optimală a ţinutelor, inclusiv din diferite stiluri. Dolce şi Gabbana modelează personal stilul colecţiei „D&G Junior”, astfel încât chiar şi cei maturi îi invidiază pe cei mici pentru posibilitatea de a purta aceste modele. „Ermanno Scervino” creează vestimentaţia pentru copii în acelaşi stil ca şi pentru maturi – tinerele domnişoare arată la fel de elegant precum mamele lor. Spre deosebire de „Moschino”, care-şi etalează modelele pentru maturi într-un stil nostim, infantil. „Monnalisa” este un brand foarte frumos şi colorat. Pe lângă haine, în salonul nostru poţi alege încălţăminte şi accesorii. Din acest sezon, vom avea branduri noi - „Richmond”, „John Galliano”, „Graziella”. Cea din urmă, este o marcă veche italiană, aristocrată, cu costume şi cămăşi pentru băieţi. La „VIB” sunt prezente mărci exclusive şi dacă ceva similar se găseşte în altă parte şi la alt preţ, aceste haine ori sunt aduse prin contrabandă, ori sunt contrafăcute.

Dacă până acum lumea mergea la cumpărături pentru copii la Odesa sau la Moscova, acum această posibilitate există la Chişinău. Fiecare haină din salon o aleg cu mare grijă, ca şi cum aş alege pentru propriii mei copii. Cred că, în timp, oamenii vor preţui calitatea şi îşi vor dori lucruri frumoase. Mai ales că gusturile se cultivă din copilărie. Ţin minte şi acum hainele mele de la cinci-şase anişori, simţeam mereu grija şi dragostea părinţilor.

În Moscova, oamenii sunt mult mai receptivi faţă de modă. Reacţionează rapid, prind tendinţele, toţi vor să-şi cumpere ceva modern. Sunt multe magazine, nu prea scumpe, unde majoritatea îşi fac cumpărăturile.

Dacă vrem să arătăm bine, mai degrabă e vorba de gusturi decât de posibilităţi. În loc de un pulover scump, cu flori mari, brodate cu ceva strălucitor, putem alege un pulover simplu, care să arate perfect cu o fustiţă elegantă. E important să nu arătăm vulgar. În loc de încălţăminte cu strasuri din plastic, mai bine să avem o pereche de balerini simpli şi eleganţi.

Îmi place mult faptul că cei de la Moscova iubesc să investească în propria imagine. Felul în care arătăm contează foarte mult, deoarece de acesta depinde prima impresie.

Prietenul meu apropiat se numeşte Miki, este un câine york. Mi l-a dăruit soţul. E foarte gelos şi posesiv. Întotdeauna m-a mirat cum încape atâta dragoste şi atenţie într-un căţel atât de mic? Dacă nu sunt acasă, nu mănâncă câte două zile. Sau dacă vede că îmi fac bagajele, sare în geamantan şi nu vrea să iasă de acolo.

Ar fi bine ca în oraşul nostru să existe o stradă pietonală, aşa cum există în toate capitalele lumii, cu buticuri frumoase, cafenele. Cred că aspectul Chişinăului ar avea doar de câştigat.

Viaţa mea s-a schimbat mult în ultimul an. Vin mai des la Chişinău. Depun mult suflet în tot ceea ce fac. M-am străduit să creez un salon primitor în care să se simtă bine copiii şi părinţii lor. Avem o cameră de joc, cabine confortabile de probă. Mă mândresc cu echipa de consultanţi, care nu sunt doar nişte simpli vânzători şi care oricând pot da un sfat profesionist părinţilor. De azi înainte, şi copiii noştri au posibilitatea să se îmbrace frumos.

Sunt un om împlinit.
Cel mai important lucru pentru mine este familia mea. Cred că pentru fiecare femeie, primul lucru care contează în viaţă este căminul familial. Nici o carieră de succes nu face mai mult decât dragostea copiilor.


Text:
Rodica Trofimov
Fotografii: Gulnara VÎşcu
Locaţie: Weekend Boutique Hotel

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

E frumoasa in poze, dar si mai frumoasa in realitate. Zimbetul ei umple camera de lumina
LD   -  
03 Mai 2010, 13:13
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+11°