VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Octavian Misic şi Ludmila Cuzneţ. De 10 ani trăim aceleaşi pasiuni
Aprilie 2014, Nr. 119

Octavian Misic şi Ludmila Cuzneţ. De 10 ani trăim aceleaşi pasiuni

Comentează   |   Cuprins

El este director adjunct al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie, eaneurolog pediatru la Centrul Mamei şi al Copilului, de zece ani formează o familie şi tot neurologia a fost cea care i-a unit acum un deceniu.

Ludmila şi Octavian sunt exemplul perfect de cuplu sincronizat şi armonios, dar şi o echipă profesionistă atunci când vine vorba de soluţionarea unei patologii neurologice. Şi pentru că Ludmila are în grija sa pacienţi până la vârsta majoratului, iar Octavian pe cei care au depăşit vârsta de 18 ani, putem spune că în grija lor suntem cu toţii.

De ce aţi ales neurologia?
El: Abia împlinisem 15 ani când am păşit în lumea medicinii, dar eram sigur că acesta este domeniul în care mă voi regăsi. Neurologia m-a captivat prin faptul că sistemul nervos este cel mai complicat sistem şi dirijează absolut toate organele şi sistemele. În neurologie, chiar din prima intrare a pacientului în cabinet, având deja un bagaj de cunoştinţe şi un spirit bun de observaţie, după mers, după mimica pacientului, poate fi stabilită diagnoza. Vertebroneurologia a devenit pentru mine şi un hobby, e domeniul care m-a cucerit mult.

Ea: Am vrut să fiu ginecolog, dar soarta mi-a arătat o altă cale şi am urmat-o. Am ales neurologia pediatrică pentru că am o dragoste aparte pentru copii, poate e o calitate genetică. Şi mie îmi place să fiu copil. Este o profesie interesantă ce implică şi abilităţi de psiholog. Trebuie să lucrăm nu doar cu copilul, dar întâi de toate cu părinţii. Copii mici, sugari, nou-născuţi care nu au cum să ne spună ce îi doare, aceştia sunt pacienţii mei.

Octavian Misic
Primele studii medicale le-a făcut  la Orhei, începând din anul 1989 la Colegiul Medical. În anul 1993 a intrat la Facultatea de Medicină a USMF, pe care a absolvit-o în 1999. Din anul patru, fiind student, a început deja să activeze la Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie, în calitate de asistent medical. Ulterior, până în anul 2002 a făcut studii postuniversitare prin rezidenţiat  la specialitatea neurologie timp de trei ani şi imediat după aceea  a fost angajat ca medic ordinator la Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie, secţia Neurologie Generală. A pus baza Cabinetului consultativ de vertebro-neurologie, după care din martie, anul curent a devenit director-adjunct medical al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie.

Ludmila Cuzneţ
A studiat la şcoala medicală din oraşul Odessa în anii 1992-1996, unde a făcut facultatea de felcer.  În anul 2002 a absolvit Universitatea de Medicină din or. Chişinău. Ulterior, a făcut studii postuniversitare prin rezidenţiat la specialitatea neurologie pediatrică. În 2005 a absolvit rezidenţiatul şi imediat după aceea  a fost angajată în calitate de medic consultant în Departamentul Consultativ al Institutului Mamei şi Copilului.





Povestiţi-mi despre cum v-aţi cunoscut.

El: Într-un mod foarte interesant (zâmbeşte). Eu eram deja doctor rezident, iar Mila era studentă în anul patru. Se pregătea pentru examene şi a venit în blocul 2 să caute nişte teste. Ne-am întâlnit pe scări şi pentru că eu eram doctor rezident, m-a întrebat cum poate găsi testele.

Ea: Şi am „găsit un test” (râde). A fost dragoste la prima vedere. Am ieşit împreună timp de câţiva ani şi, în 2004, pe data de 12 iunie am legiferat căsătoria, după trei ani de la prima întâlnire.

Este uşor să activaţi ambii în acelaşi domeniu?
Ea: Nici nu-mi imaginez că soţul meu ar putea fi dintr-un alt domeniu. Pentru mine, aceasta nu este o problemă, dimpotrivă. Deşi suntem ambii neurologi, acasă neurologia nu este cea mai discutată temă. Dacă este vorba de un caz mai interesant, da… discutăm.

Aveţi un fecior de nouă ani, ce sfaturi obişnuiţi să-i daţi? Care sunt lecţiile de viaţă pe care le-aţi învăţat voi şi le transmiteţi mai departe?
El: Să înveţe, să dea dovadă de un comportament corect, să iubească oamenii, să aibă grijă de mediul ambiant, de natură.

Ea: Iar eu, ca mamă, vreau ca el să fie deschis cu noi, să păstrăm comunicarea între părinţi şi copil. Pentru mine, este foarte important ca el să simtă că eu sunt nu doar mamă, dar şi prieten.

El: Contează mult exemplul propriu, în familie, la serviciu şi cred că peste tot. Nu poţi educa un om, un colectiv nefiind un exemplu corespunzător.



Doriţi ca feciorul dvs. să facă medicină?
Ea: Da. Poate că nu este corect, dar vreau şi cred că el va fi medic.

El: Şi el de pe acum ne spune că ne va urma calea. Deseori participă la discuţiile noastre pe teme profesionale.

Cum vă simţiţi la zece ani de căsnicie? E la fel ca în prima zi, ca în primul an?
Ea: Ne simţim la fel de fericiţi. Căsătoria noastră cred că s-a înfăptuit sub o stea norocoasă. Tot în acest an, părinţii lui Octavian împlinesc 50 de ani de la căsătorie, ai mei – 40 de ani. Avem exemple frumoase de căsnicii pe care le urmăm.

El: Să vă zic o glumă, dar orice glumă are şi o miză mare de adevăr, soţia este din Transnistria, de pe malul stâng al Nistrului, eu de pe malul drept şi considerăm că deja, de zece ani am făcut o integrare între două maluri. Dacă e să fie asemenea integrări la nivel de familie, la nivel de specialităţi, la nivel de comuniuni, automat s-ar produce integrarea şi la nivel de ţară.

Aveţi hobby-uri de familie? Ce faceţi când sunteţi împreună şi aveţi timp liber?
El: Ne place să ieşim în afara oraşului, în Codri. Plimbarea prin Codri, şi anume la Căpriana, în Străşeni, Scoreni, Micăuţi este pentru noi ceva natal şi foarte plăcut. E şi aer curat, e şi o degajare morală, emoţională, o porţie bună de sănătate, pentru că evadăm din oraşul cu aer poluat.



Aţi reuşit să vă detaşaţi emoţional de cazurile pe care le aveţi la muncă?
El: Nu mă pot detaşa tot timpul emoţional. Sunt o persoană puţin mai emotivă, soţia e mai echilibrată, recunosc. Chiar iau exemplu de la ea în aceste cazuri. Consider totuşi că în medicină implicarea emoţională e şi un plus, pentru că un asemenea comportament insuflă încredere pacientului, nu îi provoacă frică.

Ea: Deşi sunt un pic mai echilibrată, îmi pare imposibil să te detaşezi emoţional. Sunt boli care pot fi tratate şi prin cuvânt, nu vorbesc de bolile grele, dar oricum. Puterea gândului e mare, iar în momentul în care insufli optimism pacientului, consider că deja este făcut un pas foarte mare.

Care a fost cea mai frumoasă experienţă profesională, cel mai bun rezultat, cel mai complicat caz rezolvat?
Ea: Nu pot să spun un caz anume. Dar am mulţi copii cu crize convulsive, cu epilepsie şi când tratamentele merg bine şi mama sună peste câteva luni şi spune că accesele nu mai au loc şi toate investigaţiile arată că e mai bine, e o mare bucurie.  

El: Ţin minte un caz când a venit la mine o pacientă cu dureri preponderent în regiunea toracică a coloanei vertebrale. Fiind specialist în domeniul vertebro-neurologiei, am diferenţiat imediat şi am suspectat un infarct miocardic. Am transportat de urgenţă pacienta la Institutul de Cardiologie şi, cu ajutorul colegilor noştri cardiologi, aceasta a fost salvată. Pe parcursul multor ani, această doamnă vine să mă vadă şi primesc o satisfacţie sufletească enormă. Atunci când pacienţii spun că se simt cu mult mai bine, e cea mai mare satisfacţie şi mulţumire pentru mine. Este o motivaţie extraordinară.  

(Text: Doina Popa, Foto: Ion Pleş Alexandru)

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

eu sunt foarte multumita de Dna Ludmila merg cu copilul meu la ea deja de 5 ani de la virsta de 3 luni a copilului si intimplator am ajusn la ea si este o Doamna foarte placuta, linistita si comunicabila, in special cu pacentii sai, copii, mergeti la ea no sa regretati
ala   -  
04 Iunie 2014, 15:45
Sus ↑
se poate la dumneavoastra o comsultatie
am probleme foarte marii cu sitemul nervos si nimeni nu poate sa dwa un tratement normal pate la duneavoatra o fi maibine spunetimi un numar de contat
Ceban   -  
26 Decembrie 2014, 13:54
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°