VIP Magazin
30 Septembrie 2020
Print
Print
Print
Print
Oazu Nantoi. „Nu am câştigat nimic când am încercat să fiu altfel decât sunt"
Martie 2005, Nr. 11

Oazu Nantoi. „Nu am câştigat nimic când am încercat să fiu altfel decât sunt"

Comentează   |   Cuprins

E de o calmitate molipsitoare. Urăşte conformismul, mai ales la moldoveni. Spune des "OK" şi zâmbeşte tot timpul. După o întrerupere de 31 de ani, a reluat săriturile cu paraşuta. Politica e pentru el tot un fel de sport extrem. Este imaginea PSDM, deoarece, consideră, chelia sa poate aduce voturi. Nu este superstiţios, în mod aproape dramatic a înţeles că nu mai poate citi cârti şi nu mai acceptă vechituri în politică. Crede că cetăţenii trebuie să aibă curajul să "dea la bot" puterii, de orice culoare ar fi ea, dacă aceasta nu respectă Constituţia şi propriile promisiuni. încă nu este bunic, sau, pur şi simplu, nu este la curent cu acest detaliu. Dacă ar fi avut fete, ar fi ştiut, dar are doi băieţi - unul pasionat de limbi străine şi pictură, iar al doilea - de rock şi chitară. în fiecare dimineaţă, la 6.00, politicianul Oazu Nantoi pune în mâinile elevului încă somnoros Gheorghe Nantoi ceaşca cu ceai şi chitara. Nici primul fiu, Sergiu, nici mezinul Gheorghe nu au treabă cu politică. Din fericire.

Nonformal

Dle Nantoi, ce semnifică numele Oazu?

Părinţii mi-au povestit că, mulţi ani în urmă, la intrarea în Vancicăuţi, lângă biserică, un grup de liceeni discuta cărţile citite. O fată, inspirată de eposul indian, a spus că, atunci când se va căsători şi va avea un fecior, o să-i pună numele Oazu. La care un băiat, făcând aluzie că ar vrea să participe la proces, a spus că şi pe fiul lui îl va chema la fel. Aceia erau părinţii mei. După ce am apărut eu pe lume, mama s-a uitat la tata şi 1-a întrebat dacă nu dă înapoi. "Nu, cum se poate?!", i-a răspuns tata. S-au dus la selsovet şi, opunându-se insistenţelor de a înlocui acest "nume de mic-burghez" cu ceva mai proletar, m-au lăsat, de 57 de ani, să fiu Oazu.

Ce scrie în actul Dvs. de naştere?

E un act sovietic, scris în limba ucraineană. Părinţii mei s-au născut români, creştini ortodocşi, în satul Vancicăuţi, judeţul Hotin. Eu, născut tot acolo, am fost înscris moldovean. Cum mă simt, e altă chestie.

Cum au ajuns părinţii Dvs. la Chişinău şi în ce măsură au contribuit la formarea valorilor Dvs.?

Memoria omului este un lucru straniu, dar ţin minte ziua în care, fiind elev în clasa întâi, mama m-a luat de mânuţă şi m-a dus în biblioteca satului. De atunci am îndrăgit cărţile, având şi condiţii pentru aceasta - tata era director de şcoală, mama - învăţătoare, deci, n-am mers cu oile pe deal. Tatăl, în urma unui conflict din interiorul colectivului, a plecat în alt sat şi, după ce s-a chinuit un an, la 36 de ani a venit la Chişinău şi a intrat la aspirantură, la istoria Partidului Comunist al URSS. Atunci, în '65, am venit şi eu să cuceresc Chişinăul. Eu stăteam la un cămin, iar tata la altul. Când s-a reconstituit Institutul Pedagogic, tatălui i s-a propus postul de decan al Facultăţii de Filologie. El a acceptat, cu condiţia să i se repartizeze un apartament. Atunci s-a mutat şi mama la Chişinău şi astfel am devenit cu toţii orăşeni. Părinţii au fost pentru mine un model de comportament, iar bunica pe linia mamei, satul, biserica şi tradiţiile şi-au lăsat profund amprenta asupra caracterului meu.

Cine este acum Oazu Nantoi?

O fire liberă, independentă, care nu agreează frica şi agresivitatea. In rest, e un păcătos, ca toată lumea.

Are şi slăbiciuni?

Da, nu-i ajung înţelegere şi autodisciplină pentru a se concentra asupra unui singur lucru. Dacă făceam studii la Politehnică, eram în selecţionata Moldovei la paraşutism. Anul trecut, nu ştiu ce mi-a venit, am mers la Vadul lui Vodă şi am reînceput să sar cu paraşuta.

Există ceva cu care nu vă puteţi împăca?

Cum să vă spun?! Am depăşit de mult vârsta adepţilor lui Che Guevara. Nu tolerez laşitatea şi agresivitatea.

Luptător?

Da, dar fără a apela la efecte teatrale.

Cum credeţi, viaţa are mai mult sens sau nonsens?

Are exact atâta sens cât suntem noi capabili să investim în ea.

Ce este familia pentru Dvs.?

Eu, în maniera mea de a vorbi, am spus, la o sărbătoare de familie, că soţia este prima persoană pe care o vezi după narcoză. Sensul familiei se schimbă după luna de miere, dar capătă sensuri mai adânci după apariţia copiilor. Pentru mine, copilul care este adus pe lume fără să fie întrebat, are nevoie de confort, de o familie completă în care oamenii se respectă.

Aveţi multe cărţi acasă ?

Multe, dar am o problemă. Până la aventurarea mea în politică, citeam foarte mult. Acum s-a întâmplat ceva grav - îl iau în mâini pe acelaşi Rebreanu sau Arghezi şi nu pot citi. S-a răsturnat ceva în lumea mea interioară.

Nu sunteţi niciodată furios?

Rareori. Furia este un indiciu al slăbiciunii şi în viaţa mea am mimat furia atunci când a fost nevoie să domin psihologic oamenii care nu se comportau prea corect.

Tema de acasă

Când v-aţi împrietenit cu politica?

Nu ştiu în ce măsură activitatea mea poate fi identificată cu politica moldovenească. Pentru mine, politica a trecut prin mai multe faze. Prima s-a produs la sfârşitul anilor 70, când mi-am zis că trebuie să citesc operele clasicilor marxism-leninismului. Nu din cauza examenului la comunismul ştiinţific, ci pentru a le confrunta cu realitatea. Acesta a fost începutul trezirii mele. Cumpăram de la librăria "Aurora" operele lui Lenin, în nişte cărţulii de 15-20 de copeici, pe care îmi făceam, cu creionul, notiţe de tipul "idiotism", "prostie" etc.

Cea de-a doua fază în relaţia mea cu politica a fost perestroika.


Atunci am văzut cum oamenii încearcă, timid şi tiptil, limita permisului. Nu eram membru de partid, lucram la Academia de Ştiinţe şi mă străduiam să-mi autocultiv gândirea critică. Şi atunci, absolut accidental, am fost ales, "prin corespondenţă", vicepreşedintele Sfatului Frontului Popular, responsabil de relaţiile interetnice, eveniment la care nu am participat dintr-un motiv foarte important - în acea zi de 13 octombrie 1989, fiul meu cel mare împlinea 16 ani. Astfel, fără să fiu întrebat, s-a produs intrarea mea în politică.


Am plecat din Front destul de repede - prea eterogenă era lumea care se adunase acolo şi viziunile noastre erau incompatibile. Nu acceptam abordări simpliste, discuţii sterile în problema Unirii, a Bucovinei de Nord şi a Basarabiei de Sud etc. înţelegeam că, pe cât de multă gâlceava se făcea la Chişinău, pe atât de mult aveau de suferit românii din teritoriile cu care vroiam să ne unim, - mă refer la Bucovina de Nord şi sudul Basarabiei. Atunci am ajuns la concluzia că doar suveranitatea reală, nu declarativă, a Moldovei, poate constitui un element de consolidare pentru populaţie şi o alternativă reală aflării ei în componenţa URSS. Drept consecinţă, la 13 mai 1990, am participat la conferinţa de constituire a PSDM unde s-a declarat pentru prima dată în Moldova că trebuie să fim un stat suveran (URSS mai avea de existat încă un an), despre egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi Constituţiei, despre necesitatea împroprietării cetăţenilor, fapt ce urma să le ofere libertate reală în raport cu statul. Astăzi îmi dau seama cât de naivi eram, însă nu renunţ la nimic din ce am declarat atunci, deşi societatea merge greu spre conştientizarea acestor valori.

Totuşi, ce sunteţi mai mult - om politic, lider de opinie, inginer sau ziarist, pentru că le-aţi făcut pe toate la timpul lor?

Nu am fost un inginer prost. îmi plăceau cercetările ştiinţifice şi făceam lucruri bunicele. Pe urmă, în perioada în care în Moldova a existat libertatea presei - când am scăpat de cenzura secţiei ideologice a Comitetului Central şi încă nu intrasem sub cenzura banului -, îmi plăcea să profit de această libertate, în sensul creaţiei. Făceam şi nişte emisiuni la televiziune. Atunci, dacă seara apăreai la televizor, a doua zi nu puteai merge pe stradă: unii vroiau să te sărute, iar alţii - să-ţi dea la bot. Am scris o mulţime de articole pe care, poate, doar mama le mai păstrează pe undeva. Referitor la calitatea mea de analist politic, nu ştiu de ce lumea mă identifică cu problema conflictului transnistrean. Aceasta a fost pentru mine doar o problemă care m-a provocat. Şi sunt mândru de faptul că ceea ce am declarat cu patru sau şase în urmă şi atunci era considerat radicalism sau aberaţie, astăzi a devenit axiomă.

Mai credeţi în reîntregirea ţării? Cum vedeţi această perspectivă?

Ca un proces, ca o operaţie microchirurgicală care necesită timp, resurse, competenţă şi multă iscusinţă atât în politica internă, cât şi în cea externă. Conflictul nu este unul interetnic, ci unul geopolitic, îngheţat din lipsa voinţei politice şi competenţei guvernanţilor de la Chişinău, nu mă refer doar la ultimii. Soluţia ţine de un lucru complex, boala separatismului neputând fi tratată printr-o pastilă, fie ea şi în ambalaj de import. Eşecul ideii cu federalizarea Moldovei a demonstrat aceasta.

Este adevărat sau fals că guvernarea actuală a avansat mai mult decât celelalte în soluţionarea acestei probleme?

În urma ciocnirii cu realitatea, guvernarea comunistă a fost nevoită să-şi schimbe radical viziunile aberante cu care a venit la putere.

Le facem o bucăţică de campanie electorală?

Nu au ei nevoie de bucata mea, deoarece comit atâtea prostii de pe urma cărora vor pierde mult mai mult. însăşi aroganţa lor şi încercarea de a intimida opoziţia pot să provoace efectul invers.

Aţi mers vreodată împotriva propriilor principii?

Nu mă eschivez de la răspuns, dar am ajuns la concluzia că nu am câştigat nimic atunci când am încercat să fiu altfel decât sunt. Situaţiile în care am fost altfel, mi-au provocat dezgust. Cred că ceea ce ne lipseşte în societate este nu libertatea, ci căutarea libertăţii. Suntem prea conformişti, pentru unii nu contează cum arată puterea la faţă în condiţiile în care ea permite să fie pupată în alt loc. Orice putere se comportă aşa cum i se permite -când rândurile lingăilor sunt ca cele de pe timpuri la mausoleul lui Lenin, de ce ar trebui să se comporte altfel?!

De ce aţi cedat postul de lider al PSDM?

Era o soluţie. Postul de lider nu-ţi aduce nimic în afară de amărăciune atunci când nu poţi atinge nişte rezultate palpabile. Cu dl Ion Muşuc colaborăm încă din 1999. Am făcut o echipă care l-am promovat la funcţia de primar general al Chişinăului. L-am apărat categoric şi în conflictul său cu puterea. După ce s-a desprins definitiv de ceea ce a fost, pe timpuri, "Furnica", noi l-am convins să vină în formaţiunea noastră. Am vrut să arătăm că partidul nu e al unui singur om şi că oamenii vin la noi. Un partid care la modul serios vrea să vină la putere are nevoie de vreo 200 de persoane competente în toate domeniile. Am văzut că şi comuniştii, câştigând puterea în 2001, au fost surprinşi de această necesitate de oameni la guvern şi nu numai. Deci, dl Muşuc şi oamenii noi cu care a venit el sunt o soluţie pentru PSDM. împreună am creat o echipă consolidată, puternică, capabilă să guverneze statul.

Cum este satul moldovenesc şi ţăranii în această iarnă?

Chinuiţi, derutaţi şi, în mare, demoralizaţi. Nimeni dintre politicieni nu şi-a dat seama că satul moldovenesc, în forma moştenită de la fosta URSS, nu poate supravieţui în condiţiile economiei de piaţă. Sătenii, în majoritate, s-au pomenit de prisos, ca şi munca lor, care a fost înlocuită de tehnologii moderne. Sub paravanul reformelor economice au pornit furturi nesăbuite, iar ţăranul a rămas cel mai obijduit şi umilit. In pofida zbieraturilor politicienilor că "avem un popor harnic şi pământ mănos", satul moldovenesc trece printr-o criză gravă în care oamenii de vârsta a treia nu se mai pot bucura deloc de pensia majorată, pentru că preţurile cresc şi mai rapid, pentru că nu-şi văd lângă ei copiii şi nepoţii, care şi-au luat lumea în cap şi au plecat din ţară.

Ce mai aduce PSDM în afară de schimbare şi de primăvară?

Statul este delăsat în paragină, începând de la Constituţia modificată j şi răsmodificată conform intereselor de conjunctură ale deputaţilor şi terminând cu ceea ce se numeşte problema reîntregirii ţării, combaterea corupţiei, independenţa instanţelor de judecată, climatul investiţional şi descătuşarea iniţiativei private. PSDM va face ordine în toate aceste probleme.

Credeţi că rezultatele acestui scrutin vor fi şocante pentru cei care aşteaptă schimbarea?

Privesc mult mai calm la ceea ce se aşteaptă în ziua alegerilor. Sondajele arată o situaţie, dar pentru mine există o mică intrigă în aceste sondaje - ce zace cu adevărat în oameni? In ce măsură sunt sinceri cei chestionaţi, în situaţia în care frica faţă de putere este evidentă? Prin urmare, chiar dacă se respectă toate rigorile la realizarea sondajelor, rezultatele lor nu trebuie să fie percepute drept o sentinţă definitivă şi irevocabilă. De aceea, cred că momentul adevărului va veni în ziua alegerilor. Am comparat întotdeauna alegerile moldoveneşti cu fotografia făcută cu un blitz într-o cameră întunecoasă.

Rodica Ciorănică

Foto: Dumitru Doru
Locaţie: Dedeman Grande Hotel Chişinău

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Imi place e chiar frumos interviul
OL   -  
05 Octombrie 2014, 18:34
Sus ↑
Urmaresc cu mare interes orice aparitie a D-lui Nantoi,caci e printre foarte putinele personalitati ale R.Moldova care imi inspira incredere si nu in ultimul rind competenta.
Emilia   -  
23 Martie 2015, 22:58
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău