VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Nicolae Botgros. Magicianul cu ochii trişti
Iulie 2005, Nr. 15-16

Nicolae Botgros. Magicianul cu ochii trişti

Comentează   |   Cuprins

Iubesc doinele, romanţele, iar când ascult jocul nostru sau bătuta, îmi pare că e tot ce poate fi mai frumos pe pământ. Melodia mea preferată este muzica populară. Cea mai frumoasă amintire din viaţa mea este ziua căsătoriei, apoi cea în care s-a născut Corneliu, după care ţin minte altă zi importantă – ziua în care a apărut pe lume Cristian. Cea mai mare admiraţie o am pentru Nicolae Sulac, care nu dormea nopţi, se chinuia, făcea texte şi muzică, era un om deosebit şi a muncit frumos. Slăbiciunea mea sunt fetele frumoase, fericirea mea cea mai mare - când îi văd pe lăutarii mei fericiţi, atunci mă înfrupt şi eu din fericirea lor. Mă tem cel mai tare de cutremur, de foc şi apă. Dar cel mai tare – de Dumnezeu, El poate să ne bată şi să ne miluiască atunci când suntem buni şi facem lucruri frumoase. Dacă nu eram violonist, cred că aş fi fost aviator, cânt atât de repede, precum zboară o rachetă. Îmi place să pescuiesc. Nu sunt  mare pescar, dar îmi place să stau la natură. Cel mai mult îmi doresc ca familia mea să fie sănătoasă şi să-l văd pe nepotul meu mai bun ca mine.

A fi lăutar e lucru mare, spun oamenii din Bădicul Moldovenesc de la Cahul, sat în care s-a născut Nicolae Botgros şi tatăl acestuia, Dumitru, lăutar de excepţie. Muzica a fost şi este viaţa neamului lor. Nea Mitică nu şi-a speriat niciodată copiii că, de nu învaţă notele, vor păzi porcii, aşa cum îl ameninţa pe micul Enescu părintele acestuia.

Dumitru Botgros, „lăutarul cel straşnic”, cum îi zicea lumea, a înscris pagina sa de aur în muzica populară. Numit „Paganini de la Bădicu”, nea Mitică nu a făcut carte la Viena sau Paris, deşi şi-a dorit să fie elev măcar la vreo şcoală din Iaşi sau din Chişinău (ştia notele muzicale la perfecţie), dar nu a fost să fie. Împreună cu alt lăutar cunoscut, Ignat Bratu, a creat la sudul Moldovei un taraf de mare succes cu care a participat în 1960 la decada artei moldoveneşti la Moscova, incendiind scena în sensul frumos al cuvântului şi câştigând medalia de aur. Ani la rând, a fost conducător artistic în satele Roşu şi Bădicul Moldovenesc, îndrumător artistic la centrele de creaţie populară de la Cahul şi Vulcăneşti. Avea să afirme că nicăieri în lume nu se cântă ca-n sudul Basarabiei, o zonă în care vioara, toba şi clarinetul sunt ţinute la loc de cinste.

Cei trei fraţi şi cinci surori au deprins repede filozofia familiei: dacă azi munceau, mâine mâncau, – aşa că cei mici învăţau de la cei mai mari. Ca să câştigi dreptul de a cânta la vioară, trebuia să porţi mai întâi toba în spinare. Fiecare ştia să cânte la mai multe instrumente, încât să se poată încropi, la nevoie, un taraf de nuntă sau o orchestră pentru baluri. Repertoriul era bogat, de la „Hora în două părţi” la creaţii de cafe-concert şi chiar lucrări clasice. Nicolae a învăţat melodiile la ureche, iar un timp se culca şi se trezea cu sunetul de tobă. Asculta cu luare-aminte tot ce cânta tata pe la petreceri. A învăţat singur să bată toba şi-i era tare ciudă pe darabana care era mai mare ca el.

La şapte ani s-a dus la Şcoala de muzică din Cahul. Împreună cu badea Vasile s-a întors în primăvară acasă, căci nu ajungeau bani pentru întreţinerea celor doi fraţi. Mama lui Nicolae a visat întotdeauna ca băieţii şi fetele să facă studii, vroia să-i vadă oameni mari... La şcoală, profesorii erau extrem de indulgenţi cu fraţii Botgros, care veneau la lecţii luni, marţi, miercuri şi joi, căci sfârşitul de săptămână era rezervat nunţilor şi petrecerilor. Uneori, se întâmpla ca Nicolae să adoarmă cu capul pe bancă după nopţile de nesomn şi oboseală.

- Copilăria a fost foarte grea, îşi aminteşte dl Botgros. Eram un copil muncit. Când trebuia să cântăm la nuntă, gospodarii veneau şi ne luau cu căruţa, dar nu ne aduceau şi înapoi. Ne întorceam pe jos, pe frig şi ploaie. Totuşi, eram fericit, fiindcă te lua lumea în seamă, muzicantul era un om aparte - un fel de magician care aduna în jurul său oamenii. Vroiam să scap de tobă şi uite aşa am deprins singur vioara. Tata spunea tuturor că o să mă fac artist.

Micul Nicolae făcea zilnic cu părintele său câte două ore de repetiţii, iar când era vorba de „demonstraţii” pentru muşterii, nea Mitică îşi trezea flăcăii şi după miezul nopţii. Deşi o duceau greu, erau o familie prietenoasă. Îşi aduce aminte că nu ajungea încălţăminte pentru toţi fraţii şi, pe timp de iarnă, îşi împrumutau reciproc „valnicii” (pâslele), iar când dădeau gerurile mari, îşi puneau în cizme şi câte un strat de paie. Iernile din copilăria lui Nicolae Botgros erau atât de friguroase, de-i îngheţau mâinile pe instrument. Cu toate acestea, se bucura de orice Crăciun şi Sfântul Vasile, Paşti, zile de naştere şi petreceri la armată, căci munca de la o vârstă fragedă l-a învăţat un lucru: nimic nu-ţi pică de-a gata, dacă nu pui osul la treabă.

Mai târziu, cu banii de la mama (25 de ruble, primite pe ascuns), Nicolae a ajuns la Soroca, la Şcoala de iluminare culturală. Nea Mitică s-a întristat, dar nu avea ce să facă: băieţii începeau sa-şi caute de viaţa lor. În oraşul de pe Nistru a început o altă carieră a junelui Botgros. Pentru prima dată a asistat la un concert de-al „Lăutarilor” (orchestră creată de Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul Mircea Oţel şi trompetistul Gheorghe Usaci). A rămas vrăjit de orchestră şi nici nu bănuia că avea să i se dedice mai târziu. Tot la Soroca s-a îndrăgostit lulea de Lidia Bejenaru, care avea să-i devină soţie. Soarta comună – ambii veneau din familii numeroase – i-a făcut să împartă bucuriile şi necazurile vieţii. O mânca din ochi. Nu vedea nimic altceva în jurul său decât ochii ei negri şi cosiţa lungă până-n pământ. O moldoveancă adevărată! S-au luat devreme, aveau câte 19 ani. La nunta lor au cântat cei mai vestiţi lăutari ai vremii.


Prima orchestră dirijată de Nicolae Botgros a fost „Ciocârlia” de la Edineţ. În 1973 se mută la Chişinău şi este violonist în Orchestra „Mugurel” a Filarmonicii. Urmează ani la „Joc”, ca în 1978 să devină director artistic şi prim-violonist la „Lăutarii”. Un an de răscruce atât pentru orchestră, cât şi pentru maestru.

... Atât de tulburător sună vioara lui Botgros! Şi atât de înălţător! Atât de tainic! Nu oricărui îi este dat să cânte totul şi despre toate pe coarda sensibilă a inimii şi a viorii! „Lăutarii” au acompaniat peste 100 de interpreţi de muzică populară, colaborând cu cei mai de seamă exponenţi ai tuturor zonelor folclorice din România, de la Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Dinu Iancu Sălăjan, Zinaida Julea, Nicolae Glib, Maria Sarabaş. Aşa şi-a petrecut viaţa – în drum spre concerte, în săli de spectacole şi-n studiouri de înregistrări. Niciodată n-a găsit răgaz – interpreţii, atât de la Chişinău, cât şi de la Bucureşti sunt pur şi simplu onoraţi să stea alături de el pe marea scenă. Iar Nicolae Botgros nu poate să refuze nici o invitaţie, când e vorba de muzică populară.

În repertoriul orchestrei se regăsesc cele mai strălucite perle ale folclorului moldovenesc, cu parfum autentic. „Lăutarii”, o orchestră-simbol a Moldovei, au evoluat primii în noua Sală a Palatului din Bucureşti (după schimbarea denumirii din Sala Congreselor). Datorită orchestrei şi, în special, a perseverenţei lui Nicolae Botgros de a le pune pe toate la locul lor, muzica populară şi-a recăpătat autenticitatea moştenită de secole.
 
Îl întristează făcăturile şi imitaţiile, manelele şi tot felul de „modernisme” cu iz comercial. Le tot repetă băieţilor din orchestră că, de le place vreo manea, pot s-o înregistreze şi s-o păstreze acasă – „nimic ne-autentic nu se va cânta în „Lăutarii”. Chiar de trăim într-o lume care etalează o tehnică ultraperformantă, dar lipsită de expresivitate, acest lucru nu e valabil pentru “Lăutarii”, în muzica cărora se regăseşte plenitudinea şi armonia. Nicolae Botgros regretă că nu mai are spectacole la ţară şi că s-au rărit rapsozii, căci este sigur că sub stratul vremii poţi găsi melodii şi cântece sclipitoare aidoma mărgăritarului.

Grijile lui de creaţie se împletesc cu cele cotidiene. Din 1983 stă într-un apartament cu trei odăi pardosite cu linoleum. De acolo i se trag toate bolile, din casa de beton. De ani de zile, nu  poate găsi răspunsul la propria întrebare: cum poate fi remunerată cea mai bună formaţie din spaţiul românesc cu un salariu de 460 de lei? Îl bucură, însă, faptul că tradiţia muzicală nu s-a oprit la el. Tradiţia familiei a fost preluată de fiul Corneliu, un violonist bun ce se află astăzi la pupitrul dirijoral al formaţiei „Hora Chişinăului”, şi care este căsătorit cu interpreta de muzică populară Adriana Ochişanu. Dar şi mulţi alţi discipoli devotaţi manierei interpretative ale maestrului. Despre nepoţelul Cristi, Nicolae Botgros zice că-i leit nea Mitică: bate tactul şi joacă mărunţica cu foc. Puiul de lăutari arde de nerăbdare să pună mâna pe vioara dăruită de Serafim Urecheanu şi să stea şi el într-un rând cu bunelul şi cu tati ca să-i zică împreună cu el de dor şi de voie bună.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Nicolae Botgros nu se comenteaza, el mai bine se asculta; vraja creatiei sale intra mai profund in suflet daca taci si-l asculti doar.
geluhoropciuc   -  
08 Septembrie 2010, 11:43
Sus ↑
nicolae botgros este o stea a orchestrei lautarii
mary_mary   -  
26 Septembrie 2010, 19:14
Sus ↑
O stea printre stele...
Giulia   -  
02 Decembrie 2010, 14:36
Sus ↑
nicolae botgros este mijlocul unei flori iar lautari sint petalele
stinga dan   -  
14 Decembrie 2010, 19:10
Sus ↑
N. Botgros este din satul meu si ma mindresc cu asta....felicitari
Grosu Diana   -  
23 Februarie 2011, 23:33
Sus ↑
plecaciune marelui artist.in rest cuvinte de prisos.E Dumnezeul viorii .....
alex nenciu   -  
29 Septembrie 2011, 01:20
Sus ↑
NICOLAE BOTGROS ESTE UN GENIU AL NEAMULUI -- DUMNEZEU SA TE AIBA IN PAZA SI SA NE BUCURI SI ALINA SUFLETELE CU MUZICA FERMECATA ----PLECACIUNE SI RESPECT.
ION COSMA   -  
09 Februarie 2012, 19:21
Sus ↑
UN ROMIN CU FATA DE INGER.... MA APLEC IN FATA LUI.........
buzura ioan   -  
18 Noiembrie 2012, 22:36
Sus ↑
sa ne traesti lautare si sa ne bucuri anca muult tiimp...joooos palaria
ion ...vanciu   -  
03 Februarie 2013, 15:33
Sus ↑
Ce piese a scris?
Fgfhfdg   -  
07 Noiembrie 2013, 20:57
Sus ↑
N.Botgros este foarte bun!!!!!!!!
1111   -  
08 Octombrie 2014, 16:41
Sus ↑
ESTE FOARTE BUN
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
1111   -  
08 Octombrie 2014, 16:42
Sus ↑
este cel mai bun dirijor
ggg   -  
11 Noiembrie 2014, 14:45
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°