VIP Magazin
15 Decembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Nicolae Andronic. Politica este un drog
Mai 2010, Nr. 73

Nicolae Andronic. Politica este un drog

Comentează   |   Cuprins

În prezent nu este implicat în actul de guvernare, dar poziţia non-conformistă şi pragmatismul politic îl menţin mereu în vizorul opiniei publice. Am discutat cu Nicolae Andronic, preşedintele Partidului Popular Republican despre prognoze electorale, despre verigile slabe ale actualei guvernări şi despre posibile proiecte politice pentru alegerile anticipate.

50 e o cifră care vă înspăimântă?
Nu, e o vârstă. O vârstă care mi-a schimbat radical felul de a gândi. Am făcut o evaluare a întregii vieţi de până acum, a lucrurilor pe care le-am realizat, mi-am redirecţionat vectorii pentru viitor. Deja am în faţă scopuri pentru a doua jumătate a vieţii. Mai nou, am şi o lozincă – nu trebuie să calculezi anii, trebuie să-i aduni cât mai mulţi. Mi-am schimbat modul de viaţă, am acceptat unul mult mai sănătos. Încerc să fiu mult mai organizat şi acţionez după principiul – scop-realizare. Nu mai am timp să las pe mâine probleme nesoluţionate.

În acest moment ce scop aveţi?
 Familia este primordială pentru mine în acest moment, cu atât mai mult că în curând voi deveni bunic. La viaţa politică nu renunţ, dar mă gândesc să o intercalez armonios cu cea de familie.

Cum vedeţi viitorul Moldovei, mai aproape de Rusia sau de Europa ?
Vectorul european este deja ca şi decis pentru Republica Moldova. Am o satisfacţie sufletească că sunt printre acei, care şi-au adus contribuţia prin tot ce am făcut în Parlament şi Guvern. Nu aş putea spune cu certitudine că Moldova este aproape pregătită pentru a intra în marea familie. Mai avem de făcut faţă unei liste mari de rigori, iar unele standarde, care nu necesită investiţii puteau fi implementate demult. Mă refer la educarea unor deprinderi care nu ne-ar face să roşim în faţa europenilor. De exemplu, să-i învăţăm pe moldoveni să sacrifice porcul la abator şi nu în condiţii de casă. Şi cel mai simplu lucru să nu scuipăm în stradă coji de seminţe de floarea soarelui. Nu aş vrea ca Europa să fie dezamăgită. Din păcate ne lipseşte spiritul unei naţiuni civice.

O altă problemă ar fi decepţia moldovenilor după o posibilă aderare la UE. Atât România, cât şi alţi noi membri ai UE au cam rămas decepţionaţi după aderare. Toţi s-au aşteptat că o să vină cineva şi o să-i hrănească. Cu atât mai mult moldovenii care s-au obişnuit să vină ruşii şi să-i hrănească  şi acum ei cred că Europa este un restaurant mare, mare în care te duci oricând şi mănânci gratis. Nu este aşa. În baza unei dezamăgiri profunde, populaţia poate vota din nou forţele retrograde.

e de altă parte, o eventuală mai mare apropiere de Rusia nu prea este posibilă. Actualii politicieni ruşi vor avea relaţii mai calde, din punctul lor de vedere, cu Moldova doar atunci când aceasta ar deveni o gubernie a Rusiei. Normal că ar fi bine să avem relaţii bune cu Rusia. Sigur că n-o să le declarăm război şi n-o să-i ameninţăm, dar trebuie  să  avem în continuare poziţii în organismele internaţionale. Consider că ar trebui să devenim un stat previzibil, un stat pe care se poate conta, un stat cu poziţii ferme în organismele internaţionale, iar politicienii ar trebui să facă o înţelegere foarte clară privitor la orientarea de mai departe a Moldovei.  

Analiştii politici vehiculează diverse poziţii privind viitorul Moldovei. Două dintre ele ar fi renunţarea la Transnistria şi aderarea la NATO sau păstrarea neutralităţii şi acceptarea unei confederaţii cu Transnistria şi Găgăuzia. Cât de viabile vi se par variantele şi pe care din ele o susţineţi mai mult?     
Consider că aceste variante au dreptul la viaţă pentru a fi discutate. Eu, însă, sunt un statalist şi ţin la fiecare bucată de pământ. Acolo trăiesc moldovenii noştri, s-a  luptat pentru Transnistria, pentru ea au murit oameni în război şi nu putem renunţa la ea. Dar din păcate nu depinde de noi. Câteodată ne supraapreciem rolul nostru în context global. Suntem ca nişte pisici mici purtaţi într-un coş dintr-un colţ în altul de către puterile mari.

Este clar că Uniunea Europeană şi SUA au nevoie de o Moldovă integră. Nu ştiu care va fi modalitatea aleasă, dar ştiu că există nişte realităţi. Transnistria este un teritoriu separatist din 1992. Există deja o generaţie de 18 ani educată în spiritul atacatorilor români care sunt cei mai mari duşmani ai lor. Noi continuăm să ne îndepărtăm de acest teritoriu.

Ieşirea din această situaţie trebuie s-o caute politicienii. Cel mai atractiv pentru transnistreni ar fi ca cei de pe malul drept să aibă salarii mai mari, produse mai ieftine, locuri de muncă şi în această situaţie populaţia n-ar mai ţine cont de Smirnov.

Eu personal aş renunţa la armată şi aş opta pentru neutralitate. Astăzi băieţii care îşi fac serviciul militar doar se îmbolnăvesc din cauza condiţiilor, sunt subnutriţi şi nu primesc nici un fel de educaţie patriotică. Nu poţi folosi armata în conflicte interne. Trebuie să avem o jandarmerie pentru asigurarea ordinii publice.

Care sunt verigile slabe ale actualului Guvern?  
Eu cred că administraţia de stat nu este eficientă. Această guvernare se complace la televiziune. Am asistat la 200 de zile de promovare media în forţă. Greşeala este că pe la sate lumea se uită cam puţin la televizor, în schimb se interesează foarte mult de ce se scumpeşte benzina, gazul, etc.

Iniţial această guvernare şi-a propus să realizeze deziderate economice, dar din prima zi după ce nu s-a reuşit alegerea şefului statului, eu personal am simţit că toţi au intrat în campanie electorală. Din păcate competiţia nu se dă la ideile de îmbunătăţire a situaţiei economice, dar la declaraţii politice, care ar aduce cât mai multe dividende în alegeri. Toţi au uitat despre promisiunile făcute în campanie – salarii de 500 Euro, locuri de muncă, copii şcolarizaţi, ţară modernă etc.

Premierul Filat vrea să le facă singur pe toate din lipsă de încredere şi din cauza incompetenţei unora. Este o strategie total greşită. Guvernul este un organ de guvernare colectivă unde fiecare răspunde de succesele şi insuccesele lui. O guvernare de coaliţie anume aşa şi trebuie să fie, iar la alegeri lumea să ştie exact cine nu şi-a îndeplinit îndatoririle. În aşa cazuri premierul poate aduna toţi laurii, dar cel mai des se întâmplă să atragă toată nemulţumirea.

Succesul la alegeri depinde de timpul de guvernare. Dacă te afli un an la guvernare ai şanse mari să fii ales, dacă un an şi jumătate imaginea ta este deja erodată. 70 la sută din succes înseamnă întâlniri cât mai dese cu alegătorii. Spre regret politicienii de astăzi discută foarte puţin cu cetăţenii. Ei aplică metode manageriale în politică şi asta o să le joace festa.

Cum trebuie să arate o guvernare ideală şi ce miniştri aţi include dvs. într-un Guvern?
Eu aş alege în fotoliile miniştrilor oameni care cunosc adevăratele probleme ale acestei ţări şi nu manuale economice. Alexandru Muravschi este un economist foarte puternic deloc de neglijat. Iurie Leancă este un bun profesionist în domeniul lui. Ministrul Catan este foarte bun. De asemenea, Valeriu Lazăr, Alexandru Oleinic, Victor Bodiu. Dacă dorim ca aceşti oameni să aibă succese, trebuie să-i lăsăm să-şi desfăşoare plenipotenţiar capacităţile. În caz contrar, ei riscă să devină decor mobilier în sala de şedinţe a Guvernului.   

Dacă alegerile s-ar organiza în toamnă ce şanse ar avea principalele partide politice de la noi?
Din cadrul alianţei cele mai mari şanse le au PLDM şi PD. Cu cât mai repede vor ieşi aceştia de sub umbra lui Ghimpu, cu atât mai mari vor fi şansele lor. Toată alianţa se asociază cu un om care gafează lamentabil. Nu poţi spune că te-ai născut atunci când a murit Stalin pentru că Ghimpu s-a născut în 1951, iar Stalin a murit în 1953 şi nu poţi felicita deputaţii cu deschiderea Olimpiadei de la Vancouver cu două zile mai devreme de deschiderea acesteia.

PLDM nu poate fi analizat doar prin prisma capitalei. În raioane partidul  suferă nişte metamorfoze. Oamenii care au stat la baza acestui partid sunt marginalizaţi, iar comuniştii vin peste ei şi se înscriu în rândurile partidului. Cunosc nişte „clienţi” în multe raioane care au intrat în PLDM ca să-şi păstreze funcţiile, dar fac agitaţie electorală pentru comunişti.
in păcate nu se face nici o selecţie. PLDM a avut de câştigat până acum datorită imaginii lui Vlad Filat. Dacă Filat va reuşi să menţină acest teatru televizat pe care îl face şi oamenii nu-l vor asocia cu scumpirile şi cu alte probleme, el poate să mai crească în procente.

Partidul Liberal. Este regretabil că lumea vorbeşte despre Partidul Liberal doar datorită unor declaraţii sau unor casete. Eu vreau să văd realizări. Am ales un primar şi aş vrea să nu mai văd gropi, să nu mă mai sufoc din cauza mirosului insuportabil, să avem nişte străzi curate şi trotuare fără gherete. Dorin Chirtoacă s-a ocupat numai de declaraţii politice şi dacă nu este Voronin să-i fure brăduţul încearcă să se afirme măcar cu ceva la televiziune, iar argumentele de până în 2009 că el vrea să facă, dar guvernarea comunistă îi pune beţe în roate nu mai ţin deja. Cred că PL ocupă nişa PPCD-ului şi o să meargă pe această filieră în continuare.

Partidul Democrat. Ar fi bine ca Lupu, prin încercarea sa de a se afirma, să nu distrugă nucleul Partidului Democrat creat de Diacov. Nu ştiu cât va fi de eficientă această dorinţă a lui Lupu de a se baza pe foştii comunişti care au ieşit mai târziu din partid, decât pe nucleul lui Diacov. Foarte mult depinde de cum va putea Lupu menţine interesul oamenilor faţă de el, mai ales că Filat a anunţat recent că de asemenea pretinde la funcţia de şef de stat.

PCRM. Această perioadă de incertitudine pe care a avut-o AIE privitor la metoda de alegere a şefului statului i-a adus dividende lui Voronin. Greşind - AIE lucrează pentru Voronin. Oricât de supărat aş fi eu pe Voronin, nu văd alt lider pentru acest partid. Problema este că el a făcut aceeaşi greşeală ca şi Snegur şi Lucinschi – nu şi-a pregătit un succesor. Nu există nici un fel de consecutivitate în această ţară. La anticipate PCRM nu va acumula mai puţine procente şi ar putea reveni la guvernare dacă vor găsi pe cineva ca Roşca care va accepta să facă alianţă.

Despre celelalte partide nu aş vrea să-mi expun părerea.

Aşteptaţi o ofertă a vreunui partid politic de la guvernare?
PPR a declarat încă la alegerile anterioare că are 3% de electorat care nu cred că se vor duce la alte partide. Am purtat discuţii foarte clare cu forţele politice. Despre Andronic şi despre partid se poate spune orice, dar nimeni nu poate afirma că nu am luptat cu regimul comunist. Înainte de ultimul congres al PLDM am avut o înţelegere cu Vlad Filat că unificăm partidele. Am venit cu propuneri şi parcă au fost acceptate. Ne-am înţeles că Andronic nu pretinde la nimic. L-am propus pe başkanul Găgăuziei, Mihail Formuzal, la funcţia de vicepreşedinte pe relaţii naţionale. Cu o seară înainte de congres am fost anunţaţi că planurile PLDM-ului s-au schimbat. Încercăm să negociem cu alte partide, inclusiv am vrea să discutăm şi cu PD.
Acum ne pregătim de alegeri locale în Găgăuzia, care vor avea loc în toamnă. Cred că başcanul Formuzal, care este şi Preşedinte al Consiliului Republican la noi în partid va merge cu echipa sa pe listele PPR, după aceea vom participa la alegerile parlamentare anticipate. Suntem un partid care nu are transfugi cu toată momeala partidelor extraparlamentare.    

Ce şanse există ca un partid de dreapta să obţină într-o zi majoritatea absolută?
Nu există nici un fel de şanse. Dacă ar fi fost o continuitate în această ţară, atunci, după ce au fost efectuate reformele, s-ar fi văzut eficienţă. Dar la noi toţi luptă pentru posturi în loc să asigure realizarea până la capăt a scopurilor.

Cum se întâmplă că într-o ţară atât de săracă cinovnici de rând au proprietăţi impresionante?
Pentru a impresiona cititorii, pot spune şi eu foarte frumos că da, Moldova se confruntă cu fenomenul corupţiei, dar declaraţia mea nu schimbă nimic. Cu atât mai mult că probabil o parte din populaţie a rămas şocată de unele averi din declaraţiile pe venit ale guvernanţilor actuali. De altfel, aşa a fost şi până acum, doar că nimeni nu-şi declara veniturile reale. Dar populaţia a preferat să fie minţită. Vă aduc un exemplu. Eu am stat într-o curte cu Voronin. În 1998 el avea două maşini, una de marca Volvo şi alta de marca Jiguli. La alegători Voronin se ducea cu Jiguli-ul şi le spunea că este sărac (de altfel el şi acum spune aşa), iar în afara întâlnirilor folosea maşina de lux. Şi el plăcea oamenilor că este modest şi fără proprietăţi.

Care ar fi soluţiile pentru o mai bună transparenţă?
Ar trebui să elaborăm un sistem foarte clar de legi care ar permite statului să ducă o evidenţă. O amnistie a capitalului trebuia anunţată, dar nu aşa cum a făcut-o Voronin scutind de impozite câteva firme. Se poate face altfel, de exemplu, se anunţă astăzi că toată populaţia, inclusiv funcţionarii şi administraţia îşi declară toate veniturile şi nu va fi întrebată de unde le are. Dar următorul an fiecare va fi obligat să declare, nu formal, dar real, în dinamică tot ce a obţinut timp de un an. Toată populaţia trebuie să scrie declaraţii pe venit şi nu doar demnitarii de stat. Şi atunci când vor scrie, toţi vor ieşi la iveală, inclusiv proprietăţile demnitarilor scrise pe soacre, mame, etc. Vreau să vă spun că legislaţia de astăzi le dă posibilitate demnitarilor să se eschiveze prin contextul neverificării întregii populaţii. Ar trebui în acest context să educăm populaţia. La noi sunt obişnuiţi că dacă cineva are proprietăţi imediat este calificat ca hoţ şi tâlhar, iar dacă umblă toată ziua cu băutul şi urinează gardurile înseamnă că este băiat bun. Mulţi tineri, unii dintre care astăzi sunt şi la guvernare, au făcut averi, indiferent dacă cinstit sau mai puţin şi acum vor să le declare pentru confort şi pentru a evita problemele cu statul.

Şi populaţia ar trebui să înţeleagă aceste realităţi şi să nu-i condamne pentru tot ce au că până la urmă tot ei i-au votat.

Dvs. aveţi afaceri? Din ce trăiţi?
După ce a fost judecat dosarul  la CEDO, proprietarilor le-a fost întoarsă cariera de granit şi pietriş de la Soroca. Eu sunt preşedintele Consiliului de administrare şi am salariu de 20 de mii de lei. Mi-am declarat toate veniturile, am plătit impozitele.  

Aţi deţinut funcţii foarte înalte. Cum a fost să reveniţi la viaţa obişnuită atunci când aţi rămas în afara politicii mari?
Eu am avut o cale specifică în politică. Din 1990 şi până în 1998 am fost unicul cal de bătaie pentru Iurie Roşca. Din 1999 mi-a fost mai uşor pentru că au mai apărut şi alţi tineri ce au început să fie criticaţi şi hărţuiţi. Despre mine s-au vorbit atât de multe enormităţi că le-am pierdut şi numărul. S-a spus că am sechestrat oameni, că am omorât. Din păcate nu interesează pe nimeni că tu câştigi procese judiciare pentru aceste calomnii. Pe toţi îi interesează doar senzaţionalul. Aflarea şi menţinerea în politica moldovenească este, de fapt, un eroism.

Atunci de ce toţi politicienii îşi doresc atât de mult să revină?
Eu cred că şi politica este un drog. Eu sunt total dezamăgit. În 1989 -1990 nu ne-am gândit că o să ajungem în 2010 şi o să trăim mult mai rău decât atunci. Au fost depuse eforturi titanice, care din păcate nu s-au soldat cu mare eficienţă. Eu simt că am suficientă forţă şi cunoştinţe şi este prea devreme să fiu trecut în rezervă. Nu pretind la funcţii foarte importante, dar aş încerca să mai fac câte ceva pentru această ţară.

Ce carenţe aveţi ca politician?
Maximalismul meu probabil că nu este tocmai bun. Poate faptul că nu am curvărit politic tot nu prea place unora. Dar deja e târziu să mă schimb. Am declarat deschis că sunt omul care lucrează în echipă şi care respectă înţelegerile. Poate şi faptul că sunt prea direct îi incomodează pe unii.

Dacă nu reuşiţi la anticipate, cum veţi continua drumul în politică?
O să adopt o poziţie civică foarte activă. Poziţia poate fi expusă şi în afara guvernării. Din contra, fiind la putere te poţi compromite mai uşor.

S-a vehiculat într-un timp că aţi putea fi propus de către actuala putere la funcţia de procuror general al R. Moldova. Ce aţi fi făcut dacă obţineaţi postul?
Am fost rugat anul trecut să nu plec în concediu pentru că aş putea fi propus de către unul din partidele din AIE la funcţia de procuror general. Am vrut să ştiu din start care erau condiţiile. Am întrebat dacă au nevoie de o reformă adevărată în procuratură sau doar de câteva voturi ale comuniştilor pentru a alege şeful statului. Ele puteau fi găsite  repede prin intermediul procuraturii. Probabil că întrebările mele au fost prea incomode şi nu am mai primit nici un fel de răspuns. Eu nu m-am cerut. Am fost realist deoarece dorinţele celor ce  propun nu coincid câteodată cu posibilităţile. Procuratura astăzi are nevoie nu doar de schimbări de cadre, dar şi de modificarea articolului din Constituţie ce ţine de rolul acestui organ în construcţia statală.

Ce credeţi despre noile posturi TV care s-au lansat la Chişinău?
Este foarte bine că există mai multe surse de informare, doar că puterea trebuie să aibă mai multă grijă de oameni decât să stea pe la televiziuni. Credibilitatea mijloacelor de informare în masă la noi este încă  mare, dar spre regret profesionalismul şchiopătează. Jurnaliştii nu sunt gata să discute problema în fond, au nişte întrebări scrise şi îşi doresc mai repede să le adreseze pe toate fără a auzi interlocutorul. Din această cauză de multe ori invitaţii rămân deziluzionaţi. Dacă îi dau microfonul şi masa el de acum se consideră mai sus de prim-ministru. Ceea ce observ eu la politicieni e că aceştia au avut nevoie de menajarea presei atât timp cât au fost în opoziţie, iar acum continuă să rămână în opoziţie dorind să placă presei în loc să soluţioneze problemele societăţii. Mie îmi place foarte mult presa, dar nu una gălăgioasă şi goală.

Ce ziarişti vă plac?  
Îmi place Anatol Golea, Constantin Tănase, Rodica Ciorănică, Viorel Mihail, Valentina Ursu.

Comuniştii încearcă să vă hărţuiască în continuare prin redeschiderea „Dosarului grâului”?
Dincolo de aceasta, mă deranjează alte lucruri. Dacă această guvernare ar putea să evite nişte dosare politice ar fi foarte bine. Dar pe de altă parte mă miră această linişte pe care o are actuala guvernare faţă de acei care trebuiau atraşi la răspundere. Această tăcere poate fi considerată drept o înţelegere. Dar îi previn că ăştia nu iartă şi dacă revin la putere o să se răfuiască cu toţi.

Feciorii dvs. nu-şi doresc o carieră politică?    
Ei pe rând şi-au manifestat acest interes. Mai întâi cel mare spunea că o să facă carieră politică, acum ăsta mic este îmbătat de ideea de a deveni politician. Pe de o parte mă bucură dorinţa lui, dar aş vrea să aibă şi nişte criterii. Dacă prin această dorinţă a lui de a deveni preşedinte sau prim-ministru ar avea nişte puncte de reper foarte serioase, ar fi altfel. De multe ori îi spun că trebuie să înveţe bine pentru a obţine astfel de funcţii, dar el îmi răspunde mereu că o parte a  preşedinţilor noştri nu au mari studii şi nici nu sunt foarte erudiţi. Spre regret, avem prea puţine exemple de urmat. Ceea ce văd eu astăzi în şcoli îmi displace enorm. Injurii, site-uri interzise, etc.

Ar putea fi predarea religiei în şcoli o soluţie?  
Încă prin 1993 îi spuneam lui PS Vladimir, Episcopul Chişinăului şi a întregii Moldove că Biserica a fost în trecut nu doar un centru pentru rugăciune, dar şi un centru ştiinţific şi că ar fi bine să revenim, să creăm o bibliotecă, să scriem tratate, să instruim preoţii şi să facem o selecţie mai dură şi să nu umble aceştia prin sate cu sutana murdară de borş şi să adune bani. Avem o pleadă de preoţi foarte elevaţi, dar puţini.

Copilul meu studiază opţional „Religia”. În loc să vină să-mi povestească despre creştinism şi despre dragostea faţă de Dumnezeu, el îmi spune că drumul de la Stăuceni şi cel din faţa Circului sunt blestemate şi acolo mor oamenii. L-am întrebat de unde are astfel de informaţie şi el îmi spune că aşa i-au spus la Religie. Aşa fel de religie, care sperie copiii, nu vreau să fie predată în şcoală.

Este regretabil faptul că Mitropolia se implică din nou în politică. Eu nu mai vreau să trecem prin anii ’98 când mulţi preoţi lăsau slujbele şi umblau prin sat ca să vândă orezul dat de Maricica Leviţchi. Acum toţi preoţii o să strângă semnături pentru că aşa vrea Pasat, care încearcă să revină în politică. Consider că Biserica se dă antrenată şi o să aibă de suferit. Biserica nu este pregătită astăzi cu cadre pentru predarea  obligatorie a religiei în şcoli. Poate că va veni şi timpul când acest obiect va fi predat obligatoriu, dar pentru aceasta avem nevoie de cadre profesioniste. Pe cei ce stau în spatele acestei idei îi interesează  listele care le vor colecta preoţii, ca în baza lor să-şi organizeze grupuri de susţinere a unui partid, şi nu ideea predării religiei. Pe ei nu-i interesează că referendumul poate eşua, că în societate iarăşi poate fi introdusă discordie, că mulţi credincioşi vor trece la Mitropolia Basarabiei deoarece ultima are o poziţie echilibrată şi nu susţine obligativitatea cursului.    

Ţin foarte mult la Înaltpreasfinţitul Vladimir, cred că am făcut mult pentru susţinerea creştinismului în republică, de aceea aş regreta mult dacă Mitropolia ar mai primi o lovitură. 

CHESTIONAR

În ce constă, pentru dumneavoastră, fericirea perfectă?

Împăcarea cu sine şi capacitatea de a iubi necondiţionat.
Ce vă face să vă (mai) ridicaţi din pat dimineaţa?
Conştientizarea că exist, văd, că pot decide ce vreau.
Când e ultima oară când aţi avut o explozie de râs?
Când M. Ghimpu a primit titlul de Doctor Honoris Causa – drept recunoaştere a „meritelor deosebite în domeniul dezvoltării şi promovării dreptului.”
Când aţi plâns ultima oară?
La nunta feciorului mai mare.
Care e principala dumneavoastră trăsătură de caracter?
Din spusele soţiei fidel şi indulgent, intuitiv, prevăzător. Eu nu ştiu.
Care e principalul dumneavoastră defect?
Sunt de multe ori intransigent faţa de cei ce mă înconjoară.
Cu ce personaj v-aţi identifica mai mult?
Don Quijote
Care e personajul dumneavoastră preferat dintr-o operă de ficţiune?
Fantoma de la operă.
Ce calitate preferaţi la un bărbat?
Să fie bărbat prin comportament, nu numai prin naştere.
Ce calitate preferaţi la o femeie?
Capacitatea de a depăşi nimicurile.
Care sunt scriitorii dumneavoastră preferaţi?
Rebreanu, Dostoievski.
Care e compozitorul dumneavoastră preferat?
Strauss.
Care e cartea pe care o iubiţi cel mai mult?
Kamasutra
Ce film v-a plăcut cel mai mult?
„Insomnia” şi  altele cu Al Pacino.
Care e pictorul pe care-l preferaţi?
Salvador Dali
Care e băutura dumneavoastră preferată?
Suc proaspăt de morcov cu ţelină.
Ce culoare preferaţi?
Mov
Care credeţi că e cea mai importantă reuşită a dumneavoastră?
Nu cred că a survenit. Totul e înainte.
Care e cel mai mare regret pe care îl aveţi?
Mă străduiesc să nu am regrete, de vreme ce nu mai pot schimba ceea ce am ales să fac la un moment dat.
Ce talent v-ar fi plăcut să aveţi?
Să cânt la pian.
Ce iubiţi mai mult pe lume?
Familia şi profesia.
Dacă aţi putea schimba ceva la felul cum arătaţi, ce anume ar fi?
Nu vreau să pot să schimb.
Ce detestaţi cel mai mult?
Incapacitatea de a respecta promisiunile.
Care este ocupaţia dumneavoastră preferată?
Aceea pe care o am.
Care e cea mai mare teamă pe care o aveţi?
Că n-o să reuşesc să duc lucrurile începute până la capăt.
În ce împrejurări obişnuiţi să minţiţi?
Când adevărul ar durea mai tare.
Care e deviza dumneavoastră în viaţă?
Aş putea să mă dau tare alegând orice, dar aş minţi, pentru că nu mă preocupă aşa ceva.
Cum v-aţi dori să muriţi?
Uşor, fără chinuri. Dar nu mă grăbesc.
Cum ar suna epitaful care aţi vrea sa vi se scrie?
Chiar nu mă interesează, textul depinde de faptul cum îţi educi copii.
Daca l-aţi întâlni pe Dumnezeu, ce aţi dori să vă spună?
Trăiesc cu Dumnezeu în suflet zi de zi, şi de aceea  nu sper că voi avea vreodata vreun „rendez-vous”.



Interviu de Rodica Bileţchi şi Sergiu Gavriliţă
Foto: Igor Schimbător

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Un interviu foarte bun, a punctat niste chestiuni foarte corecte. Nu prea stiu mare lucru despre activitatea politica a dl. Andronic , desi acum politica e prioritatea mea nr.1, dar ar fi frumos sa-l revedem in avangarda politica de la noi . Bravo si succes.
Dragos Bivol   -  
21 Mai 2010, 15:43
Sus ↑
La multi ani si succese mari!!!
Some   -  
24 Mai 2010, 16:36
Sus ↑
Sunt aleturi numai de Maricica Livitchi si Nikolae Andronik. Regret de cele skrise.
Maria Tincu   -  
10 Iulie 2012, 15:35
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău