VIP Magazin
22 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
New generation. Andrei Tăbuică
Iulie 2008, Nr. 51-52

New generation. Andrei Tăbuică

Comentează   |   Cuprins

Tînăr, pozitiv, de succes. La 31 de ani, conduce un trust media dedicat automobilelor – editează revistele „Auto Expert”, „Авто Базар” şi realizează emisiunea „Auto Expert” la „ProTV”. Nu-i plac sintagmele „trust” şi „patron”, dar nici realitatea n-o poate omite – dacă tot are sub tutelă două publicaţii şi o emisiune…

Absolvent al Facultăţii de Management la ULIM, face doctorantura pe tema „Promovarea produselor agro-alimentare pe pieţele ţărilor bazinului Mării Negre”. O face la noi, pentru că în Franţa n-a avut chef – ciudat, dar adevărat. Nu serveşte băuturi alcoolice (nici bere), nu fumează şi nu mănîncă carne (ce viaţă!), este divorţat şi-şi creşte fiica Andreea. Intrigant? Detaliile urmează. (Marcel Toma)

Cărei categorii te asociezi – oameni de afaceri sau ţii de domeniul media?

Sintagma „om de afaceri” mi se pare prea ţipătoare. De mic copil eram obişnuit cu lucrul, de aici a şi pornit „simţul” afacerii. Aşa am fost instruit de către părinţi: „Andrei, foc! Muncind, obţii ceva”. În timpul vacanţei de vară, în sat la bunici, munceam din greu la „toc”, în kolhoz (depozitul de grîne, pentru cei cărora terminologia sătească le este exotică), seara venind de fiecare dată negru de praf şi obosit. Chiar îmi plăcea: la 13-14 ani aveam banii mei … Atunci a apărut atracţia faţă de tehnică, pentru că asamblam singur bicicletele. Le făceam şi tuning, cum se zice acum în limbajul de specialitate.  

Începînd cu anul II la facultate, aveam mica mea afacere, nu fără susţinerea părinţilor – o gheretă în piaţă, prin ’95, în care se comercializau produse alimentare. Un „non-stop” clasic pe acele vremuri, afacere pe care am dezvoltat-o cu timpul, tot în domeniul alimentar: o cafenea, o cantină, şi apă minerală am îmbuteliat... Am înregistrat întreprinderea: am trecut prin tot felul de licenţe, autorizări şi diferite hîrţoage, dar am cunoscut şi alte feţe, mai puţin fericite ale vieţii de antreprenor, cum ar fi să te ciocneşti de organele de control sau să iei ţeapă de la un contabil care a „şters-o din gară” cu tot capitalul.

Puţine tangenţe sînt, totuşi, între alimentaţie şi un trust media…

A fost un moment care mi-a marcat soarta, cînd urma să fac doctoratul la Strasbourg, fiind acceptat şi toate detaliile fiind aranjate. Am vîndut toată afacerea de aici şi, cînd eram deja cu un picior acolo, am întîlnit-o pe fosta mea soţie, după care am abandonat ideea studiilor post-universitare din Franţa şi am hotărît să mă însor. Nu pot spune că regret asta – n-aş fi reuşit nimic din tot ce am acum, dacă nu rămîneam aici. Atunci, cu afacerea vîndută şi „pe drumuri”, a contat visul meu mai vechi, să fac o revistă de genul „AвтоРевю”, de care eram impresionat şi marcat – această idee îmi venise prin clasa a zecea. Aveam „bază” serioasă – eram copleşit de maşini încă de pe la trei ani, cînd nici nu vorbeam încă, dar făceam curse cu cutii de chibrituri prin casă, fără a şti ce înseamnă o maşină. Pe la şase ani, visul meu era să fiu şofer, să conduc o „Ceaika” – cel mai luxos automobil sovietic, după care eram „dus” definitiv.

În fine, avînd în buzunar studii economice făcute din naivitatea adolescenţei (în „economie” se fac cei mai mulţi bani), cu un anumit capital, cu visul de a publica o revistă pentru automobilişti, am studiat piaţa, pe care am considerat-o coaptă pentru o publicaţie de specialitate locală – aşa a apărut „Auto Expert”, care punea accentul pe promovarea automobilelor noi. Şi era în limba română, o noutate absolută în domeniu, care ne-a creat destule probleme, dar nu am renunţat, eu avînd dorinţa de a cultiva cititorul de specialitate – e greu să-l înveţi pe om să zică „bujie” după ce i-a zis „svecika” timp de treizeci de ani, dar generaţiile viitoare o vor face, sigur. Debutul a fost anevoios, neavînd susţinerea dealerilor, cărora le era în cot, mai ales de o publicaţie în limba română... Am rezistat şi, peste trei ani de aventură, lucrurile s-au „aşezat”. Acum editez două publicaţii şi realizez o emisiune…
 
Vorbim de Andrei Tăbuică ca patron media. Pe cînd media magnat?

E greu. În domeniul auto, da. Despre magnat, mă iau fiorii cînd aud cuvîntul – nu-mi place şi nu mă încîntă.

Se poate făuri o afacere în domeniul media în Moldova? Mai ieri era un teren mort, susţinut doar cu ajutorul puterilor politice…

Şi acum este la fel, dar cred că se poate. Cînd a apărut „Auto Expert”, pe piaţă exista doar o revistă privată. Acum avem 15 şi, în viitorul apropiat, cred că numărul lor se va dubla. E complicat, deoarece mai toate aglomerează cam acelaşi segment, ori patru-cinci este deja mult. Şi pe piaţa noastră, „auto”, au fost numeroase tentative de a edita reviste de profil pînă şi după noi. Cred că cheia succesului constă într-o echipă de entuziaşti, bîntuiţi de o idee. Iar revista noastră a supravieţuit numai datorită entuziasmului.

După reviste, a venit şi rîndul unei emisiuni televizate…

Ideea unei emisiuni exista din start, odată cu publicarea revistei, dar realizarea ei a fost problematică – am încercat la mai multe televiziuni, dar înţelegere am găsit doar la „Pro TV”. Astfel a apărut „Auto Expert” - o emisiune tv autohtonă, pe care o realizez exprimîndu-mi punctul meu de vedere prin modalitatea de a reda materialele şi de a duce mesajul telespectatorului. Conceptul emisiunii noastre este altfel, nu mergem pe varianta unei prezentatoare „beton”, cu toată atenţia publicului concentrată asupra ei, iar maşina apare, involuntar, pe planul doi. Nu o facem în studio, reprezintă un mixaj între subiecte locale şi internaţionale. În final, vin cu un test funny, menit să aducă un zîmbet pe buzele spectatorului.
 
Pe cît de pregătită s-a dovedit a fi piaţa locală pentru emisiunea ta?

Publicul era dorit de o astfel de emisiune - nu aveam un produs local de standard internaţional. În general, pe piaţa noastră nu aveam emisiuni de calitate. Apropo, anul trecut s-a întîmplat un lucru benefic  – posturile tv şi radio au fost impuse de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului să emită 60 la sută din spaţiu producţie locală. După o perioadă de stagnare, au început mişcările spre bine, piaţa se dezvoltă, au apărut emisiuni locale, chiar dacă evoluţia este lentă.

Automobilul este un mijloc de circulaţie sau mai mult? Operă de artă? Obiectul fiţelor şi al invidiilor?

 Pentru mine, automobilul este totul! În general, ţine exclusiv de fiecare în particular. Nu este corect să privim automobilul ca pe un mijloc de transport care să te ducă din punctul A în punctul B. Este şi un mijloc de transport: în funcţie de dispoziţie şi de scopul călătoriei alegi mijlocul de transport potrivit. Dacă nu ai posibilităţi mari, te strădui să cumperi o maşină care să cuprindă maximul avantajelor – să fie de familie, să aibă un motor econom, un salon comod şi spaţios. La alte posibilităţi, apar şi solicitări mai deosebite, care caracterizează proprietarul.

Ce se poate face dintr-un ZAZ? „Zaporojeţ”, adică…

Am procurat recent unul. Va fi mascota revistei şi a emisiunii, după ce-l restaurez. Va veni şi rîndul altor maşini de aceeaşi marcă. Va fi destul de interesant să vedeţi un „Zaporojeţ” decapotabil, îmbrăcat în piele albă, cu un tuning serios la motor şi suspensie – doar caroseria va fi originală. Am ales această maşină pentru că e ceva amuzant, de care ne amintim cu căldură. Nu e banală, în nici un caz. ZAZ nu era o maşină atît de rea – scopul care a fost pus în faţa constructorilor a fost îndeplinit cu succes, maşina fiind destinată oamenilor de la ţară, simplă în construcţie şi în exploatare. Şi accesibilă ca preţ.  

Ce poate realiza tineretul de astăzi? Pe cît de muncitor este?

Bănuiesc că a doua întrebare bate spre băieţii de bani gata. La mine nu se referă, sigur, chiar dacă nu mi-a lipsit niciodată nimic în familie – banul trebuie cîştigat, aşa am fost educat de către ai mei. Am depus un efort enorm pentru a ajunge la rezultatele de astăzi. Dacă aş fi ştiut, la debutul afacerii, prin ce urma să trec, sigur că n-aş fi acceptat această cale. Reuşitele s-au datorat muncii, entuziasmului şi dragostei faţă de maşini.

Cît priveşte prima întrebare – se pot face multe, dar trebuie să aibă o tărie de caracter ieşită din comun, să nu abandonezi afacerea în clipe grele. Se poate, mai ales că tineretul de azi e foarte dezvoltat, am întîlnit multe persoane citite la doar douăzeci sau douăzeci şi doi de ani. Un lucru e cert, însă: încercînd o afacere îndată după absolvirea facultăţii, realizezi că realitatea diferă foarte mult de ceea ce ai învăţat pe băncile universitare. De regulă, aceste încercări „naive”, de a transforma teoria economică în practică, se încheie cu eşec total.

Ce este Andreea pentru tine?

Este sensul vieţii mele. Sincer, pînă la apariţia ei pe lume, eram un tînăr „cu paiele în cap”, cum se spune la noi, priveam altfel la viaţă. După naşterea ei, s-a produs o schimbare radicală, atunci cînd am văzut acest pui de om, micuţ şi gingaş. Am numit-o gîză, aşa cum îi spun şi în prezent. Cînd o priveam, îmi regăseam ochii, mîinile mele etc., după care s-a şi petrecut schimbarea.
 
Pasiuni, hobby, vise măreţe …

Visul meu este „Bugatti Veyron” – un model exclusiv şi foarte scump. Pentru moment, deoarece pot apărea şi alte maşini, mai „trăsnet”. Dacă am decis că automobilul depăşeşte statutul de „hobby”, marea mea pasiune este dansul popular pe care l-am făcut încă din şcoală, la nivel de amatori, dar şi pe scene mari, inclusiv peste hotare. Nu mi-a plăcut iniţial, fusesem nevoit să abandonez înotul din cauza dansului, dar am trăit clipe frumoase în ansamblul „Mărţişor”, pentru care am dansat chiar şi anul trecut, pe scena Palatului Naţional, la jubileul său de 50 de ani.

Ai regrete?

Nu regret niciodată nimic. Le sugerez şi altora să n-o facă. Tot ce a fost, bun sau rău, a fost o încercare, o experienţă...


Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău