VIP Magazin
23 Octombrie 2019
Print
Print
Print
Print
N. Gordienko - Despre soartă, maniaci, bârfe şi bărbaţi
Octombrie 2011, Nr. 90

N. Gordienko - Despre soartă, maniaci, bârfe şi bărbaţi

Comentează   |   Cuprins

Dacă tot toamna se numără bobocii, Natalia a mai numărat un album, proaspăt, „Cunună de flori”, pe care îl va lansa într-o manieră specială în această lună. Albumul are la bază folclorul naţional, într-un aranjament instrumental modern, conţine 15 piese cunoscute publicului din R. Moldova, dar şi din România.

Aşa că, dacă vă sunt pe suflet melodiile „Ioane, Ioane”, „Sanie cu zurgălăi”, Lume, lume” şi altele, nu rataţi şansa să le ascultaţi din nou, dar într-o altă „haină”, pop, jazz, light-rock – aranjamentele fiind semnate de Sandu Gorgos. Pe lângă cântecele cunoscute, venite din popor, albumul conţine şi trei piese de autor, în acelaşi stil, cu colorit naţional pronunţat. Denumirea albumului este simbolică şi poate fi interpretată diferit: fiecare piesă este o floare, toate  încununate într-un album. Dar şi la propriu – o cunună de flori de câmp, în stil rustic, prezentă şi în fotografiile din cărţulia care face produsul drept unul deosebit – acolo vor fi incluse versurile pieselor şi poze stilizate având ca temă o fată frumoasă pe fundalul toamnei moldoveneşti. Prezentarea albumului va avea loc la 20 octombrie, la „Leogrand Hotel & Convention Center”, Natalia pregătindu-ne un show complex cu 15 muzicieni invitaţi, orchestră şi oaspeţi care mai de care. Se intenţionează promovarea produsului aici, dar şi în România, ea având deja invitaţii de la posturi TV de peste Prut.

Evenimentul a servit un motiv în plus să zăbovim la o discuţie cu un om care are cu ce se mândri şi are ce spune, care ştie ce vrea de la viaţă, face doar lucruri „bazate” şi profesioniste şi ţinteşte obiective cu bătaie lungă, care ar depăşi hotarele ţării, numele de scenă fiind un exemplu în acest sens. Un motiv în plus să aflăm din prima sursă ce s-a întâmplat şi ce urmează în viaţa ei.

>>  Nu avem showbiz în Republica Moldova. Acesta presupune un show care este obiectul unei afaceri în care se investesc bani, pe care, respectiv, îi recuperezi şi câştigi mai mult ulterior. Avem doar „estradă”. Noi avem prea mulţi artişti fără a avea o „piaţă”. Totul este concentrat în Chişinău. Două-trei concerte pe an date de autorităţi, nunţi, cumetrii şi petreceri corporative, în care nu poţi să îţi realizezi conceptul de creaţie.

>>  Nu am încă piesa vieţii mele,
care să mă reprezinte, despre care lumea să spună că e cântecul lui Gordienko, sunt încă în căutare de creaţie. Ştiu sigur că va veni. De multe ori, hiturile „împuşcă” exact atunci când nu te aştepţi.

>>  Mă gândesc să particip la „Eurovision”-ul din 2012. Decizia o voi lua în curând. Dacă spun „da”, toate eforturile mele pentru jumătate de an înainte vor fi concentrate pe acest concurs. Dacă asta se va întâmpla, va fi un proiect serios cu bătaie lungă spre faza finală – înţeleg că R. Moldova nu poate lua primul loc, dar o clasare în primii trei sau primii cinci ar fi pentru ţara noastră un rezultat de „wow”.

>>  Nu-mi plac artiştii care trăiesc cu trecutul, care vin la televiziune cu piese şi aranjamente de acum 10-15 ani pe care le afişează ca pe ceva foarte modern şi cool. Trebuie să înţelegi şi să găseşti momentul oportun în care să pleci din scenă.

>>  Omului i se oferă şansa de două-trei ori în viaţă.
După victoria de la Jurmala, a trebuit să semnez un contract cu „APC Company” a lui Igor Krutoi, iar  mulţi s-au mirat de ce nu am făcut-o. Nu sunt sigură că acum regret asta, cred că totul va fi bine, vor mai fi şi alte oportunităţi. Am ezitat pentru că nu puteam să-mi las singuri bunicii la Chişinău şi nu trecuse nici jumătate de an după decesul mamei, vroiam să-mi închei studiile, să am o bază, după care urma o altă treaptă. Nu ştiu cum ar fi ieşit dacă plecam: poate reuşeam mai multe faţă de acum sau, poate, nimeream în vreo belea în Moscova.

>>  Nu pot spune că mă tem de Moscova,
dar nu mă atrage. Acolo, showbizul se axează, în cea mai mare parte, pe bani şi sex. Kievul îmi este mai aproape, mi se pare un oraş cu suflet, acolo am decis să activez, unde mai pui că şi numele meu are rădăcini ucrainene. Şi profesional vorbind, la Kiev se fac lucruri frumoase: foarte multă producţie se face anume în Ucraina, după care merge în Rusia etc., se pune accentul pe creaţie şi entuziasm, aspectele financiare nefiind atât de pronunţate.

>>  La Kiev am înregistrat o piesă, era pregătit şi scenariul unui clip video care ar fi dat peste cap producţiile ce se fac la noi. Am fost aproape de semnarea unui contract cu un tânăr compozitor şi producător, care însă a murit într-un accident rutier în această vară. Totul s-a rupt anume când planurile erau făcute. Viaţa mi-a mai pregătit o cotitură şi trebuie luat totul de la capăt.

>>  Muzica mea preferată e lirică, cu elemente dramatice, cea care trădează trăirile unui om care mai plânge pe ascuns. Nu-mi exteriorizez trăirile, nu consider oportun să le scot în faţa oamenilor şi să-i obosesc cu problemele mele exact atunci când ei aşteaptă zâmbete şi emoţii pozitive. La nouă zile după decesul bunicului,  trebuia să cânt la o nuntă, am „inclus” zâmbetul standard, mi-am făcut programul până la capăt şi doar persoanele care mă cunosc şi-au dat seama că nu eram bine. Ochii mă trădează…

>>  Nimeni nu a anulat concurenţa şi invidia. Am şi fost sfătuită să-mi curăţ aura de câtă invidie s-a adunat. Invidiază femeile, nimic nou. Recent, cineva, fără să mă cunoască, mi-a scris pe  „Facebook”: „Te-am văzut odată şi credeam că în afara televizorului eşti mult mai frumoasă. Îţi va fi greu în viaţă cu aşa un exterior”. Sunt o fire diplomată şi nu răspund la aşa mesaje, chiar dacă m-au afectat la momentul acela – nu vreau să cobor la nivelul unor astfel de oameni.

>>  Sunt tânără, simpatică, plac bărbaţilor, fac ceea ce-mi place, îmi realizez obiectivele propuse şi am cu ce mă mândri. De ce nu m-ar invidia femeile? …

>>  Nu fac parte din categoria „glamour”.
Mai degrabă, îmi place să mă consider om public. Nu-mi place tendinţa fetelor care cred că tot mai mulţi bărbaţi se vor lipi de ele dacă vor juca rolul de „femei accesibile”.

>>  Prefer naturaleţea. Folosesc machiaj, dar nu mă fardez deloc ziua în stradă. Mă străduiesc să mă îmbrac cât mai puţin provocator.

>>  Sunt adepta uniformei şcolare. Mă uimesc fetele din clasele mari care merg la 1 septembrie pe tocuri de zece centimetri, cu fuste mini şi decolteuri pronunţate. Nu trebuie să uităm că vorbim de şcoală totuşi, unde trebuie să existe limitele decenţei şi nu este cazul ca fetele să-şi expună publicului „parametrii”.

>>  Gene false şi buze „umplute” nu fac parte din priorităţile mele, aşa că mă descurc cu ce m-a înzestrat natura şi mă mândresc cu asta. Nu am avut vreun gând să-mi „îmbunătăţesc” sânii, mai ales că, după naştere, aceştia vor creşte simţitor şi singuri, fără intervenţia medicului estetician. La serviciile lor apelează femeile nesigure pe sine.

>>  Sunt o fată simpatică, dar nu mă cred foarte frumoasă. Avantajele mele ţin de carisma, firea şi calităţile intelectuale. Femeia poate fi foarte frumoasă, dar degeaba dacă îi lipseşte farmecul.

>>  Complexele împing şi bărbaţii la exagerări privind înfăţişarea lor. Îi înţeleg pe cei care merg la sală, dar care o fac pentru un mod sănătos de viaţă, totul trebuie să fie cu măsură. Nu-mi plac tipii exagerat de „lucraţi” la sală sau care stau cu orele în faţa oglinzii. Îmi plac bărbaţii îngrijiţi, fără excese.

>>  Bărbaţii mă iubesc pentru sinceritate şi dezinvoltură.
Pentru că pot fi o femeie matură, uneori iritantă, ca peste cinci minute să apar ca un copil inofensiv şi inocent, care cade într-o groapă din care iese râzând, plin de vânătăi...

>>  Pentru un bărbat anume, pot fi o fire foarte romantică. Îmi place ca sentimentul să fie reciproc şi am avut parte de aşa gesturi – inscripţii „Te iubesc” în faţa casei, numele meu scrijelit pe scoarţa copacului, inimioare din petale întinse în faţa uşii. Unii însă exagerează. Un băiat cu care comunicam şi-a făcut tăieturi pe braţe ca cicatricile să-i amintească de mine.

>>  Îndată după victoria de la Jurmala, timp de patru ani, de câteva ori pe zi, mă sună un nene din Canada cu declaraţii de dragoste. Mesajul începe cu „Моя любимая Наташенька…”. Era haios până în momentul în care a sunat de pe un număr naţional să mă anunţe că este în R. Moldova şi m-a apucat o frică teribilă. Uite-aşa „admiratori” maniaci avem în Canada!

>>  Vreau şi pot să-mi câştig existenţa de una singură, sunt şi un om libertin de fire, cu trăirile, dorinţele şi visele mele. Varianta cuştii de aur şi „Na-ţi 100 de mii şi trăieşte de-o plăcere” nu e pentru mine. Aş vrea să mă pun singură pe picioare. Uneori, însă, am momente de slăbiciune, mi se pare că totul e rău, vreau o altă viaţă, mă întreb de ce eu trebuie să fac totul de una singură, obosesc să fiu puternică – asta mă tensionează. Având în spate gândul că aş fi putut demult să merg pe o cale mai uşoară, să fiu cu un bărbat asigurat material şi să nu-mi stresez creierul cu grija zilei de mâine. Iar posibilităţi de acest gen au fost multe, cu bărbaţi cu statut public inclusiv, de aici, dar şi din „afară”.

>>  Poate, cine ştie, voi da de o persoană dragă pentru care aş fi gata să las cariera, viaţa publică şi tot ce rezultă din ele, să nu văd nimic altceva în jur şi să mă uit doar „în gura lui”. Nimeni nu poate şti exact, dar, la moment, nu există vreun pretendent pentru care aş lăsa totul baltă.

>>  Statistic vorbind,
primesc aproximativ câte două cereri în căsătorie pe lună…

>>  Libertină de fire, totuşi cred în familie.
Poate subconştient, pentru că n-am avut parte eu de una în sensul fericit: părinţii au divorţat, am trăit cu tată vitreg, am stat mai mult cu bunicii. Vreau o casă mare, trei copii, un câine, să-mi întâlnesc în prag soţul drag, prânzuri de duminică pe gazon. Cu programul meu actual, e greu să-mi închipui realizarea acestui plan – poate, de asta încă nu sunt căsătorită.

>>  Nu sunt de acord cu modelul familiei
în care bărbatul le face pe toate, iar femeia este doar consumator – ambele părţi trebuie să contribuie, inclusiv sub aspectul asigurării materiale.

>>  Cred în Dumnezeu. Sunt credincioasă, dar nu religioasă. De mică am prins asta, să mă rog înainte de somn, îi număram pe toţi cei aproape şi îl rugam să aibă grijă de ei. Dar la biserică merg rar.

>>  Când mama a decedat, au apărut întrebări de genul „de ce nişte maniaci şi pedofili trăiesc pe acest pământ până la adânci bătrîneţi, iar oamenii buni pleacă la 40 de ani?”... Cu timpul, am început să concep această situaţie altfel, mai matur, poate, mai filosofic. Să spun că ea e acolo sus şi este îngerul meu păzitor. Sau că părinţii pleacă atunci când copiii lor sunt realizaţi, puşi pe picioare şi în stare să se descurce singuri. Poate, într-adevăr, a fost să fie să rămân pe cont propriu şi ea nu s-a temut să mă lase. Nu m-am pierdut, chiar dacă aveam 18 ani.

>>  În momentele mai complicate, prefer să merg până la aeroport sau Orheiul Vechi, ascultând o muzică mai tristă în maşină, deschid geamurile, pot să plâng – aşa îmi scot energia negativă – a doua zi sunt alta. Sunt ok.

>>  Nu sunt fatalistă. După decesul mamei, am vrut să-mi fac un tatuaj pe mână cu mesajul „Copilul sorţii” – cică uite asta e soarta mea, tot ce se întâmplă în viaţă are loc după scenariul ei şi eu depind de ea. Bine că nu am făcut-o, pentru că, peste o vreme, am înţeles că nu mai cred în soartă şi că omul singur îşi croieşte drumul în viaţă. Deci, nu am tatuaje pe corp.

>>  Cred în prietenie între femei, dar să nu fie de aceeaşi vârstă, atunci când au ce împărţi. Iar femeile au ce împărţi tot timpul. Acum, am două prietene cărora mă destăinuiesc – una e mai tânără, iar alta e mai în vârstă ca mine.

>>  Nu există prietenie dintre un bărbat şi o femeie… Subconştient, apar sentimente de simpatie sau dragoste dintr-o parte sau alta. Aveam un prieten, comunicam mult, dar mai târziu am aflat că în tot acest timp era îndrăgostit de mine, nu putea avea o relaţie normală pentru că le compara pe toate cu mine, după care am încetat să mai comunicăm.

>>  Mi s-au făcut propuneri de a intra în politică aproape din partea tuturor partidelor cu pondere. Cineva chiar mi-a propus să devin „faţa formaţiunii”. Nu m-am implicat  pentru că am 23 de ani, convingerile mele politice încă nu sunt atât de bine formate ca să le impun oamenilor părerile mele, să fac agitaţie şi să-i conving să voteze pentru mine şi partidul meu. Totuşi îmi pare interesantă politica şi nu exclud o implicare activă peste vreo zece ani. Nu sunt un orator şi nici un psiholog rău.

>>  Nu am cântat pentru nicio formaţiune în timpul campaniei electorale din toamna anului trecut. Spre deosebire de parlamentare, am cântat la alegerile locale din acest an, şi nu doar pentru un candidat –
am fost artistul care şi-a făcut datoria şi a plecat, fără implicări şi luări de poziţii.

>>  Am o maşină, „Mercedes C200 Coupe”, din 2004, cumpărată în leasing, locuiesc împreună cu bunica, la Botanica, pe Valea Trandafirilor, în faţa balconului se întind trandafiri. Nu am avut încă posibilitatea să-mi procur „locşorul” propriu, iar în calitate de cadou, nu am vrut să accept aşa ceva – m-ar fi obligat apoi să fac anumite lucruri.

>>  Cel mai scump cadou primit este Masea,
terierul yorkshire, atunci când am împlinit 20 de ani.

>>  Am auzit destule bârfe despre mine: că Dorin Chirtoacă mi-a dăruit un apartament şi că mă mărit cu el, şi cu Oleg Voronin, şi cu Gabriel Stati – numai cu cine n-am fost „măritată”!

>>  Nu sunt vegetariană, nu ţin diete speciale pentru menţinerea siluetei sau a vocii. Respect însă nişte reguli înaintea spectacolelor: fără îngheţată, pop-corn, banane sau ciocolată…

>> Nu fumez şi nu consum băuturi alcoolice. Nu am nevoie de „100 de grame” pentru dispoziţie – ştiu să ridic lumea în picioare şi fără „stimulatoare”. Prefer să deţin controlul asupra situaţiei, iar alcoolul m-ar face să-mi pierd concentrarea în unele momente.

>>  Dacă, Doamne-fereşte, m-ar lăsa vocea, aş munci tot în domeniul public: de ce nu, o prezentatoare TV sau radio?  Experienţa acumulată mi-ar prinde bine în postul de impresar, să cresc şi să promovez tinere talente. În cel mai rău caz, aş munci şi ca dădacă – nu cred că cineva ar refuza o artistă emerită, cu studii muzicale şi câteva limbi vorbite.

>>  Dacă n-aş fi cântăreaţă şi om public, aş fi un om mai fericit şi mai liniştit, o fată obişnuită, m-aş căsători, aş creşte copii, aş trăi cu nişte necesităţi „omeneşti”.

Text: Marcel Toma.
Foto: Elena Goroşka.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

cum o gasesc pe facebook.?
vica   -  
28 Octombrie 2011, 22:06
Sus ↑
nata mai sufletist interviu nu am citit...sunt frapata...!
rada   -  
29 Octombrie 2011, 12:20
Sus ↑
Natasha Gordienko
Nata   -  
29 Octombrie 2011, 17:04
Sus ↑
la fel..imi place cum te-ai exprimat si esti aproape de realitate...
rodi   -  
31 Octombrie 2011, 11:13
Sus ↑
Bravo, Sincera si Curajoasa!
Eugenia   -  
31 Octombrie 2011, 12:21
Sus ↑
Natalia mereu te-am admirat, insa dupa acest interviu te admir de mii de ori mai mult!
esti bravo si succes tie!
Tatiana   -  
03 Noiembrie 2011, 16:58
Sus ↑
Am privit mai multe emisiuni cu tine Natalia si am citit interviuri frumose, inclusiv asta. Mi-am dat seama ca gresisem atunci cand gandeam ca esti o fata de bani gata, care se gandeste doar la haine si barbati. Recunosc ca esti altfel. Esti deschisa, cu picioarele pe pamant, rationala. Calitatile astea se combina foarte bine cu carisma si frumusetea ta. Mult succes in continuare si iti doresc fii implinita ca "om", asa cum iti doresti.
Diana   -  
04 Noiembrie 2011, 13:59
Sus ↑
Fata aceasta se crede chear buricul pamintului.
Chirtoaca   -  
04 Noiembrie 2011, 16:41
Sus ↑
sincer vorbind, in artikole sinteti toate simple si pline de sinceritate... in realitate - mai mult decit fitze...
lya   -  
06 Noiembrie 2011, 11:23
Sus ↑
mi-a placut mult despre ceea ce ai vorbit, chiar nu stiam atitea despre tine si am observat ca esti modesta si serioasa. te apreciez mult...
liuda   -  
06 Noiembrie 2011, 16:11
Sus ↑
bravo Natasha!!
erste   -  
07 Noiembrie 2011, 17:03
Sus ↑
Cred ca mama ti-a daruit multa dragoste daca ai supravietuit si ai devenit mai puternica dupa pleecarea ei. Sincer, gandeam si eu conform cliseului "cred ca are un amant burtos care ii asigura casa masa spectacole". Cate fiete se "ard" cu asemenea combinatii! Procese, santaj, copii impartiti si traumatizati. Dupa interviu incep sa te vad altfel ... Ramai mereu asa, onesta cu sine insasi. E adevarat ca "banii nu au miros". Of, dar ce miasma de batranete si fals vine de la perversii bogati care isi cumpara tinerete si prospetime! Te admir, succese!
Teo   -  
10 Noiembrie 2011, 13:20
Sus ↑
bravo,
succes in toate
Vica   -  
12 Noiembrie 2011, 20:41
Sus ↑
Natalia esti BRAVO
Vica   -  
12 Noiembrie 2011, 20:43
Sus ↑
Gordienco e fata super frumoasa, si gata! Arta e aparte... n-are nimic cu ea... :(
alex melnic   -  
13 Noiembrie 2011, 22:27
Sus ↑
Gordienco e fata super frumoasa, si gata! Arta e aparte... n-are nimic cu ea... :(
alex melnic   -  
13 Noiembrie 2011, 22:29
Sus ↑
Dumnezeu sa te pazeasca.
nicolaescu galina   -  
14 Noiembrie 2011, 21:54
Sus ↑
LIBERTÍN, -Ă, libertini, -e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat. – Din fr. libertin, lat. libertinus.
corina   -  
19 Noiembrie 2011, 08:22
Sus ↑
inteleg ce simti ka mamika nu e linga tine....dar sa stii ca ea te vede de sus si se mindreste cu tine,e ingerasul tau pazitor...succes in continuare!!!!!!
mihaela   -  
26 Noiembrie 2011, 22:10
Sus ↑
Bunul Dumnezeu sa te aiba in paza, sa ai succese mari, sa ai noroc in via?a, dar sa ramii sincera ?i buna la suflet cum e?ti acuma.
Valentina   -  
11 Decembrie 2011, 20:18
Sus ↑
Natalia e o interpreta de succes ,bravo tineo tot asa!!
Diana   -  
05 Iulie 2012, 21:17
Sus ↑
To the commentor from Facebook, Natasha, iw ould reply: "probably its hard, but its really depends who is watching...........but otherwise, keep on watching the TV"
good girl   -  
09 Iulie 2012, 21:42
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°