VIP Magazin
15 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Natalia Barbu. Între ieri şi azi
Septembrie 2004, Nr. 05

Natalia Barbu. Între ieri şi azi

Comentează   |   Cuprins

Au trecut şase ani de - când a cucerit marele trofeu de la „Mamaia", -fiind prima basarabeancă ce a spart piaţa muzicală din România. În toţi aceşti ani, a avut tăria (şi interesul, poate, să ne ţină la poarta vieţii ei) să păstreze discreţia şi să nu-şi facă publice relaţiile personale. Chiar dacă lumea a văzut-o deseori fiind cu „cineva", nu şi-a făcut o preocupare din a fi subiect de presă. Dacă o întrebi, râde şi duce degetul la buze: e treaba ei cu cine împarte fericirea. Au fost şi sunt foarte mulţi, suntem siguri, cei care ar dori să o ţină de mână. Ea i-a ales: nu toţi au înţeles că înarea ei dragoste rămâne a fi muzica.

O felicităm călduros pentru cea de-a 25-ea aniversare. Nu e vârstă cea mai indicată ca să tragă nişte concluzii existenţiale, a la Edith Piaf, zicând că nu regretă nimic în viaţă. Succesul ei este atât de sclipitor, încât uneori ai senzaţia că are în cârcă ... ani. Vârsta n-o deranjează, dimpotrivă, se simte ca niciodată mai plină de puteri. Cifra „25" reprezintă pentru ea un fel de mică răscruce a vieţii, Natalia fiind la capătul unui drum şi la începutul altuia, când îşi doreşte, mai mult ca oricând, să continue ceea ce a început - să cânte. Popularitatea, concursurile internaţionale, unde şi-a lăsat o părticică din suflet, albumele înregistrate, sălile pline de concerte au stors din ea tot ce avea mai bun. Ca un fidel reprezentant al zodiei Leilor, este orgolioasă şi plină de încredere în forţele sale: va reuşi din nou să-şi uimească publicul şi să-i aducă la picioare noi şi noi hituri.

De mică a ştiut că trebuie să muncească ca să reuşească. Pe la 1 şase ani, tata îi spunea: „Tu ai să I fii viorista şi cântăreaţa nr. 1". îşi» aduce aminte că de la doi ani îngâna tot ce auzea şi înţelegea. A crescut cu cântecele pe care le cânta mama ei, cu folclor, muzică uşoară, clasică, jazz. Au ajutat-o mult şi profesorii (foarte buni) de la şcoala generală şi de la cea de muzică. Microfoanele butaforice şi draperiile bunicii tăiate pentru "costume de scenă" justificau un singur lucru: este artistică! În copilărie, de câteva ori a fost încuiată în cabinetul tatălui pentru a exersa la vioară. Odată, lăsată să cânte, s-a plictisit şi a început să se uite la alte instrumente muzicale, să răsfoiască nişte caiete de note (dl Barbu fiind dirijor de orchestră pe atunci). Tata tocmai asta aştepta. A descuiat uşa şi a „rugat-o" să cânte fără pauze. A cântat câteva ore la rând. Plângea şi cânta...

Astăzi, părinţii îi sunt cei mai mari (şi credibili) critici. Nu se supără. Poate strâmba din nas şi încearcă să se apere Analizează, chibzuieşte şi... le dă dreptate. „Dacă nu accepţi criticile, nu creşti şi nu poţi merge mai departe. Cu anii, am devenit şi mai critică, şi mai necruţătoare faţă de mine. Dar numai în felul acesta poţi continua", mărturiseşte Natalia.

Cele mai frumoase momente din viaţa ei sunt, totuşi, cele petrecute în faţa publicului, căci ştie că aduce bucurie oamenilor şi asta este cel mai important lucru pentru un artist. In toamna aceasta, are nişte proiecte muzicale ambiţioase, punând în joc vioară, dans şi tot ce lipseşte astăzi unui „show" la Chişinău. „La noi, lumea iese în scenă, cântă două piese şi pleacă acasă. Pentru mine, această modalitate de spectacol devine „blocantă", ca să-i zic aşa. Nu mai pot veni cu două-trei piese la un concert, fără nici un show, fără nici o pregătire, fără mişcare, fără sunet, lumini, decor, schimbări de costume, balet, fără a cânta live, dacapo al fine". Important e ca interpretul să simtă publicul şi să nu ajungă la stadiul „mecanic". Altfel, publicul te „amendează" imediat.

Femeia din piesele ei este una obişnuită, care iubeşte, suferă, visează. „Dacă dragostea e dragoste, dai totul... Nu, nu chiar totul.
M-am convins că în dragoste nu trebuie să fii din cale-afară de dulce. Pentru că, din moment ce te dezici de toate, nu rămâne nimic din misterul dragostei şi relaţia poate deveni plictisitoare. E bine să laşi ceva dulceaţă pentru alte momente", spune ea. Bărbaţii trăiesc pe nişte principii stricte şi clare; femeile, spre deosebire de ei, au o lume interioară extrem de bogată şi complicată. De aceea, continuă Natalia, „suntem şi gospodina care găteşte gustos, şi angajata care reuşeşte la serviciu, şi femeia plină de pasiune şi nebună, şi persoana cuminte care munceşte la calculator, şi mama iubitoare care îşi alăptează copilul - suntem prea multe într-o singură persoană. Asta ne face să trăim mai complicat. Şi din cauza aceasta bărbaţii trebuie să fie mai indulgenţi şi mai înţelegători cu noi".

Despre ea, zice că e un om de artă, care şi la 50 de ani este în stare să-1 caute pe bărbatul special. In căutarea muzicii sufletului ei, bărbaţii sunt o problemă, deoarece este nevoită să jertfească partea personală pentru a-şi realiza proiectele. Există un astfel de Făt-Frumos, care să-i înţeleagă sunetul, bărbatul puternic în braţele căruia să se simtă la fel de bine ca şi pe scenă? îşi doreşte o dragoste profundă, dragostea care ar transforma-o într-o femeie tandră şi afectuoasă. Şi-1 doreşte om de artă - actor, dansator, cântăreţ, la urma urmei, un om cu suflet de artist, să aibă simţul umorului şi să reacţioneze adecvat la glume, inteligent. N-ar conta exteriorul atât de mult, important e să aibă cu cine să comunice.

Pentru el, dacă se gândeşte bine, ar părăsi chiar şi această ţară, căci e o fire cam cosmopolită şi se adaptează uşor la schimbări. Dar de muzică nu s-ar lăsa. „Bărbaţii înţeleg că e greu să fii alături de o femeie ca mine. Ei au trăit clipa şi s-au bucurat. Ca şi mine, de altfel. Dar, de fapt, mi-e greu să am o relaţie, iar dacă e să o am, ea trebuie să fie foarte trainică şi profundă".

Nu este agăţată pe stradă, doar vreun nebun are curajul să strige de departe: „Natalia Barbu!", iar alţii îi cer autografe. „Mulţi însă nu au curajul să se apropie. Nu îndrăznesc nici să mă invite la o cafea. Ultima dată s-a întâmplat acum patru-cinci ani", râde Natalia.

În general, crede că trebuie să ai sufletul împăcat, să păstrezi şi să respecţi nişte valori şi, în acelaşi timp, să ai libertatea de a trăi corect, dar totodată, creativ, spontan şi interesant, pentru a nu deveni „robotei". „Sunt o iubitoare de natură, o pasionată chiar. îmi place foarte mult să călătoresc şi sunt sigură că într-o zi îmi voi realiza visul: să văd lumea cu adevărat. Când eram mică umblam noaptea singură prin pădure. Acum, mi-e frică să umblu noaptea prin oraş. Natura este o sursă de linişte, de regăsire. Omul e fericit când are echilibru sufletesc, împăcarea cu Dumnezeu şi cu tine însuţi este foarte importantă". Peste cinci ani, se vede frumoasă, puţin mai grasă, mai sportivă ca fire, cu nişte proiecte muzicale în spate. The show must go on...

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

uN ARTICOL FOARTE INTERESANT, CHIAR DACA L-AM CITIT INTIMPLATOR AZI 07/07/2010
Lessika   -  
07 Iulie 2010, 10:01
Sus ↑
Mi-a facut placere sa citesc articolul, la fel de pozitiva este si atitudinea mea fata de artista. O respect mult pentru ceea ce face. Mult curaj si vointa Nata.
Tatiana   -  
18 Octombrie 2010, 14:51
Sus ↑
te admir si as vrea sa fiu intro zi o vedeta ca si tine
andra   -  
23 Decembrie 2014, 18:58
Sus ↑
te admir natalia si as vrea sa devin si eu intro zi ca si tine
andra   -  
23 Decembrie 2014, 18:59
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°