VIP Magazin
13 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Nata Albot. "IUBESC MULT şi cu pasiune"
Iunie 2004, Nr. 03

Nata Albot. "IUBESC MULT şi cu pasiune"

Comentează   |   Cuprins

„Recent, am aflat istoria conceperii mele. In acel an, taică-meu s-a întors de la Moscova şi i-a spus mamei: „Eh, acum o să facem o fată!". Probabil că venise cam îngheţat din deplasare - era luna ianuarie. Aşa că mămica, soţie iubitoare şi grijulie, l-a încălzit suficient de bine ca să li se împlinească dorinţa..." Şi astfel, peste nouă luni, a apărut pe lume Nata. Un copil dorit, iubit şi alintat, care, apropo, rămâne tot aşa. Unul dintre acei copii care le va fi toată viaţa recunoscător părinţilor pentru dragostea şi libertatea ce i-au fost oferite. Maică-sa şi azi îi spune că i-a dat prea multă libertate. Ea, Nata, crede însă că a avut parte de cei mai iubitori şi grijulii părinţi din lume. Anul acesta împlineşte 25 de ani. Nu ştie dacă e un an mai bun sau mai frumos, dar e sigură că e unul semnificativ şi plin de evenimente de tot genul - şi triste, şi fericite. Despre cele triste nu vrea să vorbească. I se pare frumos că a început să facă ştiri la PRO TV. Iar şi mai frumos - că va deveni mamă. Iubeşte. Iubeşte mult. Iubeşte cu pasiune. Şi caută încontinuu reciprocitate.


- Nata, în curând vei afla cum e să dai viaţă unei fiinţe. Cum evoluează gândurile tale, modul tău de viaţă, felul de a vedea lucrurile pe fundalul acestei mari aşteptări?


- Spre deosebire de gânduri, modul meu de viaţă nu s-a schimbat deloc. Muncesc ca şi înainte şi sper s-o ţin tot aşa cât mai mult. Cât despre gânduri....am început să-mi fac multe planuri şi îmi imaginez exact cum vreau să fie acest copil. Aşa că fac tot ce-mi stă în puteri ca să fiu în armonie deplină cu el de pe acum. Mă gândesc mult la el şi „fur" exemple de mame care mi se par perfecte. în sfârşit, în viaţa mea a apărut cineva care, de fapt, urmează să apară şi care mă preocupă mult mai mult decât propria mea persoană. Vreau să fiu o femeie însărcinată frumoasă şi am grijă să fiu aşa de dragul odorului meu.

- Care sunt primele lucruri despre tine pe care ai vrea să i le spui copilului tău?

- Nu m-am gândit ce-i voi spune despre mine. Că doar nu e vorba de un bărbat pe care vreau să-1 impresionez. Vreau ca eu să aflu cât mai multe despre el, copilul meu. Mai ales că el e întâiul...

- Ai vrea ca el sau ea să fie exact ca tine?

-Nu....

- Ce educaţie primeşte în copilărie o nonconformistă? Sau aşa te-au făcut lecturile?

- Oamenilor de lângă mine, în general, nu le e trist, dar n-am auzit pe cineva să mă întrebe de ce sunt aşa de nonconformistă. Am multă, foarte multă energie şi trebuie să fac ceva cu ea. Educaţia pe care
am primit-o a însemnat libertate în acţiune şi în decizii, bun-simţ şi multă, multă dragoste. Cărţile au intrat în viaţa mea destul de târziu, de ce n-aş recunoaşte? Abia acum am prins gustul cititului.

- Cum e să fii director la PRO FM şi reporter la PRO TV?

- Superb. La radio mă simt ca un rechin: sunt de opt ani în acest domeniu. La PRO TV mă simt exact invers - ca un mormoloc, mai ales în ce priveşte ştirile. Am multe de învăţat şi marele meu noroc este că am şi de la cine învăţa.

- Esti pasionată de carieră? Cum a ajuns o studentă de la drept în „lumea PRO"?

- Mai bine m-ai întreba cum a ajuns o fată de la radio să facă Dreptul. E o istorie instructivă şi amuzantă. Acum, cineva ar putea să o citească şi să se regăsească în ea. Mă refer la acel cineva din cauza căruia m-am gândit să mă duc la Drept ca să mă răzbun. Pentru că eu îl iubeam şi el nu mă mai... Aşa că mi-am zis: o să mă duc la Drept şi o să-i arăt eu ce fată a pierdut! Când am ajuns studentă, am şi uitat de ce m-am dus acolo. Aveam 16 ani, deja lucram la radio şi mă bântuiau alte planuri de carieră decât avocatura. Dar, din fericire, evoluţia carierei mele coincide cu nişte eforturi fireşti. In aşa-numita „lume PRO" am ajuns pentru că tare mi-am dorit acest lucru. Nu mai dau detalii tehnice de genul CV-uri, interviuri, perioade de probă... în „lumea PRO" lucrează oameni puternici, oameni foarte diferiţi şi interesanţi. Nişte inşi care au făcut din PRO o „lume".

- Dragoste, carieră, familie. Crezi că o femeie le poate avea pe toate o dată în acelaşi dozaj?

- Nu ştiu... dar spre asta tind, ca orice femeie.

- Ce se întâmplă cu un om când îi e bine doar la un singur capitol?

- Vrea să-i fie bine şi la celelalte capitole.

- Îţi scrii singură regulile de trecere prin viaţă sau, de cele mai dese ori, viaţa îţi impune tiparele sale?

- Aş putea să-mi scriu mult şi bine reguli de viaţă. Dar ce mi s-a întâmplat până acum este că viaţa mi le-a cam făcut praf pe toate. Mereu mi se întâmplă câte ceva. Acum ştiu că nu din vina mea - poţi să mă numeşti fatalistă... Cred că e destinul la mijloc. îmi place să-mi elaborez planuri de viaţă, începând cu ce voi face în week-end şi până când încep o reparaţie. Dar vezi că socoteala de acasă nu se prea potriveşte cu cea de la târg. Cu atâta imprevizibil, nu mă pot plânge că am o viaţă monotonă.

- Eşti o femeie de lume?

- Adică, de aceea care nu ratează nici un chef, nici o petrecere, recepţie sau prezentare de nu mai ştiu eu ce...? Nu m-am gândit la asta. In oraşul nostru se întâmplă atât de puţine evenimente interesante sau reuşite, încât involuntar poţi crea impresia că eşti peste tot. Îmi place să mă duc pe la evenimente mondene, mai ales dacă am de filmat un reportaj, pentru că mergi cu un scop acolo şi nu trebuie să cauţi disperată colţul în care să te cuibăreşti sau omul cu care să mai schimbi o vorbă.

- Cum ţi se pare relaţia dintre bărbatul modern şi femeia modernă? Este una romantică, plină de armonie sau măcinată de conflicte?


- Depinde în ce stadiu se află relaţia. La început e romantică, apoi e plină de armonie, iar mai târziu apar conflictele, după care... ar putea fi din nou plină de armonie.

Nu pot fi singura, adicâ aş putea, dar...

- Cât de importanţi sunt bărbaţii în viaţa ta?

- Foarte importanţi. Să iubesc un bărbat este o stare firească a mea. Dar îmi displace să umblu îndrăgostită. Iar bărbaţii sau mai degrabă, bărbatul adora devine într-un moment dat atât de important pentru mine, încât se transformă în motorul vieţii mele. De exemplu, îmi aleg facultatea ca să-i demonstrez ceva. Sau îmi las pe marginea drumului maşina cu care tocmai am făcut accident ca să ajung la aeroport pentru a-1 întâlni. Sau decid să nasc un copil neaşteptat... Nu pot fi singură... adică aş putea, dar nu pentru mult timp. Aşa că îţi dai seama cât de importanţi sunt bărbaţii în viaţa mea.

- Ai o definiţie mai complexă pentru „creaturile" de gen masculin în general?

- Da. Bărbaţii sunt fiinţele care ştiu cu adevărat să iubească.

- Dacă tot am dat-o pe definiţii, zi-mi ce e dragostea?

- Cred că este singurul motiv pentru care un om face sacrificii de dragul persoanei iubite, necondiţionat şi fără regrete. Important este ca celălalt să nu le treacă cu vederea.

- Cum trebuie să fie el, cel alături de care ţi-ar place să pierzi măsura timpului?

- Vrei să mă întrebi ce bărbaţi îmi plac? Gusturile mele evoluează o dată cu anii. De curând, am înţeles că îmi plac bărbaţii copţi, cei care mă fac să renunţ cu multă plăcere la independenţa mea. Dar, pe un bărbat nu îl coace vârsta, ci înţelepciunea şi simţul responsabilităţii, care, din păcate, la majoritatea tot cu timpul vin... dacă mai vin. Nu las nici un pic de loc liber pentru laşi.

- Din experienţa ta, ce crezi că apreciază un el de carieră la o ea de carieră sau la femeie în general?

- Habar n-am. Că mai poate şi găti sau cârpi un ciorap... mai ales o femeie de carieră. Nu ştiu, zău...

- Tu găteşti? Cât timp pe săptămână pierzi la bucătărie?

- Nu mă pot mândri cu deosebite calităţi de gospodină. Prefer să improvizez sau, din contra, să încerc o reţetă pe care am căutat-o mult şi mi se pare gustoasă la auz. Cred că în ziua în care îmi voi amenaja propria bucătărie, aşa cum mi-o imaginez, mi se va trezi şi gustul pentru gătit. în plus, foarte curând va trebui să învăţ acest lucru de dragul copilului meu. Sau poate că nu. Cine ştie, poate că o menajeră se va descurca mult mai bine.

- Ai simţit vreodată cum e să ţi se prăbuşească toată lumea sub picioare, la un loc cu visele pe care ţi le-ai construit, zile şi luni, sau chiar ani în şir?

- Da. Am simţit şi de fiecare dată am încercat să renasc. Şi am reuşit. Pentru asta, mă consider un om foarte puternic şi chiar mă apreciez.  Sunt Scorpion. Renasc din cenuşă şi o iau de la capăt.

Rodica Ciorănică
Foto: Gulnara Vâşcu


Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

excelent bravo!!!!!!!!!
soundrags   -  
24 Aprilie 2010, 16:06
Sus ↑
as vrea sa am si eu curajul tau...te admir
tanea   -  
13 Martie 2011, 11:55
Sus ↑
imi pare bine ca gindesti asa, dar am facut un rezumat din toate intrebarile si rasp. cam esti cu nasul pe sus pentru ca stii ca lumea stie de tine, ma bucur ca esti pozitiva, eu sunt inca mai pozitiv, daca din tot ce ai scris mai sus , mai mult contine adevar atunci te apreciez, dar daca ai scris si tu ca lumea sa creada ca esti asa , dar intr-adevar esti alta, nu te apreciez...am si eu un email: iurcic@hotbox.ru. succes in viata....si sanatate la familie.
student la med.vet   -  
21 Aprilie 2011, 01:46
Sus ↑
bravo
student la med.vet   -  
21 Aprilie 2011, 01:51
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+5°