VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Mihai Măciucă. Managerul de la Mileştii Mici
Septembrie 2004, Nr. 05

Mihai Măciucă. Managerul de la Mileştii Mici

Comentează   |   Cuprins

S-a născut la Iepureni, Cantemir, acum 43 de ani. La 16 ani este înmatriculat la Sovhozul-şcoală de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău, specialitatea tehnologia vinificatiei. La 20 de ani, este angajat la Recea, Străşeni, iar în toamnă intră la Universitatea Tehnică. Este cel mai disciplinat student, nu-şi permite să lipsească de la ore ca să nu-şi dezamăgească părinţii, dar şi pentru că vrea să facă carte. Absolveşte cu "diplomă roşie". La 25 de ani este angajat la Combinatul agroindustrial din laloveniîn calitate de specialist în aprovizionare, iar ulterior - ca şef al secţiei desfacere. La 34 de ani este inginer-şef la "Aroma", iar la 40, este numit director la "Mileştii Mici".

Dle director, care sunt calităţile unui vin bun?

Trebuie să armonizeze toată gama de gusturi. Potrivit limbajului oenologilor, vinul trebuie să ne rotund, sferic, adică nimic să nu iasă în afară, să nu deranjeze.

Credeţi că la noi există o cultură în băutul vinului?

Majoritatea moldovenilor ştiu ce înseamnă un vin bun.

Vinul preferat?

Cele albe. Produse calitativ. Să faci un vin alb este o adevărată artă. Cei care reuşesc pot fi consideraţi nişte maeştri în vinificaţie.

Ce aţi face dacă nu aţi fi directorul Combinatului de vinuri de calitate "Mileştii Mici"?

M-aş ocupa de o afacere privată. Dar nu mi-am pregătit încă terenul.

Ce altă profesie v-a plăcut şi vi s-ar fi potrivit?

Nu m-am gândit la asta. îmi place meseria mea şi cred că am făcut o alegere bună.

Principii ?

Corectitudinea. Dacă cineva nu e corect mă deranjează şi evit contactele ulterioare.

Hobby?

Joc fotbal de două ori pe săptămână şi merg la bazin.

Soţia ?

Liuba. Vinificator. Suntem împreună din anii studenţiei.

Copii ?

Doi. Mihai e în ultimul an la Drept internaţional, USM. Iar Natalia în anul I la Relaţii economice internaţionale, ASEM.

Sunteţi directorul unei întreprinderi uriaşe şi prestigioase. Cum aţi ajuns aici ?

Simplu. Multitudinea problemelor de la această întreprindere erau pe ordinea de zi a prim-ministrului, care, de fapt, a şi propus numirea mea la "Mileştii Mici". Când am venit să iau cunoştinţă de ceea ce urma să intre în gestiunea mea, mă speriasem. Era incredibil să vezi aşa ceva la doar câţiva kilometri de Chişinău. Delicat vorbind, nu era deloc bine. Şi, mai ales, cu moralul angajaţilor. Orice discuţie despre problemele sau viitorul întreprinderii ajungea la subiectul restanţelor salariale de cinci milioane de lei. Conturile erau blocate.

După cum se vede, nu era dulce pâinea pe care o câştigaţi...

A trebuit să facem nişte paşi decisivi ca s-o îndulcim. Am pus la punct unele contracte de come^ializare a producţiei din care am reuşit să oferim salarii şi să câştigăm încrederea angajaţilor. In baza acordului-memorandum cu Consiliul Creditorilor de pe lângă Ministerul Finanţelor am îngheţat datoriile istorice şi am reluat activitatea. Aceştia au fost cei mai importanţi paşi. Cei 360 de angajaţi pe care i-am găsit când am venit în acest post, au rămas la locurile lor sau chiar au fost avansaţi.

Când aţi simţit că le-aţi câştigat încrederea ?

E greu de spus. Parţial, cred că a fost când s-au achitat restanţele la salariu. însă încrederea deplină se câştigă zi de zi.

Este dificil să administrezi o întreprindere de stat?

Şi da, şi nu. Am obţinut multe cu sprijinul autorităţilor statale. Am anulat o parte din datorii, am obţinut terenuri unde putem planta vie ca să avem materie primă. Participarea noastră la „planul Marshall" din 2000 pentru îmbunătăţirea calităţilor manageriale mi-a sugerat multe tehnici de conducere. Experienţa preluată de la colegii de breaslă din Cehia, Germania, Elveţia m-a ajutat să administrez întreprinderea cu succes, să adopt soluţii nepopulare, dar eficiente şi corecte din punct de vedere economic.

Sunteţi demni de toată invidia concurenţilor din sfera privată...

De aceleaşi facilităţi la anularea penalităţilor au beneficiat şi colegii noştri din sfera privată.

Care ar fi atunci dezavantajele unui conducător al unei întreprinderi de stat?

Poate, responsabilităţile. Şeful propriei întreprinderi nu răspunde decât în faţa legii pentru felul în care administrează firma. Dar, totodată, ne onorează faptul că preşedintele ţării se interesează personal cum merg lucrurile. Anul trecut, dl preşedinte ne-a vizitat împreună cu preşedinţii Kwasniewski şi Kucima. In cei 35 de ani de existenţă a întreprinderii, "Mileştii Mici" a fost vizitat pentru prima oară de şeful statului.

Un expert străin îmi spunea că Moldova ar putea deveni o ţară bogată doar prin vinurile sale. Îi daţi dreptate?

Mai avem multe de învăţat. Au evoluat relaţiile de piaţă şi ar fi timpul să ne schimbăm atitudinea faţă de clienţi, tehnologii şi produs.

Am primit medaliile prin poşta rapidă

Cât de deschisă este piaţa europeană pentru vinurile moldoveneşti ?

În cel mai mare grad. In prezent, livrăm producţie în Cehia, Polonia, Grecia şi negociem cu parteneri din Germania.

Cum sunt apreciate vinurile de la „Mileştii Mici"?

În 2003 am participat la Concursul internaţional de vinuri din Bruxelles. Am expediat vinurile prin poşta rapidă şi tot prin poşta rapidă am primit medaliile de aur şi argint. Ne aşteptasem la asta. Şi în anul trecut, şi în anul de faţă, am avut o bogată „recoltă" de medalii. în Ucraina am câştigat patru de aur şi una din argint, la Moscova - doar cu o medalie de aur mai puţin. Nici nu e cazul să precizez că respectivele concursuri atrag şi contracte importante pentru brandul „Mileştii Mici". Vinurile moldoveneşti ocupă 70 la sută din piaţa rusească. „Mileştii Mici" au o cotă mai mică, doar pentru că preţul vinurilor de calitate e extrem de înalt.

Cu ce altceva se poate mândri întreprinderea dvs. ?

O noutate de-a dreptul surprinzătoare pentru public este faptul că pregătim actele pentru două nominalizări în Cartea Recordurilor Guiness - pentru cel mai mare beci din lume de păstrare a vinurilor, format în condiţii naturale, şi pentru cea mai mare colecţie de vinuri - 2 milioane de sticle.

Există nişte programe investiţionale de stat care ar contribui la îmbunătăţirea calităţii şi ambalajului produselor noastre vinicole, astfel ca să putem concura deschis cu vinurile franceze, italiene sau australiene?


Există standarde ce prevăd anumite cerinţe pentru ambalaj. Iar referitor la design, avem libertate deplină.

Dacă am face un top al întreprinderilor vinicole de la noi, unde s-ar situa Mileştii Mici?

Depinde ce criterii ar fi prioritare. Dacă e să ne referim la calitate, cred că suntem pe primul loc. Dacă vorbim de vânzări, ne-am situa pe la mijlocul topului, deoarece comercializăm mai mult vinuri de elită.

Cum vedeţi viitorul familiilor de la sate care practică viticultura?

Păi, situaţia lor depinde de politica statului. Cred că trebuie să fie stimulaţi şi vierii care au mai puţin de cinci hectare. In Germania, o familie din două persoane, cu 3,5 hectare de vie, are un profit net anual de 180 mii euro. O asemenea familie se ocupă de producere, îmbuteliere şi comercializare. Ar fi o soluţie inspirată şi pentru moldoveni, dacă posesorii unui teren mic nu ar trebui să aibă licenţă, al cărei cost depăşeşte 30 mii lei. S-ar diversifica piaţa. În plus, compatrioţii noştri care lucrează peste hotare ar putea stabili relaţii comerciale în ţările respective şi ar crea câte o mică piaţă de desfacere.

Dacă e să facem comparaţie cu cele văzute în Germania, în Franţa, se poate spune că, la noi, e absolut greşită organizarea muncii. Pentru familiile cu două-trei hectare de teren agricol nu este rentabil să cultive şi viţă de vie, şi porumb, să crească şi vite, şi porci. Ca să reuşeşti, e bine să tinzi spre întâietate într-o anumită cultură.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Mihai, te cunosc bine,esti un specialist de forta si un om cu litera mare,te respect foarte mult!!!!
Constantin   -  
07 Septembrie 2012, 20:48
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°