VIP Magazin
15 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Mihály Bayer: „O integrare rapidă în Europa nu este în interesul Moldovei...”
Martie 2008, Nr. 47

Mihály Bayer: „O integrare rapidă în Europa nu este în interesul Moldovei...”

Comentează   |   Cuprins

Deschiderea Centrului Comun de Vize la Chişinău a simplificat, oarecum, situaţia multor moldoveni. Activitatea lui este patronată de Consulatul Ungariei în R. Moldova. Ambasadorul Ungariei la Chişinău, tot el şi directorul Centrului, domnul Mihály Bayer. (Irina Tribusean)

Despre omul Mihály Bayer

Face parte dintr-o familie tipic austriacă, de origine germană. Strămoşii lui au fost meşteşugari - produceau vârtelniţe (un dispozitiv de făcut aţă din lână, pentru ţesători), care purtau sigla „made by Bayer”. S-a născut la 3 decembrie 1954, în oraşul Mezőberény, în sud-vestul Ungariei, un oraş industrial, cu aproximativ 13 mii de locuitori. Acolo a absolvit şcoala medie, apoi, timp de un an, a învăţat limba şi istoria rusă. Nu i-a plăcut, pentru că şi-a dorit să vorbească mai multe limbi, iar la facultate vroiau să-l facă lingvist. A susţinut examenele de admitere şi a luat o bursă la Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale din Moscova. După absolvire, în 1980, s-a întors acasă şi s-a angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Ungariei.

Pe soţia sa a cunoscut-o pe când aveau 14-15 ani şi sunt căsătoriţi de mai bine de trei decenii. Au doi copii: fiica, în vârstă de 25 de ani, studiază dreptul în Germania şi se pregăteşte pentru examenele de stat; fiul, de 20 de ani, locuieşte singur la Budapesta. Pentru că sunt nevoiţi să călătorească foarte mult, iar acest lucru nu este pe placul angajatorilor, în ultima perioadă doamna Bayer lucrează mai mult în calitate de gospodină, asigurând o susţinere puternică şi o atmosferă plăcută pentru soţ şi copii.


Aţi venit la Chişinău acum un an şi, peste o lună, aţi deschis Centrul Comun de Vize. Cum s-a întâmplat că aţi fost trimis anume în Moldova?

Lucrasem acasă, în Ungaria, deja doi ani şi am rugat să fiu trimis peste hotare. În octombrie 2006 m-au întrebat dacă sunt gata să plec în Moldova. Trebuie să recunosc că dacă ar fi fost vorba doar despre relaţiile bilaterale dintre ţările noastre, nu aş fi consimţit să fiu ambasador.

Propunerea a venit în perioada în care începeam pregătirile pentru deschiderea Centrului Comun de Vize. Ştiam deja că acest proiect va fi primul de acest fel în lume, îmi dădeam seama de potenţialul şi importanţa lui. Am simţit că proiectul nostru poate fi implementat cu succes în Moldova şi asta m-a motivat să accept postul.

Spuneţi că aţi cerut să fiţi trimis peste hotare. Asta pentru că vă plictiseaţi acasă?

Mie nu-mi place să lucrez la Budapesta. Nu pentru că nu-mi place Budapesta, dar consider că peste hotare sunt mai eficient, fiindcă nu am şefi. Ş-apoi, nu-mi place să lucrez cu actele, cu hârtiile, ceea ce la Budapesta îmi ocupa o bună parte din timp. Acolo sunt puţine şanse pentru iniţiativele proprii, iar mie îmi place să am suficient spaţiu pentru a da viaţă ideilor mele.

Cred că nu poţi fi un diplomat bun, dacă stai mereu într-o singură capitală sau într-o singură regiune. După o perioadă de timp, te plictiseşti – nu mai ai ce să înveţi, nu mai ai provocări cărora să le faci faţă.

Ce ştiaţi despre ţara noastră?

Destul de multe, pentru că ocupasem funcţia de director al Departamentului CSI din cadrul MAE al Ungariei. Vizitasem Moldova de câteva ori, îl cunoşteam foarte bine pe predecesorul meu, eram în relaţii bune cu ambasada Moldovei la Budapesta şi întotdeauna am avut o părere bună despre ţara dvs.

Cât de greu a fost să deschideţi acest Centru la noi?

A fost şi simplu, şi complicat în acelaşi timp. Simplu pentru că toate părţile implicate erau interesate ca acest proiect să fie implementat cu succes. Complicat pentru că nu mai exista un astfel de centru şi nu aveam un model pe care l-am fi putut urma.

Acum Centrul funcţionează aşa cum v-aţi propus?

Da. Are chiar mai mult succes decât m-am aşteptat. Oamenii care vin la noi sunt satisfăcuţi de serviciile noastre, de comportamentul şi atitudinea colegilor mei. Pe de altă parte, oficialii din Moldova se arată mulţumiţi de felul în care decurg lucrurile. Simţim că şi partenerii noştri sunt mulţumiţi. Astăzi, de pildă, am petrecut aproape trei ore cu o jurnalistă de la ziarul francez „Le Monde”. Cred că dacă de activitatea noastră se interesează acest ziar, înseamnă că este ceva important.

Explicaţi-mi, vă rog, cum lucrează acest sistem?

Omul vine la Centru, îşi ia un număr de la aparat, se apropie de ghişeul respectiv şi îşi depune actele. Colaboratorii noştri răspund la toate întrebările şi le explică oamenilor tot ce au de făcut. Se întâmplă că o persoană nu ştie ce şi cum trebuie să facă, dar asta nu înseamnă că ea nu trebuie să mai primească viza. Fiecare are dreptul la libera deplasare. Le-am dat colegilor mei un ordin: noi trebuie să-i ajutăm pe oameni, nu să-i refuzăm ca să scăpăm de ei.

Vin mulţi oameni la Centru?

În ianuarie au venit între 80 şi 120 de persoane pe zi. Mulţi vin doar pentru a se informa despre vize, despre Centru, despre zona Schengen. În afară de asta, oamenii ne sună la Centru, ne scriu pe poşta electronică.

De ce unii preferă să meargă, totuşi, la Bucureşti pentru vize?

Colegii noştri din cadrul ambasadei Austriei în România ne-au spus că numărul moldovenilor care vin la ei după vize a scăzut foarte mult în ultimele săptămâni. Acelaşi lucru ne-au spus şi colegi de la Kiev. Cred că la Bucureşti merg cetăţenii moldoveni care locuiesc în România sau locuitorii RM care au nevoie de vize pentru ţările cu care noi încă nu am stabilit o colaborare, cum ar fi Italia, de exemplu. La Centrul Comun de Vize se poate obţine viza pentru Ungaria, Austria, Slovenia, Danemarca, Islanda, Estonia, Letonia, iar din martie - şi pentru Suedia. Suntem la etapa de negociere cu Cipru şi Norvegia.

Cum aţi descrie Moldova unei persoane care nu a auzit nimic despre această ţară?

Este o întrebare grea... Nu am avut timp să călătoresc. Aş spune că Moldova e o ţară foarte verde, cu peisaje frumoase, cu oameni buni la suflet, simpli, în sensul bun al cuvântului, deschişi. Nu este o ţară bogată, condiţiile de viaţă nu sunt cele mai bune, dar nici cele mai rele. Trebuie să te aştepţi că un poliţist te poate amenda fără nici un motiv, mai ales dacă maşina nu este cu numere diplomatice, şi, desigur, nu-ţi va da nici o chitanţă. Este o ţară în care găseşti orice, dar, dacă poţi sau nu să cumperi, depinde de suma de bani pe care o ai în buzunar. Preţurile sunt aproape europene pentru multă marfă. Aveţi carne foarte bună. Îmi place la nebunie carnea de miel, care în Ungaria nu este de găsit. Îmi place foarte mult laptele. Fără lapte nu îmi imaginez dejunul. Când am venit în Moldova am descoperit că nu puteam consuma laptele de aici, pentru că miroase a vacă. Asta e diferenţa – aici totul e mai natural.

Am mai descoperit că moldovenii încă nu au înţeles cât e de scump timpul. Lucrurile se mişcă destul de încet – dacă nu fac azi, fac mâine. La noi faci totul deodată şi tot întârzii.

Cum apreciaţi situaţia social-politică din ţară?

Aveţi o situaţie stabilă, un parlament stabil, ştiţi ce vă doriţi, nu văd nici o problemă aici. În principiu, totul depinde de reperul ales pentru a face comparaţia. Dacă ar fi să comparăm maturitatea societăţii moldoveneşti sau nivelul de democratizare de aici cu SUA sau Marea Britanie, desigur că nu veţi obţine o notă prea mare. Dar nu este o comparaţie reală, pentru că RM a fost parte a URSS. Nu te poţi aştepta ca în 16 ani să aveţi un rai democratic, economic şi uman. RM a trecut printr-o criză economică foarte puternică. Nu e nimeni vinovat pentru asta. Probabil, nu faceţi parte din cele mai fericite state europene. Dar, dacă plângeţi şi vă lamentaţi, nu rezolvaţi nimic – trebuie să munciţi.

În Moldova se vorbeşte mult despre integrarea în Europa. Când credeţi că vom fi gata pentru asta?

Nu ştiu, poate niciodată, poate peste 15-20 de ani. Integrarea Europeană este un proces, iar să fii european nu este un statut juridic, este vorba despre mentalitate. Nu poţi fi european şi să cauţi pe cine să mituieşti. Să vorbim despre supremaţia legii – cum să ceri de la oameni să respecte legea, dacă nu o respectă nici cei care o fac? Şi dacă clasa politică respectă legea, asta încă nu înseamnă că o va respecta toată lumea. În Europa legea se respectă şi nu trebuie să te aştepţi la surprize neplăcute – că cineva a plătit cuiva şi tu te trezeşti fără casă sau fără afacere, că cineva e rudă cu altcineva şi a obţinut condiţii mai bune într-un contract. Sunt două lucruri de bază aici – procesul şi mentalitatea.

Ce credeţi că trebuie să facem?

Să fiţi o ţară exemplară. Faceţi ceea de ce sunteţi în stare şi pregătiţi-vă pentru ceea ce nu puteţi face acum. Parcurgeţi această distanţă pas cu pas. Toate la timpul lor. Noi vă vom ajuta, pentru că suntem cointeresaţi ca în ţările din vecinătatea noastră să existe stabilitate şi dezvoltare constantă şi noi să fim în relaţii bune cu ele. O integrare rapidă în Europa nu este în interesul Moldovei. Noi vă vom putea face faţă, dar dvs. nu veţi putea face faţă provocărilor Uniunii Europene.  

Cum vă simţiţi la Chişinău?

Mă simt bine, toate uşile îmi sunt deschise. Noi avem o politică sinceră în Moldova, facem ceea ce zicem şi nu avem planuri ascunse. Dar viaţa unui diplomat nu se reduce numai la carieră. Şi ambasadorul este om, are părinţi, familie, copii. Părinţii mei au aproape 80 de ani şi e bine că nu sunt prea departe de casă şi aş putea oricând să plec să-i văd sau să-i ajut. Dacă trebuie, plec vineri după masă şi duminică seara sunt deja înapoi.

Ce faceţi în timpul liber?

Îmi place foarte mult să joc tenis şi să înot, dar nu am avut timp pentru asta niciodată în ultimele 10 luni. Citesc mult, dar îmi trebuie mult timp pentru lecturile de serviciu.

Dar pentru suflet, ce vă place să citiţi?

Am citit recent o carte foarte interesantă despre China. Vara, în timpul concediului, am citit ceva de Sandor Marai, un scriitor ungar care a fost interzis în perioada socialismului. Îmi place foarte mult cum scrie.

Care este cea mai mare dorinţă a dvs. acum?

Niciodată nu am avut dorinţe sau vise anume. Desigur, după ce am devenit diplomat, ca orice diplomat tânăr, îmi doream foarte mult să devin ambasador cât mai repede, pentru că acesta este vârful piramidei în acest domeniu. Când eşti diplomat, ai un şef, o umbrelă deasupra ta, iar când devii ambasador, tu eşti umbrela. Nu depinzi de nimeni şi ai responsabilitate maximă.

Eu sunt o persoană realistă, nu visez, ci lucrez. Fetele visează – la un soţ bun, bogat, cu o maşină frumoasă. Eu fac parte din oamenii care au muncit mult pentru succesul lor. Aşa va fi şi de azi înainte – voi munci ca şi până acum şi sper că misiunile pe care le voi primi, vor fi cel puţin la fel de interesante ca şi precedentele.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+14°