VIP Magazin
12 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Massimo Balestrieri, îmblânzitorul destinului
Iulie 2015, Nr. 132-133

Massimo Balestrieri, îmblânzitorul destinului

Comentează   |   Cuprins

Să-l cunoști pe acest domn înseamnă să spulberi nu doar niște mituri despre italieni, dar și despre limitele vârstei. În timp ce pentru mulţi 50 e începutul sfârșitului, pentru Massimo Balestrieri, administratorul și directorul fabricii de confecţii „Maxmanserv” – un important exportator de tricotaje al ţării noastre – e o nouă viaţă. O viaţă în care cei 15 ani de investiţie în industria textilă din Moldova au curs paralel cu un vis mai vechi: cel de a cânta. Cu un chip ce amintește oarecum de G.G. Marquez, businessmanul italian ne-a întâmpinat cu o glacialitate englezească, numai bună pe canicula asta, dar însoţită de un umor cald și cu nisip în voce, vorba unei interprete de la noi. Chiar și după ce am ascultat povestea imprevizibilă a acestui italian, ne-am întrebat cum de reușește să aibă atâta energie încât să însufleţească un personal care coase, pentru branduri europene celebre, 16 mii de haine pe zi și, în plus, să scoată în fiecare lună câte o piesă, până și clipuri ce adună zilnic pe YouTube circa 3000 de vizualizări. Ciudat e că nici nu prea se enervează. Poate doar în „postul” celor 40 de zile petrecute fără ţigări, la care a revenit de curând. Și în timp ce își aprinde o nouă ţigară, ne lasă să-i pipăim cămașa albă cusută de fabrica lui pentru Marina Yachting. Bumbacul fin alunecă între degete, iar gândul la Maria, Sarah și Georgia e tot mai intens... Acul coase neobosit, un cântec de iubire se plimbă pe vinil, textul se scrie... și viaţa se întinde ca o stofă croită și însăilată de cel care știe să o trăiască din plin.

Text: Tatiana Corcebaș-Onica. Foto: Fotoroom.md. Loc: Cariera de Piatră „Micăuţi”

 

Сând şi cum aţi cunoscut Republica Moldova?

Să investesc în această ţară a fost și o curiozitate, și o provocare. În anul 2000, un prieten care avea deja o afacere în Moldova mi-a făcut o ofertă să deschid o mică afacere de textile aici, el știind că am experienţă în acest domeniu. Din 1992, lucrasem timp de șase ani în industria respectivă în Cehoslovacia.

Acum 15 ani, foarte puţini cunoșteau Republica Moldova, așa că a trebuit să o caut pe hartă (zâmbește). Și, deși iniţial nu credeam că voi rămâne pentru mult timp aici, m-am îndrăgostit iremediabil de Moldova.

Peste câţiva ani, am fost contactat de un holding foarte important ca să deschid o fabrică de textile în Belarus. Dar, pentru că îndrăgisem Moldova, am insistat ca fabrica să fie deschisă aici. Astfel, în prezent, administrez la Bălţi o fabrică de tricotaje unde muncesc 700 de angajaţi care confecţionează cămăși polo și malete pentru branduri celebre.

E cel mai important exportator de tricotaje din RM și ocupă locul 35 în lume.

De ce aţi ales Bălţiul pentru afaceri? Este nordul mai atractiv pentru investitorii străini?

Am ales capitala nordului pentru că lucrasem anterior opt ani acolo. Din coincidenţă, eu însumi provin din nordul Italiei, Fidenza, așa că la Bălţi mă simt ca acasă. Aici lucrez cot la cot cu angajaţii mei, iar două zile pe săptămână, timp de o oră, aceștia pot intra liber în biroul meu ca să le ascult problemele.

Sunteţi atât de răbdător încât vă coaseţi până și nasturii de la cămașă?

Eu am multă răbdare și, în ce privește domeniul meu de afaceri, știu să fac de toate, inclusiv să croiesc și să cos. Mă deranjează însă tinerii angajaţi care nu știu reguli elementare de croitorie, unde mai pui că, lipsiţi de experienţă, încearcă să-mi dea poveţe.

Cum e Fidenza, orașul în care v-aţi născut, și ce amintiri vă leagă de el?

E un oraș foarte mic, cu 35 de mii de locuitori, calm și cu puţin trafic. Totuși, pentru că revin rar la locul de baștină, de fiecare dată îmi pare schimbat. Nu am avut o copilărie și nici o adolescenţă prea colorată. La vârsta de șase ani mi-am pierdut tatăl, iar mama a trebuit singură să ne poarte de grijă mie și surorii mele. Dintr-un puști am devenit, peste noapte, un adult ce trebuia să facă faţă acestei lumi dure. La 16 ani deja gestionam afacerea de textile a mamei mele, pe care mai târziu mi-a predat-o mie și am condus-o până am împlinit 30 de ani. 3515750.jpg
De fapt, e vârsta când am ajuns în Cehoslovacia și am început să-mi trăiesc cu adevărat viaţa.

De la cine aţi moștenit talentul de întreprinzător?

De la mama mea. A fost o mare doamnă „de casă”, cosea haine pentru oamenii întregului oraș. Tot ce ieșea de sub mâna ei prindea viaţă. O grămadă de lucruri valoroase am învăţat de la ea, inclusiv dragostea de muncă.

Băieţeii de vârsta dvs. probabil că se jucau cu mașinuţele în curte, dar dvs. o urmăreaţi pe mama cosând sau ajustând vreo rochie. Ce senzaţie avea un bărbat în devenire atunci când era printre stofe fine și dantele?

Munca este un joc. Să o urmăresc pe mama trebăluind prin casă mă captiva de fiecare dată. Eram atent la fiecare croi, la pliurile pe care le cosea și mă fascina pasiunea ei. Atunci am înţeles că dacă nu simţi pasiune atunci când muncești, trebuie să o lași baltă. Asta le-o spun și angajaţilor mei de la fabrică.

În cei 15 ani de când investiţi în Moldova, aţi reușit să deveniţi și cetăţeanul acestei ţări?

Statul italian acordă străinilor, indiferent că sunt moldoveni sau de altă naţionalitate, că muncesc sau nu, un permis de ședere pe o perioadă de cinci ani. Moldova însă îi obligă pe străini să-și înnoiască acest permis în fiecare an. E o lege absurdă, mai ales că investesc în această ţară, ofer locuri de muncă pentru 700 de moldoveni, plătesc salariile regulat și impozite generoase. Cred că guvernul moldovean ar trebui să facă diferenţa dintre străinii care investesc și cei care pur și simplu vizitează Moldova, prin asta încurajând investitorii. Mi-aș dori să obţin cetăţenie moldoveană și chiar vorbisem anterior cu avocatul meu despre asta, doar că am înţeles că e o procedură cam complicată, așa că m-am obișnuit să-mi înnoiesc permisul de ședere în fiecare an. Astfel, mai ușor devii cetăţeanul lumii (zâmbește).

De la directorul unei fabrici de textile, cum aţi ajuns să fiţi un cântăreţ cu piese și clipuri difuzate la radio și TV?

Am ajuns în showbiz într-un mod foarte ciudat. De fapt, întotdeauna mi-a plăcut să cânt, oriunde aș fi fost. Apoi, odată ce au apărut cluburile de karaoke, am început să le frecventez. De fiecare dată când cântam acolo, lumea rămânea entuziasmată și cred că asta a fost primul imbold care m-a făcut să înţeleg că pot mai mult decât atât. Acum doi ani, m-am decis să merg la canto. Așa am ajuns să am tocmai trei profesori de canto, în Fidenza, la Bălţi și la Chișinău.

Piesa prin care v-aţi lansat în showbiz, „Maximum pleasure”, are note rock, pe când cea mai recentă e în stil academic. De ce abordaţi stiluri atât de diferite?

Nu sunt nici rocker, nici star pop, ci un pasionat de muzică. 3515752.jpg Așa că ascult atât Bocelli, Toto Cutugno, cât și Lady Gaga. Și frecventez cluburile. Dacă am radio sau televizor în casă, atunci cu siguranţă e setat doar un singur program, cel muzical. Totodată, sunt în căutarea unui stil. Și, încet, încet, mă apropii de acea simplitate cosmopolită care să placă atât unui om de 30 de ani, cât și unui trecut de 50.

Cântaţi atât în italiană, cât și în engleză, română și rusă. Dintre limbile vorbite în Moldova, care vi se pare mai familiară?

Pentru că lucrasem anterior în Cehia, unde se vorbește și rusa, și maghiara, și germana, aveam ureche mai bună pentru limba rusă, oricât de paradoxal ar părea pentru un italian, a cărui limbă se aseamănă 60 la sută cu limba română. Limba română o înţeleg, doar că o vorbesc foarte puţin și mă exprim mai des în rusă. Totuși chișinăuienii pronunţă o română mai greu de asimilat pentru un italian decât bucureștenii, care vorbesc cu vocalele larg deschise. Pe de altă parte, româna conţine sunete pe care italienii le pronunţă mai greu. De pildă, în timpul orelor de canto, ca să pronunţ corect primul sunet al cuvântului „încredere”, a trebuit ca Oleg Baraliuc, compozitorul meu, să-mi dea un șut în burtă (râde). O fi având legătură cu suferinţa „î”-ul cu pricina…

Spuneaţi într-o emisiune TV că muzicii italiene îi lipsește opera de odinioară. Dar ce îi lipsește muzicii produse în Moldova?

Muzica produsă în RM e un caz aparte, preponderent cu specific local, și nu trebuie să confundăm stilul european cu cel moldovenesc. Cred că singurul interpret care a reușit să împrospăteze cu note europene caracterul autentic al muzicii de aici este Dan Bălan, marcând un boom al muzicii pseudomoldave, iar dintre compozitori – Oleg Baraliuc. De exemplu, cea mai recentă piesă a mea, „Doar dragostea”, cântată împreună cu Adriana Ochișanu, e și ea o producţie cvasimoldavă, prin care îmi doresc să schimb concepţia despre muzica de aici. Oleg, compozitorul meu, a avut curajul să-mi scrie piesa anume în stil european, cu amprentă moldo-italiană, fără ca vreo parte să fie alterată. Precizez că deși cânt cu Adriana, nu este vorba de un duet propriu-zis, ci despre o compoziţie în care autenticitatea italiană și cea moldavă fac o simbioză frumoasă. Chiar și filmările pentru acest clip au avut loc atât în Italia, cât și în Moldova. Clipul surprinde imagini din Castell'Arquato, oraș medieval aflat aproape de Fidenza, care a devenit faimos pentru că acolo s-a filmat și o parte din producţia cinematografică „Ladyhawke” (1985), dar și imagini din Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chișinău, cu orchestra de cameră de pe loc.

De fapt, scopul proiectului nostru muzical este să unim din punct de vedere cultural Moldova și Italia, mai ales că deja există multe familii moldo-italiene. Astfel, împreună cu Adriana, dar și cu alţi artiști din Moldova, preconizăm niște concerte atât aici, cât și în ţara mea.

Ce părere au prietenii dvs. italieni despre faptul că v-aţi lansat ca interpret?

Sunt un pic miraţi, știind că, de fapt, făceam fotbal. Timp de șase ani am fost antrenorul echipei FC „Locomotiva” din Bălţi, în prezent fiind vicepreședintele acesteia. Deși echipa nu mai are randamentul de odinioară, acum doi ani era solidă și acordam multe interviuri la ziare, posturi de radio și TV în calitate de antrenor. Totuși, pas cu pas, amicii mei se obișnuiesc cu imaginea mea mare de artist, iar pe reţelele de socializare primesc foarte multe mesaje de încurajare, inclusiv de la moldoveni stabiliţi în alte ţări. Iar clipul pe care l-am publicat recent împreună cu Adriana a adunat în primele șapte zile de la lansare 32 de mii de vizualizări pe canalul „Noroc Media” de pe YouTube.

De ce v-aţi lăsat de fotbal?

Munca de antrenor de fotbal e, probabil, una dintre cele mai stresante meserii din lume. Timp de 90 de minute cât durează meciul, creierul îţi funcţionează la turaţie maximă. Pe când eram antrenor, elevii mei știau că, timp de o oră și jumătate după meci, nu aveau voie să mă deranjeze, pentru că eram prea stresat. 3515754.jpg

Prin ce se aseamănă italienii cu moldovenii, pe lângă faptul că vorbesc limbi din aceeași familie?

În ceea ce privește generaţia mea, la fel ca și moldovenii, italienii pun mare preţ pe conservarea familiei. Dar dacă vorbim de noua generaţie, în Italia, practic, nu există căsătorii. Probabil asta se întâmplă și din cauza că divorţul se obţine greu, la fel ca și în Moldova.

Când începe cel mai frumos capitol în viaţa unui bărbat?

După vârsta de 40 de ani, când deja înveţi ritmul propriei vieţi, știi când să accelerezi și când să o iei mai încet, devenind îmblânzitorul destinului. Nu există bărbaţi bătrâni, ci bărbaţi cu experienţă. În Italia, de exemplu, un bărbat de 50 de ani își trăiește viaţa din plin. Eu trăiesc așa.

În această toamnă veţi împlini 52 de ani. Ce lucru esenţial aţi înţeles la vârsta de 50?

Toate încercările prin care am trecut m-au făcut să înţeleg ce vreau de la viaţă și cum trebuie să obţin ceea ce-mi doresc. Până la 50 de ani, un bărbat are timp berechet să înveţe a câștiga, dar și să facă greșelile „potrivite”, adică cele pe care, cu timpul, să le poată ajusta. Am înţeles că în primii 50 doar am învăţat. Acum, eu îi învăţ pe alţii.

Pentru că în fabrica dvs. muncesc foarte multe femei, cum aţi caracteriza moldovencele?

Femeile din Moldova sunt foarte frumoase și răbdătoare cu bărbaţii. Dacă bărbaţii din Moldova sunt cocoliţi chiar și atunci când nu merită asta, bunăoară, fiind chercheliţi, cei din Italia ar fi lăsaţi în stradă ca să se trezească singuri a doua zi (râde). Din păcate însă, frumuseţea moldovencelor se stinge pe măsură ce ele înaintează în vârstă, pe când la italience e exact invers. Cert e că moldovencele știu să aprindă fanteziile bărbaţilor. Ca să iasă cu un bărbat, o moldoveancă investește mult în felul său de a arăta, se îngrijește la saloane de frumuseţe și îmbracă o imagine de super star. O italiancă se gătește în doar cinci minute și apare în societate aproape ca la bucătărie.

Ce dezlănţuie de fapt imaginaţia bărbaţilor?

Pentru un bărbat, care iubește în primul rând cu ochii, imaginaţia este totul. Și nu contează atât frumuseţea fizică a unei femei sau simetria ei facială, cât feminitatea ei, inteligenţa erotică. Eu sunt un bărbat cu foarte multă fantezie, iar femeile nu au decât să o stimuleze. Cred că atunci când voi muri și mi se va deschide craniul, oamenii vor găsi în el cele mai ciudate lucruri (râde).

Credeţi în dragoste la prima vedere?

Dragostea, în toate cazurile, este la prima vedere.

Povestiţi-ne despre cea mai mare dragoste a dvs.

Este Maria, prima mea iubire și soţia mea. Îi mulţumesc că are atâta răbdare (o răbdare moldovenească – n. r.) să trăiască alături de un bărbat ca mine, care, practic, nu mai stă pe acasă de 21 de ani. E o soţie clasică italiană, care, deși i-am propus să vină cu mine, a preferat să rămână în familie. Această calitate, femeile din Italia o moștenesc din generaţie în generaţie.

Cine sunt cele mai importante femei din viaţa lui Massimo Balestrieri?

Mama, soţia, fiica și nepoţica. Fiecare dintre ele m-a învăţat sau continuă să mă înveţe câte ceva. Mamei, Dumnezeu să o odihnească în pace, îi voi fi mereu recunoscător că mi-a insuflat pasiunea pentru muncă. Maria e cea care mă temperează atunci când sunt prea avântat, știind cum să aducă echilibru în familia noastră și să mă „controleze” de la distanţă. Iar Sarah, fiica mea, e la fel ca și mine, e sufletul meu pereche și prietena mea. Doar că îmi pare rău că nu am văzut-o crescând, fiind mai mereu prin călătorii de afaceri. Cele mai plăcute lecţii de viaţă probabil că le învăţ de la Georgia. Prin felul său de a râde, de a gânguri, de a descoperi lumea, mă face să realizez că frumuseţea lumii se „ascunde” în lucrurile simple. Niciodată nu știi ce lucruri minunate poate un bebeluș de doar zece luni să îl înveţe pe un om trecut de 50 de ani… Și îmi place că Sarah îi vorbește ca unui adult. Știind-o atât de gălăgioasă, probabil va deveni o mare cântăreaţă, la fel ca și bunicul ei (râde).

Știu că sunteţi pasionat de motociclete. Ce simţiţi atunci când încălecaţi aceste fiare?

O motocicletă, pentru un bărbat modern, este ca un cal pentru cavalerii de odinioară (zâmbește). Am avut vreo șase „căluţi” de acest gen. Îmi place să mă aventurez pe serpentinele montane, să călătoresc de dragul plăcerii și să gust adrenalina, să mă opresc, să beau o cafea în timp ce admir peisajul. Prima mea motocicletă a fost un Vulcan Custom. Acum însă am o Yamaha Tmax și păcat că nu-mi permit escapade pe ea prin Moldova, din cauza drumurilor proaste. Or, când văd bikeri pe traseurile moldovenești, îmi vine să plâng (zâmbește). Totuși, cea mai frumoasă motocicletă pe care am avut-o e Valkyrie Interstate. Și am fost plăcut surprins să aflu că modelul pe care îl cumpărasem de la un ceh era unicul în Europa, pentru că Honda fabricase toate cele 2000 de exemplare pentru SUA.

Ce atitudine aveţi faţă de bani?

Nu trăiesc pentru bani, trăiesc pentru mine, familia mea și prietenii adevăraţi. Și, pentru că banii, ca și prietenii, îi obţin foarte greu, mi se pare absurd să-i cheltuiești pe jocuri de noroc. Cei care se aventurează în ele se amăgesc că într-o secundă pot să câștige o avere. Într-o secundă poţi doar pierde totul din lume.

Am destui bani încât să-mi permit orice și nu am intenţii de miliardar. Sunt foarte atent cu banii și tot ce am obţinut până acum se datorează perseverenţei mele.

Dacă un tânăr v-ar cere să-l învăţaţi a trăi, ce i-aţi spune?

Ceea ce ai, nu ai. Oricât de multe lucruri ai agonisi, într-o clipă le poţi pierde pe toate. Așa că studiază, muncește și fii răbdător. Iar atunci când obţii succesul, să nu te bucuri prea tare, ci să continui să muncești pentru următorii 30-40 de ani. Și dacă totuși eșuezi, ia totul fără frică de la capăt.

Ce alte experienţe palpitante vă oferă Moldova?

La moment, gust din plăcerea de a fi o persoană publică, de a fi invitatul mai multor emisiuni radio și TV, de a oferi interviuri. Deși iniţial mă jenau camerele video, m-am obișnuit cu ele. Moldova e ţara unde visul meu mai vechi s-a materializat – să cânt și să fiu protagonistul propriei vieţi, să fiu în miezul ei, nu să mă uit la ea dintr-o parte. Doar că mai am un vis: să cânt împreună cu compozitorul meu, Oleg Baraliuc, la Teatrul Bolșoi din Moscova.

Și totuși, pentru că trăiţi o viaţă atât de diferită, cum procedaţi atunci când valul de emoţii vă scapă de sub control și devine un tsunami?

Deja de cinci ani, nu mă mai agit. Și mă gândesc mereu că mâine e o altă zi. 3515757.jpg

 

1%201%20fotoroom-6384.psd
Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Admir asa persoane ca Massimo Belestrieri, deoarece nu orice om poate ca sa pooata face trei lucruri oodata ,un adevarat imbinzitor al destinului...
Marina   -  
14 Iunie 2016, 19:27
Sus ↑
Admir asa persoane ca Massimo Belestrieri, deoarece nu orice om poate ca sa pooata face trei lucruri oodata ,un adevarat imbinzitor al destinului...
Marina   -  
14 Iunie 2016, 19:27
Sus ↑
Admir asa persoane ca Massimo Belestrieri, deoarece nu orice om poate ca sa pooata face trei lucruri oodata ,un adevarat imbinzitor al destinului...
Marina   -  
14 Iunie 2016, 19:27
Sus ↑
Admir asa persoane ca Massimo Belestrieri, deoarece nu orice om poate ca sa pooata face trei lucruri oodata ,un adevarat imbinzitor al destinului...
Marina   -  
14 Iunie 2016, 19:28
Sus ↑
Admir asa persoane ca Massimo Belestrieri, deoarece nu orice om poate ca sa pooata face trei lucruri oodata ,un adevarat imbinzitor al destinului...
Marina   -  
14 Iunie 2016, 19:28
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°