VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Markus Koller: Aş sta în Moldova mai mult de trei ani
Aprilie 2009, Nr. 60

Markus Koller: Aş sta în Moldova mai mult de trei ani

Comentează   |   Cuprins

Este austriac de origine, are 32 de ani şi s-a mutat în Moldova la începutul lui februarie, după ce a acceptat postul de director al hotelului „Codru”, pe care are de gînd să-l facă lider pe acest segment de piaţă în Chişinău. Încă nu a reuşit să ne descopere ţara, dar abia aşteaptă să viziteze mănăstirile şi vinăriile. Are un contract pentru trei ani, dar spune că nu l-ar deranja să stea mai mult în Moldova.  (Text: Irina Tribusean)

Domnule Koller, pentru că sînteţi de puţin timp în ţara noastră, mulţi încă nu vă cunosc. Spuneţi-ne cîteva detalii despre dumneavoastră.
M-am născut şi am crescut în Austria, într-un orăşel de lîngă Viena. Acolo locuiesc părinţii, cei doi fraţi şi toate rudele mele. Am studiat turismul, apoi am lucrat într-o mică agenţie de organizare a evenimentelor. Am intrat în industria turismului în 2001, cînd am început să lucrez pentru un lanţ hotelier. La sfîrşitul lui 2002 am aflat că va trebui să plec peste hotare, ceea ce m-a luat prin surprindere un pic. În România am lucrat trei ani, apoi încă doi la Moscova, fiind angajat al aceleiaşi companii. La începutul anului trecut am decis că e momentul să mă dezvolt profesional, să cresc, aşa că am demisionat pentru a mă ocupa de lansarea unui hotel în România. Proiectul s-a încheiat în decembrie, iar acum hotelul funcţionează şi este administrat de localnici. De fapt, era vorba despre un contract pe 5 ani, timp în care trebuia să mă ocup de lansarea a 5 hoteluri, cîte unul pe an, dar proprietarul a decis să amîne următorul proiect, aşa că m-am întors în Austria şi am început să-mi caut de lucru acolo. Între timp, cineva m-a recomandat investitorilor de la hotelul „Codru”, iar ei mi-au făcut o ofertă pe care am acceptat-o.

Care a fost primul lucru la care v-aţi gîndit cînd aţi aflat că urmează să lucraţi în Moldova?
M-am gîndit „De ce nu?”. Am lucrat în România şi în Rusia, iar despre Moldova am auzit multe lucruri bune, mai ales despre mănăstiri şi despre vin. Din experienţa mea, prefer să lucrez în capitale, pentru că ele oferă mai multe oportunităţi pentru turismul de afaceri, aşa că mi s-a părut o ofertă interesantă.

Cînd ne-aţi vizitat ţara pentru prima oară şi ce impresie v-a făcut?

Prima mea vizită a avut loc la mijlocul lui ianuarie, acum două luni, şi era destul de frig. Dar cînd am ajuns la Bucureşti erau minus 16º C, la Moscova erau minus 36º C, aşa că nu m-a luat prin surprindere. Am învăţat să nu judec ţările din estul Europei după temperaturile reci. (rîde) Aştept cu nerăbdre primăvara, cînd va înverzi totul - sînt sigur că va fi foarte frumos la Chişinău atunci. De fapt, prima impresie a fost foarte tulburătoare, pentru că în România m-am obişnuit să aud în jurul meu vorbindu-se în română, în Rusia – în rusă, dar să aud oamenii spunînd o propoziţie în română şi una în rusă a fost foarte ciudat pentru mine. Îmi venea să zic: „Ce se întîmplă cu voi? Hotărîţi-vă odată!”. Este o combinaţie foarte interesantă pe care o aveţi în toată ţara. E totalmente bilingvă – asta mă fascinează!

În ce stare era hotelul în momentul în care l-aţi preluat?
Hotelul în sine e minunat. Cel mai important pentru un hotel este locul unde e situat, iar „Codru” are cea mai bună poziţie pe care ţi-o poţi dori: e în centru, are un parc în faţă, e înconjurat de cele mai importante instituţii de stat, de misiuni şi reprezentanţe diplomatice, oficii.

Ce veţi schimba acum sau în viitorul apropiat?
În primul rînd vom îmbunătăţi calitatea serviciilor pe care le oferim. O companie internaţională se ocupă de organizarea unor traininguri pentru angajaţi. Vom încerca să eficientizăm la maxim funcţionarea hotelului. Lucrăm acum la un proiect mai mare, dar e prea devreme să vă dau detalii despre el. Următorul pas va fi introducerea unor servicii noi.

Despre serviciile noi ne daţi mai multe detalii?
Vom oferi, în curînd, „business-lunch”-uri care vor costa 99 de lei şi vor include mai multe opţiuni în meniu. Va fi o ofertă avantajoasă mai ales pentru cei care lucrează în această zonă, pentru că nu vor fi nevoiţi să piardă timp pe drumuri – într-o oră se întorc la birou. În plus, în restaurantul din hotel se găteşte foarte gustos şi ne-am gîndit că toţi oamenii din oraş ar trebui să aibă acces la el, nu doar cei care s-au cazat la noi. Ne gîndim să oferim cîteva din reşedinţele VIP pentru şederi mai lungi. De multe ori, oamenii de afaceri care vin pentru cîteva săptămîni sau luni, nu vor să stea într-o cameră de hotel pentru că spaţiul e prea mic, dar nici nu vor să închirieze un apartament, pentru că asta implică mai multe griji – achitarea facturilor, curăţenie, gătit, spălat. În acest caz, varianta noastră este ideală – apartamentele au o suprafaţă de aproximativ 150 m2, internet wireless, televizor şi tot de ce mai poate avea nevoie un om de afaceri. De întreţinere se vor ocupa angajaţii hotelului, iar mîncarea va putea fi comandată în apartament.

De obicei, fiecare şef vine cu regulile sale. Dvs. ce reguli aţi adus?
Un hotel înseamnă muncă în echipă. Dacă încerci să conduci un hotel singur, vei eşua lamentabil. Eu vreau ca tot personalul să se implice în ceea ce se întîmplă, ca ei să participe activ şi să vină cu propriile idei. Pentru mine este foarte important ca oamenii din echipă să gîndească şi să acţioneze dincolo de nişte standarde şi limite obişnuite. Să nu spună „îmi pare rău, dar asta nu este responsabilitatea mea”. Dacă cineva întreabă un chelner cît e ora, iar acesta îi răspunde „îmi pare rău, nu eu deservesc masa dvs.” – e ceva inacceptabil, nu suport, ba chiar urăsc aşa ceva!

Toată lumea vorbeşte despre criză acum. Ce părere aveţi despre acest fenomen şi ce faceţi ca să nu vă afecteze?
Criza este în toată lumea, este şi aici, dar nu se simte la fel de tare ca în alte ţări. Cred că asta se întîmplă pentru că „boom”-ul care a avut loc mai devreme nu a fost atît de mare în Moldova, deci nici criza nu e atît de masivă. Şi hotelurile din Chişinău simt criza, dar nu atît de dureros ca cele din Bucureşti, Kiev sau Moscova, după cum îmi spun colegii mei. Vom trece peste asta tot aşa cum am trecut şi de altele, vom deveni mai puternici, pentru că acesta este un segment dintr-un ciclu economic normal. Cum? Încercăm să oferim servicii adiţionale la acelaşi preţ, dar şi servicii noi, avem preţuri bune care includ şi taxele. În toate camerele este acces la internet inclus în preţ, ceea ce multe alte hoteluri nu oferă. Vom simţi efectele crizei, dar nu atît de dramatic.

Cum apreciaţi situaţia pe acest segment de piaţă – afacerile în domeniul hotelier?
Piaţa este mică, dar sănătoasă. Chişinăul are peste 700 de mii de locuitori şi hotelurile de 3, 4, 5 stele corespund cerinţelor. Am văzut şi hoteluri de 5 stele cu nişte standarde foarte înalte, cum nici în Europa nu sînt uşor de găsit. Şi de 4 stele sînt cîteva hoteluri foarte bune, printre care şi al nostru. Deocamdată, lipsesc brandurile internaţionale, dar cred că vor veni în curînd. Moldova nu este o destinaţie pentru turismul de masă – lipseşte marea şi muntele. Deci e bine să se dezovlte turismul de nişă şi cred că asta începe să se întîmple – turismul rural, Dunărea, vinăriile sînt exploatate deja. Dar astea nu sînt domenii care să aducă
venituri foarte mari, deci nu ne putem aştepta la dezvoltarea unor hoteluri foarte mari în teritoriu.

De ce aţi ales să studiaţi şi să activaţi anume în domeniul turismului?
Eu am crescut într-un restaurant. E o moştenire de familie din partea unchilor. Apartamentul nostru era situat deasupra restaurantului şi eu alergam printre oaspeţi în grădină sau în interiorul localului, cînd ieşeam la joacă. Îmi place să mănînc, dar nu-mi place să gătesc, decît ocazional, de asta nu am devenit bucătar. Aşa că am studiat turismul, am avut noroc de oameni care au văzut potenţialul din mine şi au contribuit la dezvoltarea mea. Acum îmi place ceea ce fac şi mă simt la locul meu.

Ce vă place să faceţi în timpul liber?
Cînd vii la un serviciu nou nu prea ai mult timp liber. Dar îmi plac sporturile. Îmi place să schiez, dar în Moldova nu am unde. Îmi place să înot, să joc fotbal, chiar dacă nu sînt tare bun la asta, joc tenis uneori. Îmi place să comunic şi am parte din plin de asta la muncă. Mă bucur că pot utiliza internetul, pentru a comunica cu părinţii şi prietenii.

Care sînt locurile preferate pentru aceste activităţi?
Încă nu am descoperit un loc unde să fac sport. Îmi place să mănînc la restaurantul „Codru”, desigur, dar sînt şi alte cîteva localuri prin zonă unde îmi place să merg. Nu am o bucătărie preferată, dar îmi plac aromele asiatice, mirodeniile din cea mexicană, mîncarea mediteraneană şi cea tradiţională moldovenească, îmi place mămăliga.

Ce faceţi cînd sînteţi foarte obosit şi nu mai aveţi chef de nimic?
Îmi sun familia în Austria şi vorbesc cu ei sau îl sun pe cel mai bun prieten al meu, care e tot în Austria şi pe care îl cunosc de cînd aveam 4 ani, deci de aproape 30 de ani.

Aţi rămas prieteni atît de mult timp, care este secretul unei relaţii atît de durabile?

Întotdeauna ne-am susţinut unul pe altul. Cînd eram în Austria, dacă aveam nevoie de ceva, sunam şi el venea imediat. La fel fac şi eu, pentru că asta înseamnă prietenie. Ajutorul reciproc şi încrederea sînt o bază foarte puternică. În plus, e foarte interesant să petrecem timpul împreună, să glumim şi să bem o bere.

Sînteţi tînăr, aveţi o carieră frumoasă, locuiţi în Moldova, unde se spune că sînt multe fete frumoase. Cum se face că sînteţi singur?
Întîi de toate în Moldova stau de doar două luni, iar femeile singure de aici nu au fost anunţate că eu vin ca să mă aştepte la aeroport (rîde). De fapt, eu am avut cîteva relaţii serioase pînă acum, dar călătoriile şi mutările o dată la 3 ani nu sînt tocmai favorabile pentru o relaţie, şi nici faptul că serviciul meu nu se rezumă la 40 de ore de muncă pe săptămînă. Oricum, atunci cînd va veni momentul şi persoana potrivită, eu nu voi ezita să încep o relaţie.

Şi cum ar trebui să fie „persoana potrivită”?
Aş minţi dacă aş spune că nu mă atrag femeile care arată bine. Este foarte important pentru mine să putem comunica, să avem nişte interese comune, dar să putem vorbi despre orice – sport, politică sau evenimente ce au avut loc peste zi. Cu siguranţă e nevoie de o anumită educaţie, de nişte studii, de o cultură generală. Trebuie să fie deşteaptă, inteligentă şi să aibă simţul umorului. Cum spun francezii, trebuie să aibă acel „je ne sais quoi”.

V-aţi căsători cu o moldoveancă?
Nu cred că dragostea sau căsătoria are vreo legătură cu naţionalitatea, cu apartenenţa etnică sau cetăţenia persoanelor. Aşa că, de ce să nu fie o moldoveancă?

Aveţi un inel pe degetul mic. Are o semnificaţie anume?
L-am cumpărat în aeroportul din Austria, în 2003, cînd mă mutam în România şi îl port de atunci. Cred că-mi poartă noroc, deoarece nu am regretat niciodată decizia de a accepta să plec peste hotare.

Ce vă lipseşte în Moldova, în afară de familie?
Munţii, pentru schi şi filmele în engleză la cinematografe. Infrastructura ar trebui îmbunătăţită – asta ar contribui şi la dezvoltarea turismului.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+28°