VIP Magazin
11 Decembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Marian Lupu. Cavalerul zilelor noastre
Iunie 2004, Nr. 03

Marian Lupu. Cavalerul zilelor noastre

Comentează   |   Cuprins

Am putea să-l „înghesuim" pe Marian Lupu într-un număr fix de cuvinte şi să-l prezentăm pe actualul ministru al Economiei ca pe o persoană care „posedă pregătirea profesională şi experienţa necesară pentru a face faţă lucrurilor: este un tehnocrat şi un profesionist pentru care puţin contează culoarea politică a guvernării". Dar, într-un astfel de cadru „procustian" nu poate să încapă un bărbat cu o înălţime de doi metri şi unul dintre cei mai inteligenţi miniştri aflaţi vreodată la guvernare. Nu putem fi elocvenţi şi din motivul că avem tot respectul pentru un curajos într-o ţară văduvită de speranţe.

Faptul că dl ministru a acceptat o întâlnire în afara biroului de la guvern, l-am calificat drept o victorie, îmbrăcat la blugi, alături de frumoasa sa soţie şi cei doi copii, a încercat să uite (şi nu a putut definitiv) de mersul economiei. In ciuda stilului sport, cu părul savant pieptănat pe o parte părea la fel de elegant.

Imaginea lui „neoficială" a fost completată de dna Lupu, care ne-a oferit mai multe detalii ziaristice despre soţul ei, Sanda şi Cristi adăugând nonşalant culoare întâlnirii, povestind despre plimbările cu trotineta, lecţiile de engleză şi pisica Munea, adusă din stradă şi pe care nu prea o „înghite" capul familiei. Orele nu s-au scurs, ci au zburat şi ne-am dat seama de ce, uneori, Marian Lupu este gata să arunce mobilul şi ceasul în ultimul sertar doar ca să fie alături de cei dragi.

Vom face o mică abatere: se spune că şampania este pentru învingători şi că este potrivită pentru momente festive, deosebite. Or, avem cel puţin un motiv de a ciocni cu dl Lupu o cupă de şampanie: ziua lui de naştere. Din păcate, nu am aflat nimic deosebit despre această zi specială din viaţa fiecăruia dintre noi, Marian Lupu preferând să sărbătorească în cercul prietenilor apropiaţi şi mai degrabă îi place să dăruiască flori, decât să le primească. Data de 20 iunie mai are ol semnificaţie: în această zi, soţii Lupu şi-au celebrat căsătoria. Nunta a fost şi un „cadou" pentru Victoria, care i zece zile înainte de fericitul evenimem a absolvit cu brio Universitatea „M. Lomonosov" de la Moscova. A fost o nuntă mică, dar foarte veselă, îşi adui| aminte cei doi, care s-au cunoscut, bineînţeles, la Ministerul Economiei. El - proaspăt angajat, conducătorul ei ştiinţific, ea - tânără studentă, venită la practică. „Negocierile" nu au durat mult, în ultima zi de stagiu, viitorul ministru a îndrăznit să invite studenta la restaurant. După care au urmat navetele Chişinău-Moscova, „epopeea" conducătorului ştiinţific finalizând romantic cu cea de soţ. Victoria recunoaşte că a rămas impresionată de „mâinile lui mari şi puternice", fără de care nu ar fi putut să-şi clădească fericitul cămin. Cine ar rezista să nu să se îndrăgostească de un bărbat înalt şi cu ochii verzi? Oricât de mult ne-am agita în jurul „subiectului dat", Marian Lupu e imun la excesul de atenţie din partea femeilor, căci a trecut de vârsta „emoţiilor explozive de la 18 ani". Vorbind în termeni economici, ministrul are o fire echilibrată şi ţine foarte mult la această latură a caracterului său. îşi iubeşte nespus de mult soţia. Ei îi datorează educaţia copiilor - Sanda, de 8,5 ani şi Cristian, 6,5 ani, ambii elevi la Liceul „Prometeu': Am observat că şi restul membrilor familiei au agende „ministeriale". Copiii - activităţi suplimentare, mama - e şi acasă, şi la serviciu, fiind leotor la ASEM. De la o vreme, Sanda a început să „contabilizeze" de câte ori tata ia masa acasă, prânzul şi cina în familie fiind o adevărată bucurie pentru toată lumea, mai ales duminica. Cel mai mare cadou pentru toţi, inclusiv pentru cel omagiat, ar fi dacă, de ziua lui, dl ministru s-ar afla în ţară.

Omul-bibliotecă

Marian Lupu nu a visat la o carieră de portofoliu. în toată adolescenţa sa, a citit. Cărţile au fost şi sunt marea lui pasiune. Lecturile îi dau clasă: discută cu acelaşi aer de cunoscător despre romanele lui Alberto Moravia şi despre cauzele aprecierii leului moldovenesc. „Cititul a provocat un mare deranj părinţilor (mama - profesoară de franceză, tatăl - profesor de matematică şi fizică), din simplul motiv că încercau să mă convingă să mai ies la aer, să mă joc cu prietenii şi nu prea le reuşea acest lucru. Mă ţineau acasă cărţile", declară franc. Din cauza lecturilor, mai târziu, a început să aibă necazuri cu vederea, vădită consecinţă a cititului sub plapumă cu lanterna. E persoana care urmează cu stricteţe principiul „nu-ţi crea idoli", de aceea nu are vreo carte „de căpătâi". Regula - una de aur - se referă şi la persoane, lucruri, fenomene.

Vacanţele de vară la buneii din Colicăuţi sau Petroşani erau pentru el un fel de evadare din copilăria „foarte" sovietică. Prima vizită pe care o făcea când se ducea acolo era la biblioteca satului, „inimaginabil de bogată. Şi acum ţin minte colecţia operelor lui Al. Dumas-tatăl. Găseam volume cu paginile lipite şi înţelegeam că eram singurul pretendent la aceste valori şi nu făceam decât să-mi iau o geantă mare şi să le duc acasă", povesteşte ministrul. După ce termina de citit, băiatul de oraş (de la şase ani s-a mutat cu familia la Chişinău), trăgea cu ochiul printre scândurile gardului ca să vadă ce fac puştanii din drum. Doar un pas îl despărţea de lumea reală şi, aidoma cavalerilor din romane, participa cu îndrăzneală, când era vorba de respect şi onoare, la încăierările dintre mahalale.

Ministru fără rol

Astăzi, e nevoit să „savureze" alt gen de literatură - lucrări economice, rapoarte, documente de importanţă naţională. Această „normă negativă", precum s-a exprimat el, persistă de câţiva ani, incompatibilă cu programul lui de muncă de la 7:30 până la 22:30. De 13 ani, de când a intrat ca funcţionar în Ministerul Economiei, a convins lumea că este bun. Atuul lui e şi faptul că în carieră a adoptat „un comportament absolut natural, cât mai firesc, fără show sau spectacol, o comunicare directă şi sinceră. Eşti acel care eşti şi nu încerci să joci anumite roluri". Aşa a ajuns ministru, fără a-şi inventa roluri. De aceea, probabil, figura lui deranjează şi încântă, iar faptul că este, la propriu şi figurat, cu un cap sau două mai sus ca alţii îi dă un farmec aparte.

„Nu mă jenam, zice, să fiu distins şi vizual, şi în unele acţiuni organizatorice. Dar poziţia de leader-ship nu a venit imediat şi de la sine. Pe când eram la facultate, profesorul meu, Valeriu Moşneaga, mi-a atras atenţia asupra unui fenomen: din momentul în care posezi anumite calităţi, îţi revin şi nişte obligaţiuni". In şcoală era numit „Lunganul", iar pentru felul lui de a fi organizat şi responsabil, oricât ar părea de curios, i se spunea „comunistul". Pe la 20 de ani, a încetat să crească în înălţime, oprindu-se la doi metri. în fiecare zi, însă, spre seară, ministrul, împovărat cu probleme, „descreşte" cu doi centimetri. Are un antidot perfect împotriva oboselii devenite cronice - muzica şi, deseori, seara, din biroul lui răsună melodiile lui Elton John sau ale celor de la „Zdob şi Zdub".

... Chiar dacă sunt prea mici ca să înţeleagă ce post are tatăl lor, Sanda şi Cristi uită dejoacă atunci când vin „la tata, la serviciu". Ministrul îşi aminteşte de o istorioară hazlie: imediat după numirea sa în post, a plecat cu toată familia în concediu, în Bulgaria. într-o zi, cel mic se supărase şi făcea urât. „Nu ţi-e ruşine măi, Cristi, măi? Ce zic oamenii când văd un fecior de ministru că se poartă astfel?". I-au trebuit două clipe ca să se oprească din plâns şi să răspundă: „Bine, tată, şi cine te cunoaşte aici, în Bulgaria, că eşti ministru?". „Vreau ca copiii mei să fie oneşti, generoşi, fără ambiţii nesănătoase, dar totodată, să aibă caracter şi să ştie foarte bine ce doresc să facă în viaţă. E important să-şi găsească un echilibru spiritual, intern, fiindcă, cred, aceasta este formula a ceea ce putem numi noi fericire".

- La începutul lui 2002, s-a anunţat că sunteţi demis din funcţia de viceministru, ca mai apoi să vă continuaţi munca de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. V-a speriat o eventuală debarcare?

- În 2002, nu a fost altceva decât o constatare publică a unui fapt care de jure şi de facto nu s-a produs, după ce s-a clarificat „esenţa" lucrurilor. De felul meu, nu sunt fricos. Atunci când ştii că tot ce ai făcut a fost corect din punct de vedere profesionist şi moral, nu ai pentru ce să-ţi fie teamă. Niciodată nu am fost carierist şi nu m-am ţinut cu dinţii de fotoliu. Aceste trei aspecte îţi oferă simţul deplin al libertăţii. Or, eu ţin foarte mult la spiritul meu de libertate.

- Ce emoţii aţi trăit atunci când aţi depus jurământul în calitate de ministru al Economiei?

- Eram mişcat, deoarece a fost o primă experienţă de acest gen. Au fost mai mult nişte emoţii „de protocol". Să vă zic că din acel moment mi-am jurat că: „Uite, nene, acum începi să lucrezi pentru Patrie", ar fi caraghios. Fiindcă nu făceam decât acelaşi lucru, dar la alt nivel, mai mult de zece ani. Singurul sentiment puternic a fost cel... al „pietrei de moară", ce ţi se pune pe umeri. Eu aş numi această piatră „responsabilitate". Am conştientizat că e o mare răspundere şi că trebuie să fii mereu la înălţime.

- Aţi reuşit să promovaţi politica economică activă?

- În această perioadă, a fost iniţiată politica de reformare a sistemului reglementărilor de stat. Bine, nu este o idee nouă, acţiuni similare au fost întreprinse şi anterior, dar Ministerul Economiei a încercat să pună o bază sistematizată şi complexă în abordarea acestei probleme. În 2004 politica investiţională a căpătat alte dimensiuni. Din păcate, nu am reuşit să consolidez capacităţile profesionale şi intelectuale din minister în măsura în care mi-aş fi dorit. Nu cred că am izbutit să devenim un partener mai important pentru colegii noştri de la Ministerul Finanţelor. Consider modeste rezultatele noastre în colaborarea cu Banca Naţională, conlucrare declarată prioritară.

- Vi se reproşează că ar fi trebuit să plecaţi din minister...

- Îmi place meseria mea. Asta ştiu să fac. Am investit mult în ea, iar ministerul a investit mult în dezvoltarea mea profesională. Este o greşeală din partea tehnocraţilor care echivalează munca unui funcţionar public cu nişte veleităţi de natură politică. Or, în sistemul nostru public prea mare este fluctuaţia de cadre, care urmăresc doar un singur scop - a se „aranja cât mai bine" ori a-şi umple buzunarele. Doar stabilitatea poate să confere profesionalism şi „substanţă" funcţiunii publice.

- Chiar nu vă tentează o carieră politică?

- Pentru moment - nu. Mi s-au făcut mai multe oferte, cărora nu le-am dat curs. Politica, în marea majoritate a cazurilor, e un lucru lipsit de principii şi de valori umane.

- De ce imagine se bucură la ora actuală R. Moldova peste hotare?

- Mai multe acţiuni de-ale noastre, chiar şi cele corecte în esenţa lor, promovate într-o manieră departe de a fi elegantă, şi-au spus cuvântul. Adevărata eleganţă ne lipseşte. Este şi a doua dimensiune obiectivă care creează imaginea ţării peste hotare -tot ce formează astăzi climatul politic intern. Ori de câte ori se vorbeşte despre politică în Moldova, încerc să afirm că nu există politică sau clase politice. Aş zice că „moldovenismul" nostru ne afectează propria imagine, atunci când „afacerile" interne într-un mod nechibzuit (ori prea bine chibzuit) sunt supuse unor largi discuţii pe plan extern, când interesele naţionale sunt marginalizate în favoarea celor de grup în lupta pentru putere.

- Avem şansa să devenim şi noi prosperi ca Italia sau Portugalia, având în vedere exodul moldovenilor în ultimii ani?

- Exodul forţei de muncă, pe o perioadă scurtă, e un factor de susţinere a echilibrului economic şi social în ţară. Dar nu şi un factor de creştere economică. Profitând de acest calm economic, am putea trece la modelul bazat pe dezvoltarea propriei produceri şi trecerea la exportul de mărfuri şi servicii. Şanse avem. Depinde cât de inteligenţi şi de profesionişti vom fi şi în ce măsură vom reuşi să desfăşurăm o muncă de echipă.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

suntet mason
elena   -  
31 Ianuarie 2010, 23:02
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+6°