VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Marian LUPU. În altă dimensiune
Iulie 2005, Nr. 15-16

Marian LUPU. În altă dimensiune

Comentează   |   Cuprins

Acum câteva luni, când mai deţinea încă postul de ministru al Economiei, îl prinsesem cu vederea cumpărând ţigări la un butic de lângă Biblioteca Naţională. Sau cel mai apropiat butic de lângă Guvern. Depinde cum te uiţi. Oricum, m-am mirat - nu-şi trimisese secretara sau şoferul. A preferat să dea personal o fugă în stradă ca să prindă doi iepuri odată – un pachet de ţigări şi o gură de aer proaspăt. Câteva zile mai târziu, mergea spre casă, pe lângă Casa Presei. Singur, obosit, pe jos… Postul de preşedinte al Parlamentului l-a privat de două mici libertăţi pe care noi, toţi ceilalţi (cu excepţia preşedintelui Voronin şi a premierului Tarlev, şi încă a câtorva miniştri care nici nu bănuiesc că pot să nu fie excepţii), le avem din plin şi nu ne încălzeşte deloc că le avem – libertatea de a merge când dorim şi unde dorim după ţigări şi libertatea de a merge pe stradă fără ca oamenii să se împiedice întorcând capul să ne vadă mai bine.

Avansările din ultimii ani l-au uimit, dar l-au şi măgulit – nu este nici membru de partid, nu a profitat niciodată de pile în carieră, nu a făcut decât să muncească şi să fie foarte responsabil, şi uite că asta l-a “aburcat” pe cele mai înalte trepte ierarhice şi i-a oferit un credit de încredere de invidiat din partea preşedintelui Voronin. Această apropiere de şeful statului l-a ajutat să descopere coincidenţe în felul lor de a vedea lucrurile şi chiar să înveţe multe de la el.

…Exact peste un an de la prima apariţie a dlui Marian Lupu în “VIP magazin”, am decis să-l scoatem din biroul său din Parlament şi să mergem la un restaurant - de data asta am ales “Casa Vinului”, unde e mai puţină lume. Aveam şansa să fim numai noi, cei de la revistă, familia dlui Marian Lupu şi bodyguarzii pe afară. Gazdele ne-au servit câte o gustare şi am trecut la discuţii.

VIP. Dle Lupu, am auzit că deputaţii nu prea înţeleg ce spuneţi şi că s-ar fi plâns preşedintelui de mesajele prea intelectuale şi de accentul Dvs, pe care lumea îl numeşte “dâmboviţean”.

Marian Lupu. Serios? Asemenea informaţii nu au ajuns la mine. Dar am avut nişte istorii în 2003, când am fost numit ministru. Atunci dl preşedinte a citit un raport despre sarcinile şi obiectivele economice ale ţării, constatând că toate acestea trebuie asigurate de ministrul Economiei, “doar că, a zis el, ministrul ista al nostru are o mare problemă - el cam grăieşte aşa, un pic filozofic, şi voi nu-l înţelegeţi, şi el o să se supere şi n-o să mai lucreze cu voi.” Cam asta le-a spus dl preşedinte membrilor Guvernului şi cu asta s-a terminat.

VIP. Cum vorbiţi cu oamenii de la ţară?

M.L. M-am deplasat în zonele rurale, în campania electorală, şi marea mea mirare a fost că ne-am înţeles foarte bine.

VIP. Sunteţi obosit?

M.L. Puţin. Ritmul şi programul nu diferă mult de cele de la Guvern, dar caracterul subiectelor e altul. Dimensiunile sunt mai mari. Eu sunt de formaţie tehnocrată şi tolerez foarte greu vorbăraia, discuţiile deşarte, deşi, în acelaşi timp, înţeleg foarte bine că Parlamentul este un ring politic şi trebuie să fie prezente şi aceste elemente.

VIP. Economia merge mai bine sau mai prost de când aţi abandonat-o?

M.L. Aş vrea eu să zic că merge mai prost. Dar cred că pe parcursul acestui an se vor manifesta efectele pe care mizam atunci când am promovat actualele politici economice. Economia noastră e una mică şi care întotdeauna a fost orientată spre export. De aceea, există o dependenţă strictă între dezvoltarea ei aici, ritmurile şi pieţele de desfacere. Acum se manifestă probleme mari cu pieţele Ucrainei şi Rusiei. Către 2007, regimul de liber schimb Moldova-România va fi reziliat din cauză că România va face parte din UE. Şi asta, respectiv, impune o nouă sarcină - de a menţine o dezvoltare economică de 6-7 la sută. Deci, este tot mai dificil şi se cer eforturi mai mari decât s-au cerut de la precedentul executiv.

VIP. Cum s-a schimbat viaţa Dvs. după ultima zi de aflare în postul de ministru al Economiei?

Victoria Lupu. A devenit mult mai publică, fără voia noastră.

M.L. Ca intensitate a programului, nu s-a schimbat deloc. Nici la minister regimul nu era mai degajat, dar ca dimensiune profesională au apărut subiecte noi. La prima etapă chiar mă întrebam – păi, cu ce o să mă ocup eu?! Care e sfera mea de activitate?! Apăruseră o mulţime de probleme greu de pus pe categorii. Acum, această stare de spirit dispare, ceea ce e foarte bine pentru eficienţa Parlamentului. Limbajul meu este puţin straniu pentru colegii care sunt în Parlament din ’90. Şi limbajul lor este straniu pentru mine. Dar acum ajungem la un echilibru. Eu deprind noi valori politice, ei află despre eficienţă, acţiune, rezultat şi cred că o să ne înţelegem bine.

VIP. Aţi fost flatat de propunere?

M.L. Nu, mai degrabă şocat. Şocul a durat exact două ore. Aici trebuie să vă explic un pic valorile mele. Să ştiţi că ambiţiile mele profesionale nu pot fi comparate cu cele psihologice. Şi că, pe prim plan, nu apare satisfacţia, ci întrebarea dacă îţi poţi asuma această responsabilitate şi dacă faci bine ce faci. Noi cu Victoria am abordat subiectul mai mult raţional, decât emoţional. Dar părinţii au fost foarte mândri şi sensibili. Pentru că din cauza carierei mele au avut şi ei de pătimit. Mult timp am locuit în acelaşi cartier, în sectorul Râşcani, dar ne vedeam foarte rar.

V. L. Totul a fost neaşteptat, surprinzător. Mare bucurie n-am manifestat, am luat lucrurile ca fiind o etapă profesională de neevitat. De fapt, soţul meu a evoluat destul de rapid în carieră, după 2001. Şi avansările lui au avut o tendinţă firească.

VIP. Dle preşedinte, fiind persoană care iubeşte libertatea, cum vă împăcaţi cu eticheta, protocolul, bodyguarzii şi alte tipare în care trebuie să vă încadraţi?

M.L. Toate acestea mă lipsesc de viaţă intimă. Bodyguarzii mă părăsesc abia când intru în casă. Mai stau vreo 30 de minute şi apoi pleacă. Dar rămâne paza în curte. Deci, e în permanenţă cineva, şi nu doar cu mine, ci cu toată familia. Temerea mea a fost legată de reacţia copiilor la aceste schimbări.

VIP. Şi lor cum li s-a părut?

V.L. Ei sunt foarte bravo. Prima săptămână erau şi ei flataţi de maşină, de pază… Dar Sanda ne ruga: vă rog frumos să scoateţi chestiile astea care se lipesc de maşină şi piue. Ea e mai modestă. Dar Cristi ar fi preferat să mai fie încă nişte maşini care să facă gălăgie prin oraş. Odată întârzia la dansuri şi a ajuns, graţie sirenelor, din Centru la Botanica în patru minute. Bine, s-a întâmplat doar o dată.

VIP. Victoria, tu mai mergi la piaţă?

V.L. Ştiţi, din principu, merg şi la piaţă, merg peste tot unde mergeam înainte. Îi şochez pe toţi cu care mă întâlnesc şi care mă ştiu.

M. L. Societatea noastră e încă provincială. E de mirare dacă soţia unui ministru face piaţa. Prietenii fetiţei noastre se apropie de ea şi-i spun – uite cine este tatăl vostru, probabil că vouă vi se aduce totul acasă. E o părere greşită. Venind vorba de shopping, eram deprins, ca la sfârşitul zilei, în drum spre casă, să fac o plimbărică şi până la magazin, mai cumpăram pâine, lapte sau zahăr. De când sunt în noul post, cred că am mers de două ori la “Colibri”. Bine, nu-mi dădeam seama ce se poate întâmpla. De fapt, cream incomodităţi, blocaje pe drum, show, spectacol, lumea se împiedica. Acum înţeleg de ce un preşedinte de Parlament sau un prim-ministru nu merge la cumpărături. Oamenilor le place ca cei din vârful piramidei să aibă nişte taine  - nimeni să nu ştie unde fac ei cumpărături, să-şi deghizeze viaţa într-un fel, să se creadă că sunt intangibili şi inabordabili.

VIP. Sunteţi mai dur de la tribuna Parlamentului?

M.L. De fapt, de natură sunt foarte democrat. La serviciu optez pentru maximă libertate şi maximă responsabilitate. La guvern, felul meu de a fi lua o formă de curbă  – liberal, democrat, apoi, dacă ceva nu mergea - mai dur. Aici e altă realitate. Alt sistem, alt nivel şi alte norme. Aici normele arhidemocratice şi arhiliberale nu îşi au locul. Din care motiv fac şi eu un efort asupra mea. Mi-ar plăcea şi mie să fac uneori nişte glume, să spun bancuri, să mai degajez nişte situaţii, dar în cazul meu nu se poate.

VIP. Aţi schimbat ceva în birou?

M.L. Din toate instituţiile, Parlamentul este cel mai nenorocit la capitolul mobilier. Doar 50 la sută dintre deputaţi au nişte vechituri de computere – ceilalţi nu au deloc. În biroul meu nu am schimbat nimic – am comandat doar patru flori mari şi am schimbat monitorul şi procesorul computerului.

VIP. Ascensiunile spectaculoase de carieră nu vă sperie, pentru că, de regulă, urmează şi căderi la fel de spectacuoase? Iar Dvs. mai aveţi de urcat poate o treaptă în ceea ce se cheamă ierarhia puterii. Mai sus nu e unde.

M.L. Un prieten îmi zicea, la acest subiect, că totul mi s-a întâmplat prea devreme. Cred, însă, că fiecare persoană este solicitată într-un moment anume. În cazul meu, din ’91 încoace, am acumulat o anumită experienţă ce trebuia valorificată. Iar de căderi spectaculoase nu mă tem absolut de loc.

VIP. Veţi relua shoppingul, veţi face plimbări pe str. 31 august, dacă nu cumva…?

M.L. Cu foarte mare plăcere. Să ştiţi că la o avansare în administraţia publică centrală apar avantaje, influenţă, ceea ce noi numim putere, şi aceste lucruri te lipsesc de altele, mult mai importante pentru mine. Ţi se limitează la maximum gradul de libertate în acţiuni.

VIP. Nu aţi intrat încă în PCRM şi vrem să ştim dacă veţi face acest lucru la o eventuală schimbare a denumirii sale?

M.L. Încă nu sunt membru de partid, dar sunt la etapa de a lua o decizie. Şi acest lucru trebuie să se întâmple până la procesul de reformă. Ar fi un semn de laşitate şi slăbiciune să vin la ceva deja făcut. Deci, dacă voi lua o decizie, o voi face înainte sau în procesul de restructurare a PCRM.

VIP. Este cumva dl Roşca mâna dreaptă a lui Marian Lupu?

M.L. Încă nu. Dar bine, a trecut prea puţin timp. Mă refer la ambii vicepreşedinţi. Suntem în proces de a ne cunoaşte mai bine, de a ne adapta la felul de a fi al fiecăruia. Cel puţin, startul e destul de promiţător.

VIP. Luaţi masa în cantina Parlamentului?

M.L. În general, rareori mi se întâmplă să iau masa la prânz. Programul m-a făcut să renunţ la multe lucruri.

VIP. Ce anturaj preferaţi pentru o cină romantică?

M.L. Trebuie să recunosc că ar fi excelent dacă formarea unei cariere s-ar îmbina organic şi echilibrat cu ambianţa romantică şi calmă a unei cine în familie. Regret un pic că lucrul ăsta nu se prea întâmplă. Anii aceştia mi-au furat multă energie, forţă şi dedicare. Foarte rar ajung acasă mai devreme de ora 21.00.

V.L. Ar fi greşit să spunem că nu se întâmplă. Copiii nu iau masa până nu vine şi tata şi tot ei insistă să punem masa în salon. De ne conving, iese o cină romantică. Când Marian era ministru, îşi lua poşta acasă, pentru că nu mai avea puteri s-o examineze la birou. Se aşeza la masa de la bucătărie, punea lampa pe geam şi, dacă mai era şi iarnă şi ningea afară, era o atmosferă superbă. Copilaşii dormeau în pătuţuri, în casă era cald şi linişte, pisoiul torcea pe un scaun, iar dl ministru lucra.

VIP. Victoria, nu te interesează să avansezi şi tu de la postul de lector?

M.L. Când se născuse Sănduţa, credeam că-i un calvar să ai un copil mic. Dar după ce a apărut şi Cristi, să ai doar un copil ni se părea un paradis. De asta, Victoria a fost cea care s-a dedicat mai mult familiei. Astfel, ea mi-a oferit mie posibilitatea integrării profesionale totale.


V.L. De fapt, am fost doi ani prodecan la ASEM. În această perioadă, Sanda a locuit la maică-mea şi a suferit mult. Deci, a trebuit să renunţ la oferte, la carieră, ca să pot avea grijă de copii. Oricum, nu pot spune că muncesc mai puţin. Am un salariu şi jumătate în calitate de lector.

VIP. Dle Lupu, ce apreciaţi la o femeie, în general?

M.L. Inteligenţa, eleganţa, clasa. Ceea ce are Victoria.

VIP. Sunteţi snob? Adică fumaţi doar anumite ţigări, purtaţi o anumită marcă la costum?

M.L. Costumele mele sunt cusute la “Ionel” pentru că au stofe bune. Cravatele îmi sunt dăruite. Ţigările da, sunt din cele scumpe. Mai bine nu iau prânzul, dar ţin ca ţigările să fie bune. Fumez până la două pachete pe zi. Nu ştiu dacă ceea ce o să vă spun acum va afecta imaginea preşedintelui Parlamentului, dar ultimele două perechi de pantofi mi le-am procurat de la “Gemenii”, pentru că e cel mai apropiat magazin şi pentru că au două buticuri cu încălţăminte bună.

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Bravo!Asa mi-am inchipuit persoana pentru care am votat!Sa-mi dea D-nul si mie o asa avansare rapida...La mai mult si la mai mare!
LARISA   -  
17 Ianuarie 2011, 11:02
Sus ↑
O familie foarte placuta.
Vera Balan   -  
17 Septembrie 2014, 21:20
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°