VIP Magazin
19 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Marc Tkaciuk. Despre politică, personaje politice şi propria persoană
August 2010, Nr. 75-76

Marc Tkaciuk. Despre politică, personaje politice şi propria persoană

Comentează   |   Cuprins

Am vorbit doar o dată, când i-am zis că vrem interviul. După, i-am trimis întrebările prin poşta electronică şi ne-am scris sms-uri. „Oтправил”. „Spasibo. Mojem nadeiatsea i na fotosessiu?”. „Блин. Оно Вам надо?”. „Oceni. Zavtra ili v subotu?”. „Пфффф… Созвонимся завтра...” N-o să ţip acum în gura mare cât de carismatic, periculos sau cu simţul umorului mi s-a părut aşa-zisul cardinal al comuniştilor, dar recunosc că ne pare rău că discuţia nu a fost live. Poate altă dată… Şi totuşi, mă prind la ideea că partidul care nu are un Marc Tkaciuk, ar fi bine să şi-l cumpere. Dă bine la imagine…

- Analistul politic Petru Bogatu susţine că cel mai intim secret al culiselor comuniste este că Marc Tkaciuk ar fi marginalizat de către Voronin. Ne pregătiţi un nou proiect politic?
Nu sunt specialist în moştenirea literară a dlui Bogatu, deci nu prea înţeleg ce are domnia sa în vedere. Toate proiectele politice în care sunt implicat au legătură în exclusivitate cu Partidul Comuniştilor. Altfel nici nu poate fi.

- Se vorbeşte mult că în interiorul PCRM ar exista două grupări şi că dvs. aţi fi împotriva vechii gărzi.
Este o interpretare inventată şi destul de primitivă a ceea ce se întâmplă în cadrul Partidului Comuniştilor. Nu avem niciun fel de grupări. Vizavi de diverse chestiuni avem, desigur, discuţii şi dezbateri, uneori chiar foarte aprinse, însă în astfel de cazuri nu ne împărţim în garda bătrână şi cea tânără. Nu-mi amintesc vreo situaţie când în timpul discuţiilor, ca şi argument decisiv, ar fi servit vârsta sau vechimea perioadei de membru de partid.    

- Mulţi comunişti din teritoriu aderă benevol la PLDM şi PD. Este o strategie de infiltrare a PCRM în rândurile oponenţilor sau colegii dvs. sunt dezamăgiţi de politica partidului din ultimul timp? Cum credeţi, ce acţiuni ale PCRM i-ar putea nemulţumi?  
Într-adevăr, pentru unii comunişti aspiraţia de a se menţine în funcţie a fost mai importantă decât să-şi menţină curată conştiinţa. Ceva mai mult de 260 de persoane, anume de acest soi, au părăsit formaţiunea, iar pentru a-şi păstra funcţiile deţinute au aderat la alte partide. Există un mare semn de întrebare:  cât de benevol au acţionat? Oricum, nici cea mai sofisticată presiune din partea puterii nu poate să le justifice acţiunile, mai ales că, din câte cunosc eu, nimeni dintre ei nu a fost supus torturii cu fierul călit. I-au speriat un pic şi ei imediat au cedat. De fapt, mi se pare important altceva: în ultimele zece luni la PCRM s-au alăturat mii de persoane de absolut altă factură, marea majoritate fiind tineri, curajoşi şi sinceri. Ponderea lor politică este net superioară autorităţii acestei frăţii de trădători latenţi la costum şi la cravată.    

- Intervenţia recentă a lui Voronin pe lângă Patriarhia Rusiei presupune eliminarea oponentului Pasat? Presa scrie că mai mult de zece deputaţi comunişti vor adera la proiectul politic al lui Pasat. Noul său partid ar fi o ameninţare pentru comunişti?
Scrisoarea lui Voronin n-a fost un demers. Ea nu a fost adresată Mitropolitului Vladimir, care s-a înglodat în intrigi politice, ci Patriarhului. Primul chiar ar merita demersuri publice.

Despre pericole. Ţinând cont de amploarea financiară, acest proiect „Pasat” deocamdată ar putea reprezenta un pericol doar pentru sponsorii respectivului proiect şi pentru portmoneele acestora. Nimeni nu sesizează vreun pericol electoral al acestui proiect, or majoritatea politicienilor sunt, absolut sincer, indignaţi anume de faptul că biserica s-a implicat în treburile lumeşti, renunţând în acest fel la misiunea sa de unificator spiritual.  

- Are PCRM viitor fără Voronin?
Voronin a creat un partid cu un viitor mare.

- Din ce cauză Vladimir Voronin a reuşit contraperformanţa de a avea relaţii mult mai rele decât predecesorii săi cu toţi vecinii (România, Rusia, Transnistria)?
Această interpretare este doar un mit popular, un clişeu. Dacă ar fi fost adevărat, nu mai vota nimeni pentru partidul nostru. Voronin a semnat Tratatul de Bază cu Rusia, pe care predecesorii săi nu au avut nici voinţă, nici tărie de caracter să-l semneze. Cu multă întârziere, tot în perioada de preşedinţie a lui Voronin, în 2002, Republica Moldova şi-a început parcursul de integrare europeană. Tot atunci, problema transnistreană, care anterior era o treucă pentru rentierii de pe ambele maluri ale Nistrului, a devenit tema centrală a edificării statului. Tiraspolul a rămas fără specimenele vamale, toate întreprinderile transnistrene au fost înregistrate la Chişinău, pe segmentul transnistrean al hotarului moldo-ucrainean a fost instituit un control european, a fost lansat un program privind măsurile de consolidare a încrederii între Chişinău şi Tiraspol.

Predecesorii lui Voronin nu abordau astfel de chestiuni. Mai mult, ei nu sesizau aceste chestiuni, nu doreau să le sesizeze, se temeau să le sesizeze, or toate aceste subiecte de politică externă necesită o poziţie proprie, o opinie proprie, o intransigenţă, nu doar declaraţii isterizate, aşa ca în 1992, despre faptul că Moldova şi Rusia se află în  stare de război.

Ce ne putem  aminti despre politica externă a Moldovei din perioada primului deceniu de independenţă a statului nostru? Principiul politicii externe se rezuma la a sta culcat, în primul rând, şi a tăcea mâlc, într-al doilea rând. Nu-i de mirare că atunci când a venit timpul să se iasă din tufari, această evoluţie n-a fost posibil să se producă fără gălăgie. Nu vă supăraţi, dar chiar nu pot înţelege nici până în prezent, de ce în anumite cercuri politice din ţara noastră sunt mai apreciaţi trădătorii concesivi şi comercianţii activi, care vând teritoriul propriei ţări, decât soiul de politicieni care sunt capabili să apere tranşant interesele naţionale? Oricum, pentru cei din prima categorie, Voronin întotdeauna va fi incomod, prea brutal, pe când pentru cei din a doua categorie, el este un lider şi un politician cu principii.    

- În campania electorală anterioară PCRM a promovat sloganul „Să ne apărăm patria” cu menţiunea să nu votăm partidele liberale, din cauză că ele îşi doresc unirea cu România. Cum se explică, atunci, alianţa din ultimii ani a PCRM cu promotorul acestei idei în Moldova, Iurie Roşca? Care sunt relaţiile dvs. personale cu acest politician?
Roşca şi partidul său au renunţat deschis la ideile unioniste încă la sfârşitul anilor ’90. E adevărat că până în anul 2005, formaţiunea lor a continuat să mai exploateze această problemă, mai storcea din ea anumite oportunităţi electorale. Ne amintim cu toţii lunile extrem de complicate când a avut loc confruntarea cu partidul lui Roşca, în anul 2002 şi în anul 2004, polemica extrem de dură dintre noi şi „frontişti”. Dar a venit anul 2005 care ne-a oferit multe surprize. Principala surpriză a fost nu faptul că Roşca a votat pentru Voronin, ci că Voronin a acceptat această evoluţie a evenimentelor. Patosul zilei de  4 aprilie 2005 a constat în altceva. Atunci, şi Voronin, şi Roşca au realizat un act de curaj adevărat, ei au decis să consolideze societatea moldovenească, părţile neconciliante ale acesteia, în baza valorilor integrării europene. N-a fost nici un fel de alianţă, nici un fel de coaliţie, a fost un consens interparlamentar care se extindea în exclusivitate în domeniul de euromodernizare. Deşi polemicile interpartinice, care treceau uneori în certuri, se mai menţineau. Să ne amintim anul 2007, când imediat după alegerile locale, PPCD-ul şi PCRM-ul practic s-au despărţit, când PPCD-ul a susţinut activ coaliţiile anticomuniste în capitală şi în raioane.

În general, acest consens rarisim ar fi cazul să fie studiat în manualele de politologie. Este un exemplu nu prea des întâlnit când politicieni cu viziuni radical diferite au ajuns la un numitor comun, elaborând principii, nu repartizând portofolii sau sferele de influenţă în domeniul afacerilor.

Relaţiile mele cu Iurie Roşca? Nu ştiu cum sunt în realitate. Deşi viziunile sale politice se deosebesc radical de ale mele, îl respect. Pentru inteligenţă, studiile de excepţie, pentru capacitatea sa de a învăţa mereu, pentru simţul umorului, pentru reacţia  publicistică instantanee. La fel, pe Roşca nu poţi să nu-l respecţi pentru curaj şi nişte calităţi organizatorice excelente. Este un politician unic, de la care merită să înveţi.    

- E adevărat că Andrei Stratan ar fi favoritul lui Voronin ca şi candidat din partea PCRM la Preşedinţia Moldovei? În ce relaţii sunteţi cu Andrei Stratan?
Nu am nici un fel de relaţii cu Andrei Stratan. În cadrul PCRM niciodată n-a fost abordată problema eventualei sale promovări pentru vreun post înalt în stat. Atitudinea negativă faţă de PCRM Andrei şi-a expus-o într-un interviu acordat publicaţiei „Timpul”. Nu aş fi prea sigur că în acest caz nu s-ar putea produce vreo intrigă.

- De ce PCRM nu a pregătit până acum un succesor pentru Voronin? Cine credeţi că ar fi urmaşul lui Voronin la cârma partidului?
În opinia mea, Voronin a crescut şi educat deja o generaţie întreagă de politicieni tineri, destul de competitivi. În acest sens a bătut toate recordurile la pregătirea de succesori. Care dintre politicienii din Moldova ar putea concura cu el la acest capitol? Unde sunt succesorii lui Snegur, Lucinschi, Diacov?... Pe când în cadrul PCRM demult se observă o echipă de lideri tineri, activi şi ambiţioşi.
 
- O întrebare de pe internet: mulţi vorbitori de limbă rusă susţin că la noi nu există naţionalism şi că cei din partidul dvs. se ţin de principiul „dezbină şi stăpâneşte”. Puteţi respinge această idee?
Naţionalism în Moldova chiar nu există. Mai ales la nivel habitual. Cel puţin, ceea ce la noi este definit ca şi naţionalism, în alte ţări ar putea lesne să se numească altfel, spre exemplu, internaţionalism habitual. Naţionalismul în Moldova există într-o formă destul de artificială, limitată, exclusiv în domeniul politicului, acolo unde are loc lupta pentru putere. Trebuie să recunoaştem că în Moldova există politicieni care în cadrul acestei lupte apelează la cele mai obscure instincte umane, profită de ceea ce le nimereşte la îndemână. Ce legătură au în acest caz comuniştii, dacă preşedintele însuşi se declară unionist şi consideră că în Moldova trebuie să trăiască români, iar ruşii – în Rusia? Să fie oare discursurile acestuia scrise la CC al PCRM?

- De ce în ultimii ani de aflare la putere conducerea PCRM interzicea membrilor de rând să vină la emisiuni televizate (aceasta au recunoscut-o mai mulţi, inclusiv V. Stepaniuc). E adevărat că PCRM e un partid autoritar, cu o singură persoană care decide?
Nu prea pricep de care membri de rând este vorba. Dacă se au în vedere aşa comunişti de rând ca Stepaniuc, apoi acesta, ca şi vice-premier de rând, şi secretar executiv al PCRM de rând, şi lider de rând de fracţiune, era mereu prezent „pe sticlă”. Dacă e să ne referim la membrii de rând, în general, nu prea cunosc aşa practici când la TV sunt invitate persoane mai puţin publice. Poate că nu este corect, dar la acest capitol nu ne deosebim cu nimic de celelalte partide.

- De ce s-a procedat astfel cu fostul dvs. coleg Sergiu Mocanu? V-aţi gândit vreodată cum ar fi fost să vi se întâmple asta dvs. sau dlui Voronin?

O întrebare deloc filosofică. Doar că nu înţeleg de ce mi-aţi adresat-o mie? Doriţi să afirmaţi că eu l-am adus de mânuţă pe Serghei Mocanu la sediul Preşedinţiei, l-am îndemnat să devasteze edificiul,  pe urmă am scris un denunţ la SIS şi i-am pus cătuşele?  Iar acum urmează să-mi fac procese de conştiinţă? Sunt mândru că în cei 8 ani de activitate la guvernare n-am contribuit nici direct, nici indirect pentru ca cineva dintre cei mai înverşunaţi oponenţi ai PRCM să-şi piardă libertatea. Există o mulţime de martori ai acestei poziţii. Respectiva poziţie a apărut inclusiv şi pentru că eu cunosc din propria experienţă ce înseamnă să stai în izolatoarele de detenţie preventivă şi să mergi la interogatorii. Am avut o tinereţe destul de zbuciumată, să ştiţi.

- Chiar credeţi că Gabi Stati sau Sergiu Mocanu ar fi avut intenţia unei lovituri de stat?
Opinia mea este că lovitura de stat a fost pusă la cale de Vlad Filat şi de Dorin Chirtoacă. În susţinerea acestui punct de vedere eu acumulez tot mai multe argumente clare.  

- În ce condiţii aţi renunţa la PCRM şi în ce condiţii aţi renunţa definitiv la politică?
u cunosc nici un motiv care m-ar determina să-mi trădez partidul. Pentru mine este absolut irelevant postul pe care-l ocup, chiar aş putea să nu ocup nici o funcţie, să nu mai fiu deputat, membru al Comitetului Politic Executiv. Pentru mine toate acestea sunt nişte lucruri secundare. Mă consideram un comunist şi până la aderarea la PCRM, până m-am lansat în activitatea politică.
Pentru mine, activitatea politică ar însemna un fel de mobilizare civică. În acest sens, în principiu, aş fi dispus să renunţ la politica activă. Mai mult, chiar visez la acest lucru. Pe 6 aprilie 2009, bunăoară, eram cel mai fericit om, pentru că ştiam - după o pauză de 8 ani voi putea, în sfârşit, să revin la activitatea ştiinţifică. Dar în 24 de ore lumea s-a transformat, situaţia s-a modificat radical. Au urmat noi alegeri. Trecerea comuniştilor în opoziţie. Care revenire la munca ştiinţifică?! Acum trebuie să luptăm până la urmă. Să plec acum, când suntem în opoziţie, ar însemna că sunt un laş, că-mi las baltă camarazii, pe cei care au încredere în mine şi pentru care eu contez.  

- Recent, Vladimir Voronin, într-un interviu televizat, a lăsat să se înţeleagă că Tkaciuk nu poate să ocupe vreun post înalt în ierarhia politică a R. Moldova. Chiar nu vă interesează posturile sau aveţi o înţelegere că nu veţi pretinde niciodată la o funcţie înaltă în stat? Sau Voronin s-a referit totuşi la altceva?
Aoleu! Ce oroare! Ce ne facem acum?! S-a dus totul de râpă!

Acum să vă răspund la modul serios: cu Vladimir Voronin n-am discutat niciodată subiectul carierei mele. Niciodată! În general, niciodată în viaţă nu am discutat astfel de subiecte cu cineva. Aşa îmi dictează cei şapte ani de acasă – este o ruşine şi o josnicie. Dacă am o valoare, atunci voi fi invitat, chemat la o discuţie, desemnat. Dacă nu mă cheamă, nu mă desemnează, înseamnă că ocup locul potrivit.

Am fost admis la facultate fără nici un fel de pile, la Academia de Ştiinţe am fost invitat fiind încă un puştan şi imediat am fost detaşat la studii în Sankt-Petersburg, pentru 6 ani. După ce am susţinut teza, am şi avut câteva invitaţii de prestigiu să activez în Sankt-Petersburg, ofertele fiind lansate din mai multe părţi, de la Ermitaj până la Universitatea Europeană. Eu însă am revenit la Chişinău şi am fondat propria universitate. Voronin m-a invitat pe lista sa de deputaţi în 2001. Mai târziu, am devenit consilier. Nu-mi amintesc ca în aceste momente cruciale ale biografiei mele eu să fi rugat pe cineva să intervină pentru mine sau să fiu preocupat de denumirea funcţiei deţinute. Indiferent de perturbările inerente vieţii, biroul meu arată practic la fel. Aşa va fi întotdeauna.

Şi ultimul aspect. Voi spune un lucru banal, dar va fi unul sincer: succesul în viaţă îl determină nu funcţiile, dar capacitatea de a fi tu însuţi, storcând din tine posibilul şi imposibilul, construindu-te asemenea caravelelor care construiesc corăbii. Evgheni Evtuşenko are o poezie de excepţie. Versurile finale sună cam aşa:

„Все те, кто рвались в стратосферу,
врачи, что гибли от холер,-
вот эти делали карьеру!
Я с их карьер беру пример.
Я верю в их святую веру.
Их вера – мужество  мое.
Я делаю себе карьеру
тем, что не делаю ее!”

Aceste versuri, aş putea spune, sunt principiul pe care-l urmez în viaţă.

- De ce nu vorbiţi limba română?
În general, am mari probleme în materie de cunoaştere a limbilor. Am început a vorbi rusa relativ normal doar pe la vârsta de 7 ani. După 6 ani, cât am locuit în Caucaz, era o mare provocare să vorbesc corect în rusă. Dar mi-a reuşit. Am început să scriu relativ corect în rusă numai aproape de absolvirea şcolii medii. Ucraineana, fireşte, am învăţat-o mult mai uşor.  Engleza  şi franceza le vorbesc aproximativ ca un indigen din tribul irokezilor din perioada războiului dintre Anglia şi Franţa pentru Quebec. Citesc, înţeleg totul, dar vorbesc rău, confund articolele şi formele verbale. Acum mă voi referi la limba moldovenească. Este o chestiune mult mai profundă. Am o întrebare: ce se va întâmpla când încep să vorbesc în limba moldovenească? Cum se va schimba atitudinea celor care sunt dezgustaţi chiar să mă asculte şi să mă privească, indiferent de limba pe care o vorbesc? Vor avea o atitudine mai bună faţă de mine atunci? Nu. Mai mult, chiar vor avea ocazia să-mi reproşeze: „Canalie şireată, a învăţat şi limba, se gândeşte la carieră!”. Nu-i aşa? Deoarece nu am intenţiile acestea, îmi vine mult mai uşor să demonstrez avantajul concurenţial enorm al Moldovei, toleranţa şi deschiderea acesteia.

Când unii „ruşi profesionişti” sau „bocitori din Tiraspol” ţipă că în Moldova afurisiţii de naţionalişti marginalizează ruşii şi limba rusă, eu le prezint chiar propriul meu exemplu: vedeţi, nu sunt deloc marginalizat, am fost şi consilier prezidenţial, am fost şi deputat de patru ori. Sunt un exemplu viu care relevă că în Moldova limba rusă este bine-mersi. În acest sens, Marc Tkaciuk, vorbitor de rusă, aduce societăţii moldoveneşti, reputaţiei democratice a acesteia mai mult folos. Şi ultimul aspect: problema necunoaşterii de către mine a limbii moldoveneşti niciodată n-a fost un impediment în cadrul întâlnirilor pe care le-am avut cu electorii. Aceştia îmi adresează întrebările în limba moldovenească, eu le răspund în rusă; totul se întâmplă la fel ca în Suedia modernă, unde danezii şi suedezii, comunicând unii cu alţii, vorbesc fiecare în limba sa, înţelegându-se perfect. Însă, dacă „partidul va spune că trebuie”, pentru a însuşi limba de o manieră activă, eu voi avea nevoie în cel mai bun caz de o lună.     

- Dacă în momentul de faţă aţi fi preşedintele ţării, cum aţi acţiona din acest post?
Dacă aş deveni Preşedinte, aceasta ar însemna doar un singur lucru - că ţară noastră nu mai are nici un fel de probleme şi se poate distra cu aşa preşedinţie.

- Câţi copii aveţi şi cât de mult vă doriţi un viitor pentru ei aici, în Moldova?
Am trei copii, doi băieţi şi o fată. Indiferent de circumstanţe, ei vor rămâne în Moldova. De va fi foarte rău, periculos şi dificil, ei vor rămâne aici pentru a face să fie mai bine. Ei vor lupta pentru această cauză. Cel puţin feciorii mei, or surcica nu sare departe de trunchi.

- În Moldova sunt două sate ucraineşti - Elizavetovca, la Donduşeni şi Pervomaiscoe, la Drochia, - unde oamenii poartă aceleaşi nume de familie – Tkaciuk. Ce ştiţi despre asta?
Ştiu foarte multe. Unul dintre aceste sate, Elizavetovca, este satul meu de baştină. Pe acolo, în prezent, n-au rămas prea mulţi dintre cei din neamul Tkaciuk. Merg destul de des la Elizavetovca. Recent, am reparat casa bunicului. El se numea Marco Tkaciuk, aşa ca şi mine. A fost un erou. Încă în primul război mondial a fost distins de patru ori cu Crucea „Sfântul Gheorghe”. El s-a născut în anul când tatăl său, străbunicul meu, a murit. S-a întâmplat în 1878, lângă oraşul Plevna, în Bulgaria. Din câte cunosc, în satul Pervomaiscoie locuiesc şi originari din Elizavetovca, dar şi din satul Zariceanka de lângă Kameneţ-Podolski, de unde la sfârşitul sec. XIX câteva zeci de familii de ucraineni au venit cu traiul în Basarabia.    

- Ce este pentru dvs. viaţa? Drive, luptă sau o fericire continuă?
Pentru mine viaţă este ceea ce este imprevizibil, or restul cam aduce a mortăciune.

Ancheta lui Proust *
Ce este pentru dvs. fericirea supremă?
Când persoanele cele mai apropiate sunt vii.
Ce vă face să vă (mai) ridicaţi dimineaţa din pat?
Deocamdată nu reuşesc să înţeleg.
Când ultima oară aţi avut o explozie de râs?
Se întâmplă atât de des, încât între două explozii de râs, în medie, nu trece mai mult de o oră.
Când aţi plâns ultima oară?
Nu-mi mai amintesc, foarte demult...
Principala dvs. trăsătură de caracter?
Încăpăţânarea.
Care e cel mai mare neajuns al dvs.?
Încăpăţânarea.
Cu ce personaj v-aţi identifica mai mult?
Seamăn cu tatăl meu.
Care sunt eroii dvs. astăzi?
Marc Bloch, un istoric francez notoriu. A participat la Mişcarea de Rezistenţă. În anul 1944 a fost împuşcat de către fascişti.
Care e personajul dvs. preferat dintr-o operă de ficţiune?
Ijon Tichy din povestirile lui Stanisław Lem.
Unde aţi vrea să călătoriţi?
La Hamsheni, între oraşele Trabzon şi Samsun, o regiune în Turcia, sau în Armenia turcească. Este patria mamei mele.  
Ce calitate preferaţi la un bărbat?
Curajul.
Ce calitate preferaţi la o femeie?
Simţul umorului.
Care sunt scriitorii dvs. preferaţi?
Dovlatov, de Musset, Hemingway, Turghenev, Remarque.  
Care e compozitorul dvs. preferat?
Jim Morrison.
Ce cântec fredonaţi când sunteţi sub duş?
La Marseillaise.
Care e cartea pe care o iubiţi cel mai mult?
„Această viaţă ciudată” de Daniil Granin.
Ce film v-a plăcut cel mai mult?
 „Knockin’ On Heaven’s Door”.
Care e pictorul pe care-l preferaţi?
Kuinji.
Care e băutura dvs. preferată?
Tanul, o băutură naturală caucaziană, care reprezintă un produs lactat acid.
Ce culoare preferaţi?
Roşie.
Care credeţi că e cea mai importantă reuşită a dvs.?
Cei trei copii.
Care e cel mai mare regret pe care îl aveţi?
Regret că lucrurile cele mai interesante ori deja s-au produs, ori abia încep…
Ce talent v-ar fi plăcut să aveţi?
Să-ţi organizezi timpul judicios este un talent. Nu sunt înzestrat cu acest talent.
Ce iubiţi mai mult pe lume?
Chiar procesul de iubire.
Dacă aţi putea schimba ceva la felul cum arătaţi, ce anume ar fi?
Aş prefera să fiu mai rar la costum.
Ce detestaţi mai mult?
Propria lene.
Care e ocupaţia dvs. preferată?
Să merg de-a lungul Nistrului, cu rucsacul în spate şi cu celularul deconectat.
Care e cea mai mare teamă pe care o aveţi?
Să fiu un trădător.
În ce împrejurări obişnuiţi să minţiţi?
Când nu ştiu exact care adevăr este mai folositor.
Care e deviza dvs. în viaţă?
Nu rămâne în urmă de propria-ţi persoană.
Cum v-aţi dori să muriţi?
Cu multă gălăgie, fiind conştient până în ultima clipă.
Cum ar suna epitaful care aţi vrea să vi se scrie?
Mergeţi acasă. Nu sunt în cea mai bună formă.
Dacă l-aţi întâlni pe Dumnezeu, ce aţi dori să vă spună?
Argumente că anume El este.

* Marcel Proust (1871 - 1922), romancier, eseist şi critic francez
„Chestionarul lui Proust” a apărut în secolul al XIX-lea şi reprezintă un set de întrebări folosite în jocurile de societate. Numele sub care e cunoscut – „Chestionarul lui Proust” – provine de la răspunsurile date acestei „grile” de către celebrul romancier. Marcel Proust a răspuns la acest chestionar de două ori – la 14 şi la 20 de ani. De atunci, la aceste întrebări au răspuns multe personalităţi marcante, iar în 1969 L. Pleyard a publicat cartea „100 de scriitori francezi completează „Chestionarul lui Proust”.

Text: Rodica Ciorănică.
Întrebări: redacţia „VIP magazin”.
Foto: Valeriu Corcimari

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Этот Ткачук оказывается обычный румын!
Polshevik   -  
11 August 2010, 12:32
Sus ↑
Редким молдаванинам нравится Куинджи и редко люди хотят обогнать себя. С искренней симпатией, Светлана.
atevs   -  
13 August 2010, 14:33
Sus ↑
посредственный тип, а гонору хоть отбавляй...
Proust, Marcel   -  
14 August 2010, 05:34
Sus ↑
Mai sunt prosti care considera ca Transnistria e vecina Moldovei!
Mihai   -  
14 August 2010, 08:22
Sus ↑
Da... Un om intelligent educat, si cu IQ foarte ridicat. Pacat ca slujeste lui Voronin, nu cred ca pana la urma, el o sa fie apreciat in PCRM la justa valoare.
alex   -  
14 August 2010, 19:34
Sus ↑
Про этого человека можно сказать одно- "Серый кардинал" самой большои (оппозиционной) партий. Вликолепный стратег, и человек который сначала думает , а потом говорит, а не наоборот как делают большинство наших политиков.))
Наталья   -  
14 August 2010, 19:39
Sus ↑

Tkaciuk, natural, nu mentioneaza ca a fost arestat, interogat, etc., precis in Rusia in perioada Eltin, pentru activitati "revolutionare" in directia "socialismului democratic". Dupa aceea, au fost anumite incercari de santajare ale lui Tkaciuk cu aceasta parte din trecutul lui. Succesul acestor eforturi este greu de evaluat. Cert este ca tocmai el a fost marele proponent al ideii federalizarii RM. Vezi, la http://www.acum.tv/articol/10042 , articolul Aureliei Felea si al meu, 'Mark TKACIUK
Ionas Aurelian Rus   -  
15 August 2010, 21:08
Sus ↑
Нормальный парень. У других партий таких точно нет.
Люда Симион   -  
20 August 2010, 13:46
Sus ↑
Bravo Mark! Respect! Un om cu principii, verticalitate si foarte inteligent
Svetlana   -  
22 August 2010, 21:33
Sus ↑
Ce talent v-ar fi placut sa aveti?
Sa-ti organizezi timpul judicios este un talent

pillar of any strategy..organisational ability of the one who does it
HAHA   -  
24 August 2010, 18:09
Sus ↑
mda...inteligenta persoana, dar totul ii foloseste in dezavantajul poporului acestei tari...
si la sigur asa o gandire poti gasi la cativa oameni doar in Moldova. ceilalti politicieni pe care ii avem stiu doar a executa ordine, nimic mai mult. ...si totusi nu cred ca asta e diferenta dintre moldoveni si evrei.
dusea   -  
02 Septembrie 2010, 14:18
Sus ↑
Continuare: "Mark TKACIUK
Ionas Aurelian Rus   -  
06 Septembrie 2010, 08:29
Sus ↑
Atita ,pasiune ,curaj,devotament ,ambitii,intelect, nu sunt sigur ca Voronin il pretueste la juste sa valoare.Beria prietenul lui Stalin,sa semene soarta?
Nicolae   -  
23 Septembrie 2010, 01:01
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°