VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ludmila şi Valentin Todercan. Un cuplu ca-n filme
Iunie 2005, Nr. 14

Ludmila şi Valentin Todercan. Un cuplu ca-n filme

Comentează   |   Cuprins

Emoţionaţi de propunerea noastră de a fi următorii eroi ai rubricii „Love story”, Ludmila şi Valentin Todercan zic că e vorba de o glumă. După care se îmbrăţişează, se privesc de parcă ar fi complici la ceva ce noi nu ştim  şi exclamă: „Peste două săptămâni, împlinim 19 ani de când suntem împreună”. Se consideră o pereche obişnuită - nici pragmatici, nici romantici. Ceea ce pot spune despre ei e că au avut noroc unul de celălalt.

După această declaraţie, dlui Todercan nu-i rămâne decât să ne sărute mânuţele şi să plece galant, la braţ cu frumoasa-i soţie, părăsind avanscena şi punând astfel punct întregii poveşti. Totuşi, pe ambii îi încearcă emoţiile şi-l rugăm, tot pe capul familiei, să mai includă, pentru atmosferă, şi nişte bancuri în scenariu: pentru cei ce nu ştiu, umorul dlui Todercan poate face concurenţă oricărui corifeu din domeniu. Ultimele „ha-ha”-uri se înregistrează pe bandă şi ne facem comozi în fotolii, căci urmează o poveste simplă, dar caldă - a lor, despre ei. Sunt un cuplu frumos, în care „iluziile artistice” sunt de cea mai fidelă realitate; rămân a fi consumatori permanenţi de artă şi pot în doi timpi şi trei mişcări să demonteze un spectacol sau să deconspire efectele speciale ale vreunei pelicule, căci au petrecut nenumărate seri în culisele teatrului şi tot atâtea zile - pe platourile de filmare. Până a-şi cunoaşte viitorul soţ, Ludmila practica medicina şi fusese la teatru doar de câteva ori. Alături de el, nu numai că nu a pierdut nici un spectacol – teatrul a devenit, ca şi pentru el, parte din viaţa ei. Peste ani, actorul Valentin Todercan a devenit director, apoi iar director şi, în final, tot director. A condus, pe rând, trei instituţii  – mai întâi, Teatrul „Eugene Ionesco”, apoi – Studioul „Moldova-film”, iar în prezent e şef al Departamentului cinematografie de pe lângă Ministerul Culturii. Ludmila s-a reprofilat şi ea, schimbând medicina pe cea de make-up de teatru şi cinema, iar mai nou – pe o carieră în contabilitate şi audit.


Episodul I.
Viaţa bate filmul


Dar să revenim la noroc. El se consideră norocos pentru că o are pe ea, iar ea - pentru că îl are pe el. Şi, atunci când toastează, Valentin bea pentru norocul lui, iar Ludmila – pentru norocul ei. Cea mai mare realizare a lor sunt fiii – Dan, de 17 ani, şi Teodor, de 10 ani. Dan învaţă în Alasca, SUA, iar Teo – la „Prometeu”. Părinţii lor s-au cunoscut absolut banal, la o zi de naştere. Ambii cunoşteau gazdele, care şi-au propus să dea o mână de ajutor tinerilor fără pereche. Valentin avea 25 de ani, era, cum s-ar zice, cu experienţă de viaţă. Proaspăt venit de la Moscova, lucra la Teatrul „Luceafărul” şi era în căutarea unei mirese. Ludmila, de 19 ani, era angajată de curând la Urgenţă. Idila lor a început cu scârţ: ea nu a rămas încântată de tânărul pletos, cu barbă, înalt şi slab. Lui, în schimb, i s-au aprins călcâiele după domnişoara cu ochii căprui, extrem de calmă. A purces în grabă la asediul cetăţii: la a doua întâlnire, veni la patru ace, cu barba pieptănată. Era exact perioada probelor pentru „Codrii” şi „Jocul de-a moartea”, unde Valentin Todercan avea să joace alături de Klara Luciko şi Boris Plotnikov. Ca să se convingă că avea să facă alegerea corectă, Ludmila a arătat o poză de-a lui Valentin, făcută pentru probe, părinţilor. E bun sau nu mirele? Tatăl ei nu şi-a găsit loc câteva zile: „Îi mai bătrân ca mine! Mi-a amăgit fata!”. Spiritele s-au potolit după ce Valentin şi-a făcut apariţia, în carne şi oase, fără barbă, impresionând, cu manierele sale teatrale, viitorii socri.

Peste trei luni au jucat nunta. În acel an, se întâmplaseră tragedia de la Cernobîl, cutremurul din noaptea de 31 august. „N-aveam timp s-o întindem, parcă glumeşte dl Todercan. Am hotărât repede să mă însor cu Ludmila...”

Din banii de la nuntă şi-au luat casă. Sentimentele lor nu au pălit niciodată din cauza greutăţilor materiale. Salariul ei îl depuneau la CEC şi o duceau din leafa lui de actor, de 110 ruble. Valentin râde: „Nu sunt băutor, îmi place doar cafeaua foarte bună”. Erau fericiţi, pentru că erau tineri, nu le păsa de avere, căci banii nu au nici o valoare dacă în familie lipseşte acel „nu ştiu ce şi nu ştiu cum”. S-au descurcat. Adevărul e că au lucrat cu străinii - americani, francezi, germani, în perioada de după teatru, câştigându-şi banii, iar datorită teatrului au cutreierat toată lumea. Au văzut Italia, Franţa, Spania, Germania, Marea Britanie, Ungaria, Polonia, Japonia, Egiptul etc.

 „Uneori, vin acasă nervos, cu o „trenă” de probleme. Dar Liuda ştie să domolească spiritele, amintindu-mi de fiecare dată că acasă nu există directori”. Între ei nu e loc de certuri, căci sunt prea conştienţi de fericirea pe care o au. Ludmila ne spune discret că le doreşte tuturor femeilor din lume un soţ ca Valentin, atent, spiritual şi cu un deosebit simţ al umorului.


Episodul II.
Filmul bate viaţa


În 1985, Valentin absolveşte Şcoala de teatru „B. Şciukin” de la Moscova, făcând parte din prima promoţie a studioului moldovenesc al acestei instituţii. Negreşit, istoria va consemna  fenomenul tinerilor basarabeni la Moscova, care au adus la Chişinău un suflu proaspăt în teatru, poezie, mass media, ştiinţă etc. Primii actori sunt cunoscuţii Petru Vutcărău, Mihai Fusu, Ala Menşicov, Petru Hadârcă, Andrei Sochircă, Valentin Delinschi, Andrei Moşoi, Nelly Cozaru, Sergiu Prodan, Luiza Pâslaru, Gheorghe Grâu, Angela Sochircă, Gheorghe Pietraru, Emil Gaju, Anatol Burlacu, Valentin Cucu... Împreună cu alţi tineri basarabeni care îşi făceau aspirantura sau studiile fie la Institutul de Literatură, fie la „Timireazev” – Iurie Leancă, Valeriu Matei, Lorina Bălteanu, Valeriu Loghin, Pavel Rotaru, Ghenadie Ciobanu, Eugen Cioclea – “şciukiniştii” au format o „enclavă” moldovenească, făceau diverse întruniri şi cenacluri. Ulterior, tinerii actori s-au angajat la „Luceafărul”, după care au format o echipă aparte, spărgând astfel tiparele unei tradiţii scenice anchilozate. Ideea Teatrului „E. Ionesco” a „fermentat” în bucătăriile căminului unde erau cazaţi cei reveniţi de la Moscova. În 1991, teatrul a fost legiferat ca instituţie de stat. Prima formulă de conducere a teatrului a fost următoarea: Valentin Todercan – director, Val Butnaru – director artistic, Petru Vutcărău – regizor-şef.

Aşa a schimbat Valentin Todercan actoria pe managementul teatral, cultural, dacă vreţi. Chit că nici acum nu se consideră manager, ci doar o persoană cu idei despre un management bun. „Ştiţi ce a zis Ronald Reagan fiind întrebat dacă e un preşedinte bun? „Mă străduiesc să-l joc pe un preşedinte bun”. Multe lucruri le-am intuit şi n-am dat greş”, spune Valentin Todercan. Ionescienii au fost primii care au făcut o reclamă cu neon şi un clip publicitar. Prima lecţie de management Valentin a luat-o atunci când trupa teatrului a mers la Festivalul de teatru din Egipt cu autocarul. 5000 de km fără aer condiţionat... „De-ar fi trebuit să mergem cu bicicleta, cu bicicleta ne-am fi dus”. A fost o curată nebunie acest periplu. Spusă pe scurt, povestea e următoarea: pe la mijloc de drum, li se termină cei 1000 de dolari şi se văd nevoiţi să împrumute bani de la un şef de port, un cecen; trupa nu rămâne până în ultima zi de festival, ci se porneşte acasă, trece prin port şi restituie datoria, aflând de la cecen - care, la rândul său, citise în ziare - că ionescienii au luat la Cairo premiul I din 60 de ţări! Să mai zică cineva ceva rău de aventurieri! În Egipt, „Eugene Ionesco” stabileşte relaţii cu teatre din Franţa, Japonia, Italia, Spania, ca, în 1994, să organizeze la Chişinău prima ediţie a Bienalei Teatrului „Eugene Ionesco”. „Au fost ani extrem de frumoşi, se desfăşurau diferite discuţii „Vineri seara, la „E. Ionesco”, o idee a lui Val Butnaru, unde se organizau expoziţii cu vânzare, întâlniri cu actori, poeţi. Tot aici au fost lansaţi „Zdob şi Zdub”, „Cuibul” şi Nelly Ciobanu”.

Peste câţiva ani, Valentin Todercan a acceptat o nouă provocare, cea de a fi director al Studioului „Moldova-film”, începând colaborarea cu Sergiu Prodan la „Patul lui Procust”. Tot la „Moldova-film” a dres acoperişuri, a dat apă, a majorat salariile colaboratorilor, cu gândul că vor veni banii bugetari mult promişi.

Revenit recent de la Festivalul de la Cannes, impresionat ca un cineast, ne spune că şi Moldova ar putea organiza un festival de film. Problema e că ... la noi nu se produce film. Soluţia ar fi, în opinia dlui Todercan, impunerea prin legea Audiovizualului canalelor TV moldoveneşti cu acoperire naţională de minim 60 la sută, să producă anual câte o peliculă cinematografică, aşa  cum stipulează legislaţia ţărilor europene. Astfel, Moldova ar produce circa  3-4 filme pe an. În ciuda gurilor rele potrivit cărora Modova nu are nevoie de film autohton, că ţara noastră e mică, săracă şi fără talente, Valentin Todercan susţine că „indiferent ce s-ar întâmpla între Nistru şi Prut, adică tot ceea ce ţine de bani, legi, studiouri private, de stat, cinematografie de stat – filme se vor face negreşit. Se vor găsi şi bani, şi talente, şi susţinători, şi îndrăgostiţi de cinema care vor face aici film. Pentru că, în primul rând, avem femei frumoase, iar în al doilea – avem un landşaft deosebit şi, mai ales, nu ducem lipsă de talente, care vin în urma lui Loteanu – mai puţin tânărul Valeriu Jereghi, mai mult tânărul Sandu Vasilache, foarte tânărul Igor Cobîleanschi”.

Episodul III.
Happy end


Puşi în faţa realităţii cinemagiei şi a vieţii în doi, constatăm că Ludmila şi Valentin Todercan fac echipă bună. Căci, pentru a intra în „finală”, cei doi nu au ignorat niciodată sferturile, cincimile şi nici optimile şi trăiesc la maximum orice clipă frumoasă oferită de viaţă.  

Text: Rodica Trofimov
Foto: Dumitru Doru
Locaţie: „Madame Bovary”

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Vipule ,ce ar fi acum sa faci un interviu cu "sciuchinistul" todercan,cred va fi cu mult mai palpitant.
...   -  
29 Ianuarie 2010, 17:29
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+27°