VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ludmila Belcencova. Femeile vin, domnilor bărbaţi!
Martie 2010, Nr. 71

Ludmila Belcencova. Femeile vin, domnilor bărbaţi!

Comentează   |   Cuprins

Deşi lumea mondenă a fost departe de ea, mereu s-a aflat în vizorul jurnaliştilor şi nu doar... Noutăţi, una decît alta mai îndrăzneţe, învăluiau această femeie într-un mister total. M-am oferit singură să fac acest interviu şi nu din cauză că uneori colegii îmi fac aluzii la porniri feministe, ori pentru că îmi plac femeile realizate.

Imaginea ei mă urmărea uneori de la ecran şi mai tîrziu din Parlament, însoţită de o întrebare preferată a femeilor: Cine-i această fată? Pentru că nu a prea acordat interviuri, preferînd mai mult să intervieveze, îmi părea inabordabilă şi, sinceră să fiu, mă aşteptam la un refuz franc. Nu a povestit niciodată în presă despre viaţa ei personală şi cu atît mai mult despre relaţia ei cu Partidul Comuniştilor. De ce ar face-o acum? Aşa m-am gîndit pînă în momentul în care Ludmila a acceptat şi chiar a rezistat destoinic mai mult de două ore, timp în care a răspuns zecilor de întrebări ce s-au adunat de cînd ea a devenit persoană publică.

La sfîrşitul anului 2009, patru deputaţi comunişti au generat un eveniment de senzaţie, pe care, în special presa, îl prognoza de mult timp. Vladimir Ţurcan, Victor Stepaniuc, Ludmila Belcencova şi Valentin Guznac au părăsit fracţiunea PCRM pe motiv că nu mai împărtăşeau poziţia formaţiunii. Cei patru „rebeli” au fost şi continuă să fie etichetaţi verbal extrem de dur de conducerea PCRM. Dincolo de declaraţiile oficiale, se vorbeşte că generatorul disensiunilor ar fi nimeni altul decît ideologul Marc Tkaciuk, care s-ar fi dezis de garda veche a PCRM, încercînd să promoveze energic o aripă mai „jună”. Acest fapt ar fi provocat separarea partidului în două tabere, aflate într-o confruntare „pe viaţă şi pe moarte”. Marea surpriză în acest scandal a fost Ludmila Belcencova. Realizatoarea talk show-ului „Maxima”, vicepreşedintele holding-ului NIT, era considerată o piesă importantă în promovarea PCRM. Am încercat să aflăm adevărul chiar de la ea. Nu a vorbit urît despre foştii săi colegi. Spune că preferă să-şi trateze trecutul ca un bărbat, fără a scuipa sau a bîrfi. Chiar dacă a lăsat mai multe paranteze închise, a abordat, totuşi, teme sensibile şi ne-a povestit deschis despre experienţele care au adus-o pînă aici. 

Fişier:
S-a născut în Ucraina de Vest la 5 iulie 1972. Provine dintr-o familie de profesori. Mama este de naţionalitate ucraineancă, iar tata moldovean. Bunicul a ocupat funcţia de viceministru al Educaţiei din Ucraina. A absolvit cu diplomă roşie Facultatea de Istorie de la Universitatea  Pedagogică „Ion Creangă”. Are o fiică, Ecaterina, de 14 ani, elevă la Liceul „A. Puşkin”.


Plecarea ta din PCRM a fost o surpriză chiar şi pentru comunişti...
Înainte de plecare, am avut o discuţie cu Vladimir Voronin. Nu pot face publice detaliile acelei convorbiri. Sînt sigură că decizia mea nu a fost o surpriză pentru el şi încă pentru o persoană, responsabilul pentru politica partidului. Alţi colegi au fost surprinşi şi chiar nedumeriţi de decizia mea.

Consider că am procedat onest şi nu regret că am plecat. Nu am folosit standarde duble, preferate de unii politicieni. De altfel, mi-a fost greu să iau această decizie: în viaţa mea nu am avut atît de multe frămîntări şi chiar suferinţe... Nu mă mai vedeam în acea echipă. Nu aveam viitor acolo. Nici ca jurnalist, nici ca politician. Se crease o conjunctură care nu-mi mai permitea să lupt şi să înving. Cînd am plecat de la comunişti, mulţi calificaseră decizia drept un divorţ politic. Astăzi recunosc că în acest proces de divorţ mă port ca un bărbat: nu-i bîrfesc, nu-i ponegresc, nu am făcut dezvăluiri scandaloase. În schimb, ei se comportă ca nişte femei abandonate.   

Vă urmează şi alţi comunişti?
Mai mulţi membri de partid vorbesc despre aceasta şi mulţi îşi doresc să plece. Cred, însă, că e dreptul lor să decidă şi să-şi asume deciziile.

Cînd ai ajuns duşman al comuniştilor, ai pierdut accesul la NIT şi, cum se vorbeşte, şi un salariu mare? Nu ai regrete?
Ceea ce se întîmplă astăzi la NIT îmi provoacă multă durere. Pe de o parte, mi-a fost interzis accesul acolo, iar pe de altă parte, nici o zi nu trece fără ca numele meu să fie pomenit în buletinele de ştiri sau în emisiunile lor. Cînd mă întîlnesc sau vorbesc la telefon cu foştii colegi, îmi spun: nu avem nimic personal cu tine, dar trebuie să înţelegi că sîntem implicaţi într-o luptă. Aşa că, faţă de ei, am o atitudine ca faţă de nişte ostaşi. Ei îndeplinesc ordinele. Cît despre salarii, vă spun cu toată sinceritatea că la NIT salariile nu sînt atît de fabuloase.

De ce ai ales să-l susţii pe Vladimir Ţurcan? Ce aşteptări ai de la proiectul „Moldova Unită”?
Ideile politice ale lui Vladimir Ţurcan corespund cu ale mele. Cred că este un lider politic nou, un politician care se deosebeşte distinct de alţi lideri şi o persoană carismatică, raţională. Un om care ştie să adopte decizii cu gîndul la nevoile ţării, ale oamenilor şi ale partidului. Poate fi convins cu argumente plauzibile, ştie să-i asculte şi să-i audă pe cei din preajmă. Are o reputaţie ireproşabilă, inclusiv în Rusia. Cînd era ambasador, am văzut cu ce respect îl tratau demnitarii de rang înalt de acolo. Cred că acest om poate organiza un partid, poate deveni lider şi poate avea şanse reale de a fi susţinut de alegători. În „Moldova Unită” voi fi responsabilă de PR, chiar dacă voi avea mai multe obligaţii.  

Se zvoneşte că „Moldova Unită” este un proiect al comuniştilor?
Am dezminţit de cîteva ori zvonurile potrivit cărora „Moldova Unită” ar fi un proiect al lui Vlad Filat. Acum a venit rîndul să infirm că am fi ai comuniştilor. Amintiţi-vă, nu a existat nici un proiect politic în ultimii ani despre care să nu se spună că ar fi al comuniştilor sau al lui Tkaciuk. Aşa s-a vorbit despre Filat, cînd a plecat de la PD, despre Lupu, cînd a plecat de la comunişti. Acum a venit rîndul nostru. Trebuie să depăşim aceste zvonuri greşite.

Cum ai ajuns în jurnalistică? Care a fost prima ta experienţă profesională?  
Sînt istoric. Am absolvit Universitatea Pedagogică din Chişinău. Nu mi-am ales întîmplător profesia. Era anul 1989, schimbările luaseră amploare. Erau desecretizate arhivele. Se publica foarte multă informaţie interesantă despre perioada sovietică şi eram intrigată. Cumpăram toate ziarele şi revistele ce conţineau informaţii noi despre acea perioadă. Am stat un timp acasă, eram după facultate şi aveam copil mic. Cînd copilul a împlinit un an şi jumătate, am decis să-mi caut urgent de lucru, pentru că nu ne ajungeau bani. Aveam nevoie de bonă, deci îmi trebuia un job bine plătit. Mai bine de jumătate de an am fost la toate interviurile de angajare despre care aflam. Mă gîndeam la o muncă de PR sau apropiată acestui domeniu.

La istorie nu te gîndeai?
Nu. Nu am lucrat nici o zi în calitate de istoric. În şirul meu de căutări, în 1997, am participat la un concurs pentru funcţia de prezentatoare a buletinelor de ştiri de la Televiziunea Naţională. Am reuşit să trec în turul doi împreună cu Rodica Creţu. Rodica avea cîţiva ani de experienţă la televiziune, iar eu, care mă aşezasem pentru prima dată în faţa unei camere de filmat, eram conştientă de avantajele ei. Am ratat postul, dar concursul a fost unul de folos pentru mine. Acolo am auzit că, peste drum, se deschide un post nou de televiziune, NIT. Peste două zile, am decis să telefonez şi să mă înscriu la interviu, chiar dacă se vorbea că cel puţin 200 de persoane concurau pentru aceeaşi poziţie. Am fost cam impertinentă la interviu. Toată lumea spunea că vrea să realizeze emisiuni de divertisment. Eu, însă, am declarat franc că sînt istoric şi vreau să fac o emisiune analitică. După mai multe interviuri, am fost acceptată. Aşa a început munca mea la NIT.

Nu te-a tentat febra jurnalismului de teren?  
Cum să nu? Am început de la ştiri. Iniţial, buletinele de ştiri de la NIT conţineau, deseori, doar un singur subiect şi acela era realizat de mine. Programul „Accent” nu avea pe atunci nici prezentator, nici reporteri. Indiferent de atitudinea ostilă a NIT-ului faţă de mine, mă refer la evenimentele din ultimele săptămîni, aceasta a fost o etapă extrem de importantă în viaţa mea. Sînt printre cei care au edificat acest post TV. Am început să dezvolt domeniul informaţional al companiei şi din cauza că primele ştiri de la NIT au fost realizate de mine.   

Ce a urmat după ştiri?
Lucrurile au evoluat reuşit şi, peste un timp, mi-am realizat dorinţa. Mi s-a propus să prezint emisiunea de analiză „Maxima”. Următorul post a fost cel de vicepreşedinte pentru politică informaţională a NIT. Am fost în această funcţie pînă în 2007, cînd la conducerea NIT au venit alţi oameni care au format politica  lor informaţională. Eu mă ocupam, în exclusivitate, de „Maxima”. Pentru un timp, am renunţat la jurnalism. Mi s-a propus funcţia de secretar II în cadrul Ambasadei Moldovei la Moscova. În scurt timp, însă, am primit oferta de a ocupa funcţia de vicepreşedinte al holding-ului NIT, pe care am acceptat-o cu plăcere şi am revenit acasă.

La Moscova l-ai cunoscut mai bine pe Vladimir Ţurcan?
Da. El era ambasador. Am colaborat eficient, chiar dacă el observase că această funcţie nu este tocmai ceea ce îmi doresc. Am învăţat foarte multe de la el. În primul rînd, am înţeles cum trebuie să fie un bun conducător. Un şef este bun atunci cînd angajaţii săi lucrează nu pentru că ar putea fi sancţionaţi dacă nu-şi îndeplinesc obligaţiile de serviciu, dar de aceea că le este ruşine să rateze vreo sarcină. Mă incomodam nespus de mult atunci cînd nu mă descurcam cu vreo problemă şi îl dezamăgeam pe domnul ambasador.

Cum v-aţi cunoscut cu Vladimir Voronin?
Mi-am amintit acum ziua în care am plecat din fracţiunea PCRM. Să vă povestesc o întîmplare, pînă să vă răspund la întrebare. O cunoştinţă de-a mea mi-a spus că am devenit în acea zi celebră. L-am întrebat de ce anume eu, parcă plecasem patru. Mi-a răspuns că doar eu am fost în stare, într-o singură zi, să provoc doi preşedinţi, unul ex şi altul în exerciţiu. Asta, apropo, de preşedinţi. Pe Vladimir Voronin l-am cunoscut în 1997, la un interviu. M-a impresionat din prima. Am văzut în el un om extrem de carismatic. Chiar din primele clipe ale interviului, am înţeles că Voronin posedă toate caracteristicile unui lider. Atrăgea toţi jurnaliştii, indiferent dacă aceştia împărtăşeau sau nu ideile şi poziţia sa. Sensibiliza oamenii datorită personalităţii sale. Recunosc, m-a „vrăjit” şi pe mine. Acel interviu m-a impresionat. Vladimir Voronin a răspuns la întrebări cu umor, cu demnitate şi în detalii.
 
În ultimii ani, foarte puţini jurnalişti au avut acces la preşedintele Voronin, în timp ce tu l-ai avut foarte des în calitate de invitat la emisiuni. În ce relaţii ai fost cu el?
Am fost în echipa lui Voronin din 1997. Pînă în 2001, cînd comuniştii au venit la putere, am fost practic singurul jurnalist din Moldova care a oferit timp de emisie şi reprezentanţilor de atunci ai opoziţiei. Atunci cînd comuniştii abia se pregăteau să preia puterea, eu munceam cu o mare satisfacţie, pentru că împărtăşeam punctele lor de vedere. Este adevărat, a fost un sentiment sincer. De aceea, cînd se vorbeşte că noi am plecat de la comunişti pentru că ne temem să fim în opoziţie, nu este adevărat. Personal, am fost mai mult de patru ani cu comuniştii în opoziţie şi am muncit cu ei. Voronin a făcut foarte multe pentru mine. Nu mi-i ruşine de asta şi îi sînt recunoscătoare. Dar şi eu am lucrat mult pentru el. Emisiunile şi filmele mele şi tot ce făceam eu a fost o bună contribuţie pentru promovarea PCRM.

În noua ta postură de deputat, nu ai renunţat la jurnalistică. Cum e să fii în acelaş timp şi jurnalist şi politician?
Nu este corect să fii concomitent şi jurnalist şi deputat. Deseori, cînd ieşeam în emisie, mă întrebam: vorbesc acum ca un jurnalist echidistant sau ca un politician implicat? Aş fi putut rămîne la TV, dar am preferat să plec din mai multe motive. Dintr-o parte, situaţia arăta uşor ridicol cînd la emisiunile mele invitam deputaţi comunişti. Nu puteam refuza atunci cînd fracţiunea PCRM îmi trimitea în studio cîte un deputat. Încercam să intru în pielea unui telespectator şi îmi imaginam ce spune: oare ăştia nu-şi pot rezolva problemele în altă parte? Înţelegeam foarte bine aceste lucruri, de aceea am renunţat la jurnalism.

Cum a fost să lucrezi în anturajul lui Voronin şi cum te-a ajutat această experienţă?
Responsabilităţile mele nu le coordonam cu Voronin, ci cu alte persoane din partid. De altfel, invitaţii comunişti pentru emisiune erau aleşi anume de persoanele cu care am avut disensiuni. E incorect să dai din coate, împingîndu-i pe alţii, ca să fii doar tu lîngă lider. Pentru mine disciplina de partid înseamnă o separare strictă a responsabilităţilor pentru toţi membrii.

Cel mai mare concurent al tău era Constantin Starîş. Cum pot fi rivali doi oameni care promovează acelaşi lider?
Discuţiile despre această rivalitate au apărut după emisiunea „Беседы с президентом”. Primele dezbateri le-am moderat eu. Apoi, fără explicaţii, comuniştii i-au oferit proiectul lui Starîş. Am conceput această emisiune ca un dialog al preşedintelui cu cetăţenii. La primele emisiuni erau antrenaţi oameni din toate raioanele. Telespectatori din diferite zone ale Moldovei îi adresau lui Voronin întrebări în emisie directă. Acest proiect, în opinia mea, trebuia să-i permită accesul oricui la preşedintele de atunci. Am fost rugată să schimb conceptul. Atunci emisiunea s-a transformat într-o simplă discuţie între moderator şi preşedinte. Apoi am fost anunţată că emisiunea mea va fi moderată de alt jurnalist. Probabil, avem modalităţi diferite de a adresa întrebări. Poate că din acest motiv a fost ales Starîş pentru acea emisiune. Nu am întrebat niciodată de ce au luat acea decizie.

În postură dublă, de jurnalist şi de deputat, cum vezi şansele partidelor la următoarele alegeri?
Nu-mi plac prognozele şi nu voi da cifre concrete. Situaţia se schimbă foarte rapid. Partidele din AIE vor înregistra mari schimbări. Mă refer la voturile alegătorilor. Pe segmentul de stînga, am apărut noi. Deci, şi aici putem vorbi despre schimbări. Considerăm că „Moldova Unită” va acumula un număr suficient de mandate, încît va putea influenţa decizii importante.

Dacă veţi intra în Parlament, veţi face vreo alianţă?
Alianţele se fac atunci cînd există dorinţa de a crea blocuri solide în Parlament, fără a renunţa la principii. Noi avem o doctrină social-democrată şi, spre deosebire de celelalte partide, inclusiv cele parlamentare, vom lua o decizie corespunzătoare. Niciodată nu spunem că nu vom fi cu comuniştii sau cu alţii.

Cu liberalii?
Nu. Liberalii au o altă doctrină, iar eu mă refer la cei care o au apropiată de cea a „Moldovei Unite”. Situaţia noastră curentă e una privilegiată, dintr-un anumit punct de vedere. Grupul nostru îşi permite acum să voteze aşa cum consideră că ar fi corect. Am fost acuzaţi de PCRM că am votat bugetul, dar imaginaţi-vă ce ar fi făcut ţara fără buget? Cum s-ar fi plătit salariile, pensiile? Atunci cînd liberalii au pus la vot componenţa delegaţiei APCE, comuniştii nu au participat la vot. Ulterior, Vladimir Ţurcan a declarat într-un interviu că aceştia au procedat incorect. Noi avem privilegiul să nu fim nici cu liberalii, nici cu comuniştii. Sperăm să păstrăm această condiţie şi pe viitor.

Crezi că comuniştii pot reveni?
Ştiu sigur că PCRM nu va mai avea niciodată majoritatea absolută în Parlament. Nu cred că majoritatea absolută ar putea fi deţinută vreodată de un singur partid. Cred că, după alegeri, se va reveni oricum la ideea creării unei alianţe de guvernămînt.

Şi atunci veţi decide cu cine veţi merge?
Ne rezervăm acest drept, ţinînd cont de faptul că, mai apropiată de noi, este doctrina de stînga. Mai bine, însă, aşteptăm alegerile, ca să vedem ce turnură vor lua lucrurile. Nimeni nu poate spune exact dacă, bunăoară, Marian Lupu va reveni în AIE, deci, se va putea negocia cu el. Politica noastră nu este compusă doar din comunişti şi liberali.  

Cine va fi următorul preşedinte al PCRM?
E problema comuniştilor şi doar ei pot să decidă. Dacă aş fi în locul lor, l-aş proteja din toate puterile pe Voronin. Nu-mi imaginez acest partid fără el. Nici nu-mi dau seama cine ar putea avea o autoritate similară. Nu văd un lider cu o asemenea carismă şi cu o astfel de capacitate de a echilibra lucrurile.  

Cu cine va merge electoratul comunist la următoarele alegeri?
Considerăm că cea mai mare parte ne va alege pe noi. Cel puţin acestea sînt semnalele din raioane.

Ce crezi că s-a întîmplat pe 7 aprilie?
Pe 7 aprilie, am fost toată ziua în emisie directă. Ne-am baricadat. Ţin minte cum paznicul a venit la mine în studio şi mi-a spus să nu mă tem, deoarece a luptat în Afganistan şi mă va apăra şi pe mine. Cît priveşte cauzele celor întîmplate, cred că trebuie să ne păstrăm presupunerile pentru noi şi să nu ne dăm cu părerea la stînga şi la dreapta. Avem o comisie specială, menită să elucideze evenimentele. Să le dăm lor posibilitatea să se lămurească în tot ce s-a întîmplat pe 7 aprilie.

Încotro ar trebui să se îndrepte Moldova? Spre UE sau spre Rusia?
Sîntem o ţară mică şi nu avem dreptul să fim în conflict nici cu Rusia, nici cu Europa. Rusia nu înseamnă pentru noi doar resurse energetice. Ea este cel mai important partener economic al nostru. Ar fi o mare prostie să pierdem relaţiile cu această ţară. Iar Europa înseamnă standarde. Standarde mai înalte decît cele europene nu există. Noi susţinem integrarea europeană a Moldovei. Trebuie să acceptăm tot ce este util pentru noi.

Ce părere ai despre femeile din politica moldovenească?
Nu vreau ca portretul unei politiciene să semene cu cel al Vitaliei Pavlicenco. Imaginea ar trebui să corespundă timpului. Astăzi, în politică, avem nevoie de femei deştepte, puternice, feminine şi suficient de atrăgătoare ca imagine, astfel încît să convingă electoratul că merită toată simpatia sa. În politica de la noi asemenea femei vor veni neapărat. De altfel, ele există, iar tendinţa promovării lor este una vizibilă. Deloc întîmplător, la posturi importante, în toată lumea, candidează din ce în ce mai multe femei. Toţi au urmărit lupta strînsă a Segolene Royal pentru fotoliul de preşedinte al Franţei. Şirul continuă cu Iulia Timoşenko, Hillary Clinton. Femeile vin, domnilor bărbaţi!

Pe cine dintre femeile din politică admiri?
Acum toată lumea vorbeşte despre Iulia Timoşenko. Cred că foarte mulţi bărbaţi ar trebui să înveţe şi să muncească mult pentru a avea un caracter şi o forţă pe potriva acestei femei. Ştiind cîte obstacole a doborît ea, nu pot să nu spun că Timoşenko este un model pentru mulţi politicieni. Bineînţeles, nu pot fi de acord cu toate deciziile şi opiniile ei, dar susţin că a devenit o imagine de politician puternic. Chiar dacă Ucraina se confruntă cu o puternică criză politică şi economică, aproape jumătate din votanţi au ales-o pe ea.

Ţi-ar plăcea să ocupi într-o zi fotoliul preşedintelui?
Sînt ambiţioasă şi am planurile mele. Prioritatea nr.1 pentru mine acum e studierea limbii de stat. Merg la lecţii în fiecare zi şi cred că am succese.  

Ai simţit cumva că viaţa ta este afectată de faptul că eşti o persoană publică?
Da. Uneori chiar a fost extrem de dureros. Nu am înţeles de ce, după plecarea mea de la comunişti, în presă s-a scris despre copilul meu. Ecaterina are 14 ani şi nu văd din ce motive ar trebui vorbită de rău în presă. Ceea ce s-a scris despre relaţiile mele cu bărbaţii, la fel, a durut foarte mult. Apropo, referitor la bărbaţi. Abia acum am deprins să mă port corect cu ei. Pînă nu demult eram emotivă şi exigentă. Am convingerea că relaţiile mele cu un bărbat vor fi bune atunci cînd vom deveni amici. Prietenia este temelia unei relaţii şi a unei căsnicii reuşite. Am fost întrebată cîndva cum voi înţelege care anume este bărbatul ideal pentru mine. Am răspuns că trebuie să fie un bărbat în preajma căruia să pot plînge, atunci cînd îmi este greu, iar el să mă poată încuraja.

Ai găsit acel bărbat?
Încă nu.

S-a bîrfit că ai relaţii apropiate cu unii politiceni...
Nu doar cu politicieni, dar şi cu reprezentanţi ai show biz-ului. Iniţial, mă dureau foarte tare aceste bîrfe. Acum am imunitate la ele.  

Cum se împacă viaţa politică cu viaţa de familie?
Familia mă susţine foarte mult în tot ce fac. Fiica mea mi-a trimis prima un mesaj după ce am anunţat că plec din PCRM. Îl păstrez şi acum. Mi-a scris că se mîndreşte cu mine, cu faptul că sînt puternică, îndrăzneaţă şi deşteaptă. Eram în Parlament cînd l-am primit şi m-a impresionat profund. Din păcate, am foarte puţin timp pentru Ecaterina şi apropiaţii mei. Ne salvează o relaţie de prietenie cu fiica mea. Ziua mea liberă, duminica, i-o dedic aproape în întregime. În fiecare duminică luăm micul dejun la o patiserie franţuzească din centrul Chişinăului, pe care ea o adoră. Vorbim foarte mult şi încerc să o educ diferit de stilul în care am fost educată de părinţi care, de altfel, mă ajută mult. Ei au un loc aparte în viaţa Ecaterinei.

Eşti încă foarte tînără, visezi să mai ai copii?
Cea mai mare durere a vieţii mele este moartea fiului. Ar fi avut acum 17 ani. Mă gîndesc, totuşi, că aş mai vrea copii.

Ce îţi place să faci în afară de politică?
Design vestimentar. E suficient să văd o stofă şi am în cap 15 schiţe pentru ea. Mi-am găsit o parteneră care poate realiza în practică toate ideile mele. La fel ca şi în copilărie, îmi place să citesc şi să recitesc cîte ceva. În ultimul timp, obosesc mai mult şi visez mereu să privesc un film, dar adorm la jumătate. Scap de stres, de obicei, cu ajutorul sportului şi al masajului.

Text: Rodica Bileţchi
Foto: www.fotoroom.md
Locaţie: Velvet Café, Centrul Comercial Marks

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Imi pare foarte rau pentru persoana care a realizat acest interviu. Nu vad nici un mister in doamna respectiva si nici femeie realizata nu o pot considera. Nu stiu de ce scoateti in evidenta persoane care nu merita a fi date drept exemplu, ba dimpotriva promoveaza agresivitate si moravuri proaste.
Regret...:(   -  
30 Martie 2010, 16:37
Sus ↑
Doamna respectiva, tare bine se poate acomoda si sari in locuri cit mai confortabile. nare nici convingeri politice si nici ca persoana nu este interesanta.
Camelion!
Beko   -  
31 Martie 2010, 21:48
Sus ↑
Ma intereseaza daca Deputana belciancova si-a achitata articolul din mita luata pentru parasirea PCRM?
Victor   -  
31 Martie 2010, 23:40
Sus ↑
urita faza cu duduia asta,este ipocrita,perfida si toata lumea o vorbeste de rau,absolut toti.La Nit a lasat numai impresii urite,fostii ei colegii isi fac cruce cind aud de ea.Cica a luat 300 de mii de euro sa sa -l traga in teapa pe Voronin.Ii plac banii mai mult decit propria viata.Asta -i adevarul.
Lilia   -  
17 Aprilie 2010, 20:35
Sus ↑
...este o femeie superba, m-a impresionat faptul ca chiar daca a parasit pcrm-ul si se vorbeste mult despre ea, ea a vorbit despre voronin echilibrat, frumos(ceea ce nu este caracteristic tuturor)...si totul referitor la banii acumulati de pe timpurile lui voronin sunt doar birfe, chiar daca nu ar fi...nu cred k voi nu ati fi procedat la fel....nu i-a fost frica sa plece din parlament, si nici sa-si piarda postul la nit!!!Bravo, Ludmila....
tyanna   -  
21 Aprilie 2010, 18:34
Sus ↑
Хорошо её знают только те, с кем вместе она начинала на NIT. Так вот, вся бывшая команда, да и все остальные журналисты, плюются, услышав эту фамилию. Люда-Иуда...
BatGalim   -  
22 Aprilie 2010, 11:55
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău