VIP Magazin
22 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Ludmila Bălan. Cinci ipostaze ale unei femei mereu tinere
Martie 2008, Nr. 47

Ludmila Bălan. Cinci ipostaze ale unei femei mereu tinere

Comentează   |   Cuprins

Arată extraordinar de bine. De aceea, probabil, nu-şi ascunde anii, se simte perfect în fustele mini, jachetele minuscule şi cu tocurile-cui, punându-şi în valoare picioarele şi decolteul. Mulţi nu s-au împăcat cu imaginea de adolescentă pe care şi-a creat-o tanti Ludmila, tot ea Ludmila Bălan, cunoscuta prezentatoare TV şi realizatoarea mai multor emisiuni de divertisment de la Televiziunea Naţională. Criticile şi comentariile n-au durut-o, n-au afectat-o, n-au interesat-o.

Nu-şi ascunde vârsta (49 în curând), nici kilogramele (50) şi nici înălţimea (egală cu cea a Madonnei). Şi-a păstrat aceeaşi voce, recunoscută de mii de copii care au stat lipiţi ani la rând de micile ecrane, în minutele când mergea povestea de seară. Îşi ascunde, se prea poate, tristeţile, voalează complexele şi poate îşi regretă greşelile. Dar continuă să viseze, la noi emisiuni şi întâlniri cu spectatorii. Şi să se facă prietenă cu timpul, care fuge nemilos înaintea noastră, a tuturor.

>> În copilărie, tata îmi compunea poezii. Prima mi-a scris-o când aveam patru ani, am recitat-o la o serbare de Revelion. Toată copilăria mea a decurs în şcoală. Părinţii mei erau profesori şi mă luau cu ei, pentru că nu aveau cu cine să mă lase acasă.

>> Grişka este un prieten din copilărie,
era fiul directorului şcolii. Învăţam în locul lui poeziile şi cântecele. Fericirea noastră de atunci se măsura în altceva, nu în haine şi jucării.

>> Toţi 16 ani cât am fost în sat am purtat uniformă şcolărească, desigur, una scurtă. În schimb, nu aveam voie să ies seara la film sau la club. Mergeam numai la seratele şcolăreşti şi atunci însoţită obligatoriu de mama. Era o regulă a familiei, părinţii fiind severi în privinţa asta. De aceea, ardeam de nerăbdare să vin la Chişinău.

>> La şcoală le făceam pe toate. Eram eminentă, activistă, comsomolistă, artistă, sportivă. Am fost chiar şi baschetbalistă de frunte. Am început să învăţ şi chitara şi sper să revin la această ocupaţie, să-mi realizez visul. Am participat la toate festivalurile posibile şi imposibile din raion şi din republică, am fost şi la „Artek”. Fiind eminentă, în clasa a noua am mers, alături de ceilalţi cei mai buni elevi din raioane, la Moscova, pentru a ne fotografia la Drapelul Biruinţei. Atunci am făcut cunoştinţă cu Valeriu Matei, Ion Ungureanu. Părinţii mă vedeau gimnastă, balerină, mai târziu artistă şi cântăreaţă de operetă.

>> În clasa a zecea am luat locul I la concursul republican al declamatorilor. Comisia le-a propus părinţilor să mă dea la „Şciukin”, dar tata nu a vrut să-şi trimită fata aşa departe de casă.

>> Pentru mine, tata este o personalitate deosebită. El a fost cel care a făcut prima sală sportivă modernă la şcoala noastră din Sărătenii Vechi, unde se făceau competiţii republicane. Ţin minte că la deschidere a venit o întreagă delegaţie de la Chişinău, cu miniştri, funcţionari, gimnaste profesioniste. Lumea din sat se adunase ca la o minune. După asta, tata a făcut primul stadion de standarde republicane din raionul Teleneşti. La deschidere, m-am căţărat în vârful unei piramide de oameni, cu drapelul URSS în mână, ca să strig: „Marelui Lenin, slavă!”. Tot pe timpul URSS-ului, tata a câştigat un concurs unional. Era vorba de un model de planificare a unei lecţii de educaţie fizică. Câţiva ani la rând, toată Uniunea Sovietică a făcut lecţii de sport după proiectul lui tata. Mama şi tata mi-au dat mie şi fratelui meu Slavic tot ce au avut mai bun. Fericirea lor suntem noi. Îi iubesc nespus de mult.

>> La începutul anilor ’90, soţul meu a fost numit Ambasador în Israel şi am fost nevoită să merg cu el. Chiar dacă luase amploare noua mea emisiune de autor, „Căsuţa cu poveşti”, cu motanul Marcel şi începusem seria emisiunilor „Tanti Ludmila show”. În Israel ne-am aflat şase ani. Mi-a fost greu să rezist primul an: după ritmul nebun de la Chişinău, m-am pomenit între patru pereţi şi eram disperată. Aproape de Crăciun,  Mihai mi-a zis: „Du-te la Chişinău, că nu mai pot să te văd în starea asta”.

>> Îi datorez lui Mihai succesul meu. El întotdeauna a ştiut să mă sprijine. Am trăit o dragoste mare, e omul pe care mereu l-am simţit aproape. În tinereţea noastră i-am spus că vreau să mă fac crainică şi că va trebui să mă rabde... El mi-a răspuns cu mult calm: „Tu vei fi crainică”. Şi atunci mi-am zis: acesta este bărbatul meu şi numai cu el pot să merg prin viaţă.

>> În pofida zvonurilor din ultimii ani despre cuplul şi familia noastră, suntem împreună, alături. Despre persoanele publice întotdeauna s-au vorbit şi se vorbesc multe şi nevrute. Eu niciodată nu am suferit din cauza asta, nu am luat zvonurile aproape de inimă. Se vorbeşte şi care-i problema? Până la urmă, eu ştiam care-i adevărul, de aceea am fost calmă şi liniştită, chiar m-am amuzat pe seama unor bârfe, mai ales când am plecat în Israel, iar lumea spunea că am fugit în America cu un amant, că am lăsat soţul cu patru copii.

>> Eram sigură că Dan va fi vedetă. Când i-am ales numele, m-am gândit la faptul cum o să sune în emisie, cum am să stau acasă în fotoliu şi am să aud la radio „Dan Bălan”. Cred în energia care se transmite, care face să se întâmple ceea ce vrei să se întâmple cu adevărat.  

>> Nu ne certăm niciodată: Dan e prea înţelept ca să se certe. El în general nu se ceartă. Pur şi simplu te face să înţelegi unde ai greşit. El nu e omul care să spună şi apoi să se gândească. Îmi place foarte mult această calitate la el.

>> Sandei i-am ales numele din acelaşi motiv. Anul acesta absolveşte jurnalistica, are doi ani de experienţă la radio şi bineînţeles că o văd în televiziune. Este omul cu cei mai mulţi prieteni. Ambii au luat de la Mihai punctualitatea, corectitudinea, sunt exigenţi şi foarte muncitori. De la mine, probabil, au împrumutat artistismul, deschiderea spre frumos.

>> Mă bucură faptul că Dan şi Sanda
sunt independenţi şi iau decizii importante pentru viaţa lor. Ei ştiu să decidă corect, să analizeze, am încredere totală în ei. Eu până în clasa zecea nu am decis nimic pentru mine. Succesul nu l-a schimbat pe Dan. Dacă am nevoie de un sfat, lasă totul ca să mă asculte. An de an se străduieşte să fie de ziua lui acasă. Probabil, îşi doreşte să păstreze miracolul copilăriei.

>> „Tanti Ludmila show” au fost emisiuni foarte complicate şi epuizante. Făceam aproape totul de una singură, amintindu-mi cu nostalgie de „De la 5 la 10”. Spectacolele de la Teatrul de Operă şi Balet au avut mare priză la public. Selectam copiii nu după calităţile vocale, ci cât de interesanţi erau prin felul cum râd, vorbesc, dansează, într-un cuvânt, căutam artişti. Când încheiam spectacolele, copiii nu vroiau să se ducă acasă, cereau continuare, pe când eu eram moartă de oboseală. Mai târziu, aflasem de la părinţi că acele show-uri i-au schimbat foarte mult pe copii, i-au făcut mai degajaţi, mai încrezători în propriile puteri. Am descoperit multe tinere talente şi câteva dintre ele au ajuns să aibă succese frumoase, precum Tina Geru, ex-„Pops”, Albina Platonov de la „Muz TV Moldova”, Tămărica Bortă.  

>> Proiectul „Tanti Ludmila show” a evoluat în timp şi a fost modificat câteva ori. În ultima sa variantă a apărut la Televiziunea Naţională în 2003 şi a avut un mare răsunet. Am fost nevoită să-l opresc, pentru că necesita o echipă foarte mare, aveam nevoie de ajutor, de susţinere, inclusiv financiară. Or, la acel moment Televiziunea Naţională nu putea să ofere toate aceste lucruri. Am aşteptat să se schimbe ceva la televiziunea noastră, dar n-a urmat nimic. Între timp, a apărut oferta de la postul TV „Romantica”, din Bucureşti, unde am realizat o serie de emisiuni despre basarabenii de succes. Aici am cunoscut-o mai îndeaproape pe Teo Trandafir. Este şi în viaţă la fel ca şi pe sticlă. Adică, foarte sinceră şi prietenoasă.

>> Sunt mândră de faptul că am avut posibilitatea să prezint publicului din România vedetele noastre de la Chişinău şi să le prezint lucruri interesante din poveştile de succes ale lui Grigore Vieru, Nicolae Botgros, Ion Suruceanu, Natalia Barbu, Petru Vutcărău şi a basarabenilor stabiliţi la Bucureşti - Anastasia Lazariuc, Tania Popa, grupul “Planeta Moldova”, Stela Popescu.

>> Planurile mele de viitor înseamnă realizarea cât mai rapidă a proiectului televizat “Show-ul familiei”, care să adune în faţa ecranelor toată familia şi să creeze în orice casă acea armonie de care avem nevoie cu toţii. Aş vrea foarte mult să fac o emisiune în Moldova, pentru telespectatorii mei, dar mai vedem. Şi chiar dacă voi face emisiunea la Bucureşti, mi-aş dori să fie văzută şi la Chişinău.

>> Dragostea... e o întrebare veşnică. Cred că nimeni nu a reuşit să dea un răspuns definitiv la întrebarea ce este dragostea? E atunci când dăruieşti cuiva ceea ce este al tău, fără a-i cere ceva în loc. Când îl faci pe celălalt fericit. Am avut mare noroc de Mihai. Noi ne completăm reciproc, deşi suntem foarte diferiţi la caractere.

>> Dacă regret ceva, poate doar faptul că n-am făcut studii de actorie care m-ar fi ajutat şi mai mult în cariera mea. Dar cine ştie, poate nu-i târziu?! În rest, sunt mulţumită pentru tot ceea ce am şi pentru ceea ce sunt astăzi.

>> Întotdeauna am purtat fuste şi rochii scurte.
Acesta-i stilul meu, e lungimea care îmi avantajează cel mai tare silueta. Ţin minte, când am venit la facultate, se schimbase moda şi fetele purtau fuste până la genunchi. Le-am purtat şi eu, că nu am avut încotro, deşi îmi schimbau total proporţia corpului. Îl rog pe Dumnezeu să-mi mai ţină picioarele în formă, ca să mai pot purta fuste scurte măcar câţiva ani... pentru că nu ştiu ce mă fac fără ele.

>> Am ajuns la o perioadă a vieţii
în care dacă vrei să fii frumoasă, trebuie să munceşti, să faci sport, să fii atentă la ce mănânci şi cum mănânci. Şi e o muncă destul de grea. E cam greu să te impui, dar am un stimul, pentru că toţi ai casei mă susţin.

>> Bătrâneţea nu e o sperietoare pentru mine. Şi nu mă gândesc la ea, probabil din cauza că nu mă simt bătrână. Dacă rostesc vârsta mea şi spun cifra asta de 49 de ani, e ca şi cum aş vorbi despre altcineva. Parcă nu e despre mine... E o enigmă cu femeile acestea... Sofia Rotaru arată de 25 de ani, pe când în realitate are 60. Depinde ce vrei. Până la urmă, omul capătă ceea ce-şi doreşte să aibă.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

sunteti o femeie,o sotie si o mama minunata.aveti niste copii minunati.pa dan personal nul cunosk dar desandutza pot sa zik kai ceea mai buna dintre toate,e o prietena aadevarata,mereu ma indrumat,ascultat si ajutat.iar cei ce va invidiaza nu au decit sa va invidieze ka pentru asta lumea e ka sa birfeasca,discute popularitatea oamenilor.sper sa raminiti si mai departe o familie unita.
eugenia   -  
05 Februarie 2010, 11:22
Sus ↑
... o printesa
te admir in continuare
ovidiu   -  
21 Mai 2010, 12:48
Sus ↑
Spune DA Europa,
Spune PA comunistii!
CHASOKTAT   -  
29 Martie 2011, 01:17
Sus ↑
va doresc pace in suflet cite mai multe realizari si sa va aiba Dumnezeu in paza!
raisa negrusa   -  
02 Aprilie 2011, 23:29
Sus ↑
Dumnezeul nostru este in pericol, lumea degradeaza, la lumea se apropie de o multime de
CHASOKTAT   -  
06 Aprilie 2011, 03:16
Sus ↑
Draga tanti Ludmila!!!!!vam admirat intotdeuna,de cind priveam ,,povestea de seara,, nu numai eu dar toti ai casei...eram curioasa sa va vad cu ce va imbracati,cum va aranjati parul,cum vorbiti....Si vreau sa va spun ca am luat multe lucruri frumoase de la dumneavoastra,,gustul si simpatia,,... sinteti extraordinara,fiti asa frumoasa si intelijenta pe tot parcursul vietii....
nina rotaru   -  
05 Iunie 2011, 20:59
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
-3°