VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Luc Engelen: „Sînt, practic, moldovean”
Octombrie 2008, Nr. 54

Luc Engelen: „Sînt, practic, moldovean”

Comentează   |   Cuprins

manager general al companiilor „Group GL Moldova”

Belgian de origine, a venit în Moldova pentru a iniţia o afacere, dar şi-a găsit aici jumătatea. S-a căsătorit cu o moldoveancă, Lilia, care i-a dăruit un „moştenitor”, acum 4 luni. La 42 de ani, are o familie fericită şi conduce la Chişinău cîteva afaceri de succes. A făcut MBA în Belgia, dar nu are nici un CV, pentru că nu a fost niciodată nevoit să-şi caute de lucru - întotdeauna a avut cel puţin o ofertă.  Este Consilier Economic al Ministerului Afacerilor Externe din Belgia pentru Republica Moldova. Participă activ la viaţa socială de la noi, derulează proiecte de caritate şi a fost decorat cu ordinul „Meritul Civic” pentru promovarea ciclismului în Moldova. Încă nu cunoaşte la perfecţie româna, dar deja se simte moldovean.

Aţi rămas în Moldova mai mult decît pentru 3 ani, cît v-aţi propus iniţial. S-a întîmplat pentru că v-aţi căsătorit?

În primul rînd, cred că m-am îndrăgostit puţin de această ţară. Este foarte frumoasă. Îmi place cultura autohtonă şi clima e foarte potrivită. În Belgia plouă tot timpul, pe cînd aici ai parte de veri şi ierni adevărate. În al doilea rînd, în Moldova sînt foarte multe oportunităţi pentru business. Şi e foarte bine dacă poţi să faci afaceri într-o ţară care îţi place. Am venit în 1998. 10 ani au trecut atît de repede, încît aproape că nici nu i-am observat – e un semn că-mi place aici.

Asta înseamnă că intenţionaţi să rămîneţi în Moldova pentru tot restul vieţii?

În viaţă nu poţi să planifici totul, nu se ştie ce se poate întîmpla în următorii ani. Cînd mi s-a spus că o să plec în Moldova, le-am zis: ”Sînteţi nebuni! Ce-o să fac eu în Moldova?!”. Totuşi, locuiesc acum în această ţară. În sezonul rece stăm în apartament, în centrul oraşului. În timpul verii stăm la vilă, în afara oraşului. Soţiei mele îi place să aibă grijă de grădină.

Aţi avut suficient timp pentru a face cunoştinţă cu tradiţiile moldoveneşti...

Cred ca deja cunosc toate tradiţiile. Deci, sînt, practic, moldovean. Moldovenii iubesc să petreacă, indiferent de ocazie. Apreciez această căldură dintre oameni, dintre membrii familiei. Oamenii se ajută unii pe alţii. În Europa de Vest nu mai vezi aşa ceva. Sper că în Moldova aceste lucruri nu se vor schimba. Astfel de relaţii sînt foarte importante pentru mine.

Cum aţi cunoscut-o pe soţia dvs.?

Ne-am cunoscut chiar în 1998. Ea lucra în structura noastră şi a participat alături de mine la tot ce am construit pînă acum, la toate proiectele pe care le-am avut. Mi-a fost întotdeauna alături şi m-a ajutat să trec peste momentele dificile, pentru că am întîmpinat dificultăţi mari la început, din cauza birocraţiei. După interesul de serviciu, a apărut şi interesul personal şi lucrurile au evoluat. Nu e o chestie pe care s-o poţi controla.

Cererea în căsătorie a venit repede? Cum s-a întîmplat?

Nu ne-am pripit şi nu a fost o decizie luată peste noapte. Ne cunoşteam de 7 ani. Eram în Belgia, am vrut să fie ceva romantic, şi am adunat toată familia mea, era şi Lilia cu noi. Dar nimeni nu ştia ce vroiam să fac. Într-o limuzină albă am mers toţi într-un restaurant situat, simbolic, într-un castel. I-am explicat că eu sînt cavalerul ei pe cal alb şi am întrebat-o dacă vrea să fie soţia mea. Din fericire, a spus „Da”.

Ca în poveşti... Ar fi putut să spună altceva?

Ştiţi, soţia mea este din Briceni. Cei de acolo sînt destul de încăpăţînaţi. Aşa e şi ea - nu se lasă convinsă prea uşor...

Aţi avut şi o nuntă în stil tradiţional moldovenesc?

Am făcut o combinaţie între tradiţiile moldoveneşti şi stilul european. Dar am încercat să le respectăm pe toate – şi furatul miresei, şi ruperea colacului... Familiei mele i-au plăcut foarte mult obiceiurile de aici şi muzica moldovenească. A fost o petrecere pe cinste.

Cum aţi reuşit să treceţi peste diferenţele culturale?

Adevărul e că nu am avut niciodată probleme la acest capitol. Cred că nu e chiar atît de mare diferenţa dintre cultura din Belgia şi Moldova. Sînt două ţări cu, practic, acelaşi teritoriu, preponderent agricole şi, cel mai important, cu oameni harnici. E adevărat, căsniciile din Belgia sînt puţin diferite de cele din Moldova, dar regulile de bază rămîn aceleaşi. Diferenţele culturale nu au fost pentru noi niciodată conflicte, mai degrabă ocazii de a ne cunoaşte mai bine.

Ce vă place să faceţi în timpul liber?

În primul rînd, încerc să petrec cît mai mult timp alături de soţia mea şi de băieţelul nostru, Xander. Vreau să-l văd cum creşte. E foarte plăcut să vin acasă, chiar dacă e tîrziu, să-l salut şi el să-mi zîmbească – e ceva ce nu poţi cumpăra cu bani, indiferent cît de mulţi ai avea. Înseamnă foarte mult pentru mine. Încercăm să-l educăm bine şi avem grijă să crească sănătos.

Gătiţi sau luaţi masa în restaurante?

Trebuie să recunosc că sînt un bucătar îngrozitor. Nici nu am timp să stau prea mult la bucătărie. Poate că peste cîţiva ani, cînd voi avea o viaţă profesională mai puţin agitată, mă voi apuca şi de gătit. Îmi place foarte mult mîncarea italiană, cred că într-o viaţă precedentă am fost italian, şi vinul bun, în special cel roşu.

Cum a reacţionat familia dvs. la decizia de a veni în Moldova şi de a rămîne aici?

Familia mea deseori îşi petrece vacanţa la noi, în Moldova. Şi ei, la rîndul lor, s-au îndrăgostit de aceste meleaguri. Reacţia lor a fost foarte tipică. Europenii nu prea au habar despre ce se întîmplă în Europa de Est şi cum e aici. De cele mai multe ori, au o imagine negativă despre ţările din această regiune. Au fost şocaţi cînd am plecat în Moldova pentru prima oară. M-au vizitat după 5 ani şi abia atunci mi-au înţeles decizia. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu investitorii – trebuie să-i aduci aici şi să le arăţi cum e, ca să te creadă.

Ce le arătaţi potenţialilor investitori pentru a-i convinge că merită să facă afaceri aici?

Întîi de toate vrem să-i facem să se simtă ca acasă în această ţară şi să se simtă bineveniţi. Cred că cel mai convingător argument este exemplul personal, aşa că le arăt fabricile, proiectele, cum funcţionează ele. Din cei care ne vizitează, 95% îşi deschid afaceri aici, este o statistică îmbucurătoare.

Compania pe care o reprezentaţi, „Group GL”, este unul dintre primii investitori străini în Moldova. Cu ce intenţii a venit şi cu ce se ocupă acum în ţara noastră?

„Group GL”, sub preşedinţia dlui Gislain Lenaers, a venit în Moldova în 1998, cu intenţia de a deschide o fabrică de prelucrare a cărnii. Am stabilit o colaborare cu „Carmez SA”, am decis împreună să numim compania nou-formată „Carmez Internaţional”. De aici şi numele comun, pentru că toată lumea mă întreabă despre asta. Apoi „Carmez SA” s-a retras şi noi am preluat conducerea, dar numele nu l-am mai schimbat.

În procesul de lansare a afacerii ne-am confruntat cu birocraţia şi am decis să deschidem un fel de „oficiu de suport”, care să se ocupe de aspectele organizatorice şi legale ale proiectelor noastre. „Euromol  Management & Consulting” avea 6 angajaţi, care se ocupau de aspecte legale, contabilitate, personal, transport, vamă. Acum, „Euromol Group”, condus de soţia mea,  funcţionează pe cont propriu şi întruneşte 4 companii – „Euromol Management & Consulting”, „Euromol Immo”, „Euromol Translogistic” şi „Euromol Inssurence”. Pînă în prezent am asistat la lansarea a 65 de companii cu investiţii străine, care activează practic în toate domeniile şi pe care le deservim.  Cît despre proiectele în dezvoltare – unul din cele mai mari ar fi construcţia unui parc industrial  pe un teren de 15 ha, care va întruni în special spaţii de producere, oficii logistice şi comerciale, cu o infrastructură dezvoltată, conform tuturor standardelor internaţionale.

Am auzit ceva şi despre nişte proiecte de caritate...

Această activitate a început tot în 1998 şi este coordonată  de către Camera de Comerţ Moldo-Belgiană în parteneriat cu „Euromol Group”  şi sponsorizată de „Group GL International”. Pînă acum am importat 93 de camioane de ajutor umanitar ce au fost distribuite la orfelinate, azile, şcoli, grădiniţe, spitale, mănăstiri şi familii nevoiaşe din Republica Moldova. Pentru această activitate de caritate Preşedintele Camerei de Comerţ Moldo-Belgiene Dl Gislain Lenaers a primit în 2007 Ordinul de Onoare „Ştefan cel Mare”.

Unde se comercializează produsele „Carmez Internaţional” şi cum le recunoaştem?

La început exportam tot ce produceam, dar a trebuit să ne reorientăm, cînd au apărut problemele cu Federaţia Rusă. Acum, 80% din producţie se comercializează pe piaţa internă şi 20% în Kazahstan. Dar nu o să vedeţi nicăieri produse care să se numească „Carmez Internaţional”, pentru că noi utilizăm branduri – „Nr. 1” pentru salamuri şi „Deja vreau” pentru delicatese.

De ce nu exportaţi şi în alte ţări?

La moment, sîntem unica fabrică din domeniu din ţară, care este în proces de obţinere a licenţei pentru a exporta în Uniunea Europeană. Cînd am construit fabrica, am ţinut cont, din start, de toate standardele şi cerinţele europene.  

Spuneaţi că în 1998 era dificil să lansezi o afacere în Moldova. Ce s-a schimbat în 10 ani?

În ultimii 6-7 ani lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum e mai uşor. Guvernul depune eforturi mari  pentru a crea un climat investiţional bun în Moldova şi a înregistrat deja anumite succese la acest capitol – s-au redus taxele, s-a simplificat procesul de înregistrare a unei companii. Legislaţia RM se adaptează la standardele europene, iar acesta este un proces complicat şi de durată. Asociaţia Investitorilor Străini, pe care am fondat-o în 2003, alături de alte 7 companii, încearcă să ajute Guvernul să creeze un pachet de legi bune şi cred că avem o colaborare fructuoasă. Le oferim sfaturi pe baza cunoştinţelor şi a experienţei noastre internaţionale. În fiecare an publicăm „Carta Albă”, în care sînt formulate toate problemele actuale şi soluţiile pe care le propun investitorii străini.

Care sînt cele mai grave probleme la momentul actual?

Una din problemele majore este migraţia şi, ca rezultat, imposibilitatea de a mări considerabil numărul de personal pentru întreprinderile deja create sau de a lansa proiecte mari, ce necesită un număr mare de angajaţi. Cel mai trist este că pleacă şi tinerii cu calificări importante, pe care nu întotdeauna le aplică peste hotare şi nu au posibilitatea de a creşte profesional.

De trei ani sînteţi preşedintele Federaţiei de Ciclism din Moldova. Ciclismul este sportul dvs. preferat?

Da, dar eu sînt mai degrabă un manager, decît un sportiv, iar Federaţia de Ciclism a fost o provocare pentru mine – trebuia s-o „reanimez” şi s-o transform într-un „organism” funcţional. Nu a fost uşor, dar cred că am reuşit. Am adunat în jurul meu oameni care ştiu totul despre sport. Pentru ca ciclismul să devină un sport popular în Moldova e nevoie de modele de succes, precum Alexandru Pliuşkin, care a semnat deja un contract internaţional profesionist şi care ne-a reprezentat la Jocurile Olimpice de la Beijing.

Probabil că e destul de stresant să ai grijă de atîtea companii şi organizaţii. Ce faceţi cînd vă înfuriaţi sau cînd obosiţi?

Anii te fac mai înţelept şi am învăţat să nu-mi arăt emoţiile, aşa cum o făceam cînd eram mai tînăr. În ultimii 6 ani fac sport cu regularitate şi asta mă ajută să mă relaxez. Merg la un complex sportiv de 3 ori pe săptămînă. În plus, întotdeauna ascult muzică, de orice fel, pentru că îmi place foarte mult. În tinereţe am fost DJ. Timp de 10 ani am lucrat la un post de radio în Belgia, era un hobby.

Ce părere aveţi despre moldoveni?

Cred că oamenii sînt cea mai mare avere a Moldovei. În special tinerii, pentru că vorbesc mai multe limbi, sînt motivaţi să-şi găsească de lucru, le place să muncească şi sînt devotaţi companiilor în care lucrează. Străinii care-şi deschid afaceri aici ne întreabă dacă vor fi nevoiţi să angajeze doi oameni să facă ceea ce făcea unul în ţara lor. Noi le explicăm că s-ar putea să fie chiar invers!  

Text: Irina Tribusean
Foto: www.fotoroom.md

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Sint foarte incintata,de personaliatea d-lui LUC,deasemanea multa admiratie sotiei LIlia.Eu personal nu va cunosc,dar am vizionat cd-ul nuntii fratelui meu Constanin Luca si aMarianei in 2006,la care a-ti fost invitati. Cu parere de rau la moment eu si famila mea ne aflam la Paris,faceam studii si lucram...Eu si Sergiu-sotul,avem o deosebita placere si o dorinta mare sa va cunoastem pentru a lucra si colabora impreuna sa putem impartasi cu Dum-stre experienta de viata si profesionala,acumula timp de 10 ani in Franta.Actualmente n-am intors in tara,adica in Moldova.Merci "veronicaluca78@yahoo.fr"
veronica luca   -  
01 Noiembrie 2010, 19:23
Sus ↑
am citit si eu informatia despre personalitatea Dstra. Sunt incintata ca Moldova este atractiva pentru straini si avem cu ce ne mandri. Ma numesc Victoria si conduc o companie de programare. Mi-ar placea sa avem o colaborare. E-mail-ul meu este: victoria.cuciuc@gmail.com. Am putea discuta si in franceza cu mare placere.
Telefonul meu mobil este: 373 79 939343
Victoria Cuciuc   -  
01 Septembrie 2012, 15:05
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+7°