VIP Magazin
21 Octombrie 2018
Print
Print
Print
Print
Loretta Handrabura. Sau lupţi şi câştigi, sau colaborezi cu o nedreptate
Ianuarie 2005, Nr. 09-10

Loretta Handrabura. Sau lupţi şi câştigi, sau colaborezi cu o nedreptate

Comentează   |   Cuprins

Dimineaţa, la cafeaua de la ora 7.00 - iar, când îşi permite luxul, la cea de la ora 11.00 -, se gândeşte, în singurătatea ei diluată de amintiri, dar şi de vise frumoase, că totul putea fi altfel. Că intelectuali ca ea ar fi putut să-şi consume lecturile într-un apartament cumpărat din salariul de conferenţiar universitar, şi nu într-o cameră de cămin pentru profesori. Sau că ar fi putut fi "cucoană mare", dacă şi-ar fi făcut din asta un scop în sine. Dar nu a vrut să facă o căsnicie doar de dragul ştampilei în paşaport şi al maşinii la scară. Crede că valorile adevărate şi principiile vor avea de spus ultimul cuvânt. La urma urmei, viaţa abia începe...

Loretta, îmi spuneai că în copilărie te postai pe pragul înalt al casei, în faţa unui public invizibil, şi cântai. Dar ai ajuns pe o scenă de cu totul altă factură - pe scena politică. Ce s-a întâmplat?

M-a ambiţionat enorm competiţia dură din anii de şcoală, în care erau promovaţi mai mult copiii de profesori, în timp ce eu, ca şi marea majoritate, veneam dintr-o familie de agricultori. In plus, eram şi foarte timidă la început, calitate ce a planat ca o sabie deasupra mea în perioada studiilor primare. Poate că această timiditate, de care eram absolut conştientă, m-a împins să fac un efort. Şi atunci m-am descoperit. Pentru momentul respectiv şi mai apoi, pentru că noi ne descoperim toată viaţa şi oricum nu ne cunoaştem până la capăt. Am învăţat foarte bine, iar rolul de lider m-a ajutat să cunosc regulile maselor şi ale colectivelor. La absolvire, un profesor mi-a spus: "Deşi meritai, nu ai luat o medalie. Aşa este viaţa". Şi iarăşi m-am ambiţionat - să merg mai departe, să demonstrez că viaţa nu se constituie doar din nedreptăţi. Am mers la Conservator, deşi nu ştiam nimic din teoria muzicii. Trebuia să iau ore de muzică ca să pot fi admisă peste un an. Dar cum puteam să-mi permit asta, când colegii mei aproape că erau studenţi? Atunci m-a ajutat enorm mama. Ea mi-a zis că muzica nu e o cauză pierdută şi că oricând aş putea face muzică împreună cu altceva. Şi acest altceva a fost Facultatea de filologie a Universităţii "Ion Creangă".

Anii de facultate au trecut prin sălile de lectură de la Biblioteca Naţională. M-am distrat puţin în acei ani, dar, în schimb, am fost o devoratoare înrăită de teatru. Chiar nu regret că am acordat mai mult timp studiilor. La anul V, am devenit membră a Partidului Social Democrat. Tatăl dlui Oazu Nantoi era decanul nostru şi cel care m-a făcut, într-un fel, să iau această decizie. Ştiam că în această echipă sunt oameni de o calitate ireproşabilă. Cariera pedagogică am început-o la catedra de Literatură Română şi Comparată, unde activez până în prezent. Intre timp, mi-am luat doctoratul la Universitatea "Alexandru Ion Cuza" din Iaşi, am făcut un stagiu de documentare pentru dizertaţie la Universitatea Laussane din Elveţia, am devenit formatoare la CE PRO Didactica, am scris o monografie şi sunt coautoare la două manuale. Asta e povestea mea.

Cum a fost să revii la Chişinău, după studiile din afară?

M-am reintegrat foarte greu. În Elveţia cunoscusem un alt model de civilizaţie, oameni toleranţi şi dispuşi să te ajute. Lumea mea interioară suferise transformări radicale şi după Iaşi, Bucureşti, unde, pentru a mă afirma, am muncit foarte mult şi unde înţelesesem că nu e o naivitate să fii corect, profesionist, moral. La Chişinău asta era, totuşi, o naivitate. Veneam acasă şi nu mă simţeam acasă. Replica "du-te la tine în România" m-a făcut să constat cu stupefacţie că aici mi se contesta identitatea naţională şi lingvistică. în plus, tocmai îmi lăsasem dincolo prima mea iubire...

Ştii cum am obţinut mai multe? Când cineva m-a subestimat, "mi-a dat în cap", m-am ridicat cu şi mai multă convingere, am reînviat ca Pasărea Phoenix. Aşa că, atunci când cineva vrea să-mi facă un deserviciu, de fapt mă ajută. Viaţa e o sumă de provocări. Tu ai doar de ales, precum spunea Albert Camus: sau să lupţi şi să câştigi, sau să colaborezi cu o nedreptate.

Şi tu lupţi.

Sunt o luptătoare. Părinţii ne-au educat - pe mine şi pe soră-mea - pentru o lume ideală. Ne-au cultivat valori care nu prea sunt apreciate în societatea noastră: corectitudine, conştiinţă, responsabilitate. Câtă conştiinţă - atâta responsabilitate, şi câtă responsabilitate - atâta dramă, spunea filosoful Ştefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu. Asta e valabil şi pentru noi: mizeria ţării, exodul masiv al populaţiei active la muncă în străinătate, inconsecvenţa în reforme - iată drama noastră, născută din lipsa de responsabilitate şi conştiinţă civică.

Apropo, de ce Loretta?

A fost opţiunea mămicăi. A trebuit să lupt până şi cu dreptul de a-mi purta numele dat de mama, care nu se regăsea în cărţile administraţiei. Mult timp am fost, pe hârtie, Larisa. Abia în anii '90, mi-am restabilit identitatea prenumelui.

Pentru o femeie deşteaptă e mai dificil să-şi facă o familie?

Categoric, da. Aşteptările se referă nu doar la bunăstare materială. Altfel, de mult aş fi fost o doamnă bine asigurată. Caut un bărbat care să fie şi partener, şi prieten adevărat, care să mă aprecieze pentru ce sunt, nu pentru ceea ce ştie el că sunt şi trebuie să fie femeile. Trebuie să aibă şi o condiţie intelectuală, principii apropiate de ale mele, să numi spună ce trebuie să fac, fără să ţină seama de faptul că şi eu am ceva de spus. Primul cavaler căruia i-am refuzat cererea în căsătorie mi-a reproşat că aş fi citit prea multe cărţi. Altul - că nu mă poate găsi unde m-a lăsat acum trei zile. În plus, dacă pe lângă faptul că arăţi bine, mai ai şi nişte reuşite în cercetare, la serviciu, imediat lumea pune la îndoială că le-ai fi putut obţine de una singură. E un handicap de mentalitate şi prejudecăţi.

Când ai venit acasă, ai renunţat la o iubire...

Prima mea iubire era şi rămâne un tip boem, necăsătorit până acum. "Tu meriţi mai mult şi eu nu sunt la înălţimea aşteptărilor tale", mi-a spus la despărţire. Probabil, nu era pregătit să-şi asume responsabilităţile unui cuplu. Cărţile spun că pentru iubire trebuie să lupţi. In viziunea mea, căsnicia trebuie să fie limanul unde să te retragi, să te simţi preţuit pentru că existenţa ta dă sens altei existenţe, unde e linişte, eşti înţeles, trăieşti cu bucuria şi durerea "jumătăţii", a copiilor şi nu-ţi arde de lupte absurde pentru superioritate, dominaţie.

Spune-mi, te rog, ce caută o femeie în politică?

Preocupările mele din ultimii patru ani fiind studiile de gen, rolul femeii în societate, era inevitabil ca drumurile să ducă, la un moment dat, în politică. In 2001, am fost aleasă preşedinta Uniunii Femeilor Social-Democrate. Noi, femeile, trebuie să cooperăm cu bărbaţii şi să devenim parteneri egali şi în viaţa politică, şi în cea privată. Prin diferenţele dintre noi, putem şi trebuie să ne completăm reuşit. E absurd ca o femeie să nu participe la luarea deciziilor pe care trebuie să le execute, în situaţia în care şi bărbaţii, şi femeile se implică pe rol de parteneri, are de câştigat şi statul, şi instituţia familiei.

Ce ai învăţat din comunicarea cu femeile?

Ceea ce afirma undeva chiar Grigore Vieru: "Femeile nu spun că sunt curajoase - ele nasc". Dăruieşte şi nu aştepta să ţi se mulţumească, împacă-te cu gândul că reuşeşti să ajuţi pe cineva. Recent, am mers cu daruri la Casa de copii din Cărpineni. Umbrele şi incertitudinea din ochii micuţilor m-au convins încă o dată că trebuie să tinzi spre mai mult, dar şi să mulţumeşti pentru puţin, deoarece sunt alţii mai necăjiţi. Copiii de orfelinat sunt frustraţi şi nimeni nu le poate compensa lipsa familiei, cu atât mai puţin un regim cazon... Eu, care mi-am pierdut mama la 24 de ani, am rămas cu foarte multe întrebări la care doar ea mi-ar fi putut răspunde...

Eşti de 12 ani membră a PSDM, o formaţiune respectabilă, dar care nu a ajuns niciodată la putere. Nu te-a dezamăgit acest lucru şi cum îţi explici eşecurile din campaniile precedente?

A rezista cu demnitate, fără a face concesii de orice natură, a munci constant pentru ideea edificării unui stat de drept social echitabil şi democratic puternic, înseamnă a învinge până la urmă, chiar dacă aceasta se întâmplă mai târziu. Dacă am fi urmărit doar scopul de a ajunge la putere pe orice cale, pentru interese personale sau de clan, cum se întâmplă frecvent în politica moldovenească, am fi dispărut de pe scena politică chiar după primele nereuşite. PSDM, însă, şi-a continuat consecvent demersul ideologic, acumulând totodată şi o experienţă utilă, şi-a fortificat poziţiile şi astăzi este pregătit pentru o confruntare deschisă şi civilizată.

Simţi că de data asta va fi altfel?

Cu certitudine. De această dată suntem siguri că vom trece pragul electoral. Parafrazând o expresie cu privire la etichetarea preconcepută pe care ne-o atribuie concurenţii noştri, în martie 2005 noi suntem "condamnaţi" la victorie. Oamenii văd în PSDM o forţă politică cu şanse reale de guvernare dintr-un simplu raţionament - mesajul electoral echilibrat şi orientat spre schimbare, oferta politică clară şi realistă şi echipa de lideri, a cărei "locomotivă" sunt preşedintele PSDM, Ion Muşuc, şi preşedintele Consiliului Naţional de Coordonare, Oazu Nantoi. Suntem capabili să asigurăm o guvernare de calitate, să consolidăm societatea, să sprijinim micul business, să construim o economie nouă, un stat de drept şi bunăstare pentru toţi.

Eşti a şasea pe listă, adică şansele sunt mai mult decât mari. Realizezi ce te aşteaptă în cel puţin patru ani de activitate parlamentară?


Conştientizez. Nu mi-e teamă de muncă. Mă gândesc că trebuie să fiu la înălţimea aşteptărilor alegătorilor, ale colegilor de echipă şi fiecare dintre noi trebuie să fie foarte bun la locul său. Suntem o echipă de oameni competenţi, activi, care vor şi sunt capabili să aducă schimbarea mult aşteptată de cetăţenii noştri. Sunt sigură că mandatele de deputat ne vor permite să realizăm programul nostru de guvernare, care vizează construirea unui stat guvernat de justiţie şi solidaritate socială, prosper şi echilibrat din punct de vedere economic.

Ce s-ar schimba, dacă ar ajunge mai multe femei în politică?

O participare sporită a femeilor în politică ar însemna punerea în serviciul întregii societăţi a calităţilor speciale pe care şi le-au dezvoltat femeile în virtutea educaţiei primite: capacitatea sporită de mediere şi negociere, abilităţi de relaţionare interumană superioare bărbaţilor, mai puţină agresivitate, mai mult pragmatism în decizii şi acţiuni.

Lucrezi cu tinerii, în special la Universitate. Ce te bucură şi ce te întristează la ei?

Mă bucur că sunt foarte siguri pe sine, îndrăzneţi, nedogmatizaţi ideologic asemeni generaţiilor precedente, că ştiu ce vor să obţină de la viaţă. Problema e cum văd ei rezolvarea problemelor cotidiene, materiale şi obţinerea unor succese - repede şi fără efort constant şi susţinut. Mă întristează faptul că, deşi au capacităţi intelectuale, nu vor să-şi exploreze la maximum potenţialul; consideră că poţi cumpăra cu bani orice în mediul nostru sărac şi corupt, în mare; nu ţin la valorile naţionale şi le lipseşte sentimentul patriotismului.

Numeşte-mi cinci personalităţi din Moldova care te-au ajutat să fii ceea ce eşti.

O fac cu plăcere, în semn de recunoştinţă şi gratitudine. Este vorba de trei dintre foştii mei dascăli universitari, şi anume criticul literar, profesorul universitar, dna Eliza Botezatu - mentorul meu spiritual, personalitate distinsă, de o înaltă ţinută academică şi verticalitate morală; doamnele Tatiana Cartaleanu şi Olga Cosovan, conf. univ., doctori în filologie - modele de muncă asiduă, deschidere spre nou şi profesionalism; Oazu Nantoi - model de consecvenţă şi conştiinţă civică; Vitalie Ciobanu, redactor-şef al revistei "Contrafort" - exemplu de pregătire temeinică, spirit elevat şi onest.

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

E o doamna demna de respect si admiratie!!!! Bravo e!!! Mai multe femei ca ea sa fie la posturi de conducere!!!!
liana   -  
23 Iulie 2010, 12:36
Sus ↑
sooper profa de nota 10
maria   -  
02 Decembrie 2010, 00:05
Sus ↑
Domnişoara Loretta Handrabura , un model demn de urmat ca profesor. Sunt absolventa Universităţii Pedagogice de Stat "Ion Creangă", sunt mîndră că am avut ore cu domnişoara Handrabura, este o femee ce merită tot respectul din lume şi un model de profesor ce ştie cele mai mici detalii a unui copil-student ce a păşit de abia pragul unei lumi pline de cunoştinţe. Citez pe Dna Handrabura : "În viaţă ca să ajungi cineva trebuie să lupţi, doar luptînd vei ajunge la cele mai înalte piscuri ale valorilor general umane." Mult respect şi doar tot ce este bun pe lume să-i revină celei ce munceşte cu mult suflet petru cei ce doresc să ajungă oameni adevăraţi într-o societate înaltă.
Mariana Damaschin(Zmuncila)   -  
08 Decembrie 2010, 08:51
Sus ↑
O DOAMNA,JOS PALARIA.TOT RESPECTUL SI TOATA ADMIRATIA DIN LUME.S-O OCROTESCA DUMNEZEU SI MAI DEPARTE SI SA TRANSMITA MESAJELE VIETII CATOR MAI MAI MULTOR GENERATII.
NINA   -  
04 Februarie 2011, 14:54
Sus ↑
BRAVO.SUCCES.VERTICALITATE ÎN TOATE.VA ADMIR CU PLĂCERE
LILIA   -  
07 Februarie 2011, 18:59
Sus ↑
Mi-a fost profesoara la ULIM,o admir, cita putere si forta are, mergeam la orele ei cu drag! Mult succes domnisoara Handrabura!
Aliona   -  
09 Mai 2011, 22:08
Sus ↑
super profa de tot,o admir mult
olesea   -  
03 Iulie 2011, 20:07
Sus ↑
suntem mindri sa va cunoastem macar si de la distanta dar si mai mindri ca ne sunteti o consateanca foarte scumpa.
Galina   -  
28 Septembrie 2012, 21:59
Sus ↑
Dna Loretta Handrabura este si va ramine pentru mine un model femenin sub toate aspectele demn de urmat, o cunosc de un deceniu, cred ca nu mi-ar ajunge cuvinte de multumire pentru Dei, pentru tot ce face pentru ca in tot ce face pune suflet, dar asta conteaza mult.
Adriana Rotari   -  
01 Decembrie 2012, 23:18
Sus ↑
De?i toate comentariile de mai sus sunt facute (numai) de doamne ?i domni?oare, ma alatur tuturor celor de mai sus. Doamna Loretta Handrabura este (?i pentru familia mea ?i pentru mine) un profesionist remarcabil ?i un om deosebit.
Eugen R. Bellu   -  
01 August 2013, 07:01
Sus ↑
Din pacate, asta este unul din multele "pre?uri" pe care femeile de?tepte ?i educate (ca sa nu mai pomenim daca sunt ?i frumoase ?i distinse)
Eugen R. Bellu   -  
08 August 2013, 06:30
Sus ↑
Din păcate, asta este unul din multele "pretzuri" pe care femeile destepte si educate (ca să nu mai pomenim dacă sunt si frumoase si distinse) il au de plătit in ziua de azi, existența a prea putzini barbati pe măsura calitații lor (a femeilor). O spun ca barbat, evident, si cu tristețe.

Comentariul anterior a fost trunchiat - de aceea il repet.
Eugen R. Bellu   -  
08 August 2013, 20:14
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+18°