VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Jarno Habicht - „Visul meu personal este ca toate locurile publice din Moldova să fie libere de tutun”
Noiembrie 2012, Nr. 102

Jarno Habicht - „Visul meu personal este ca toate locurile publice din Moldova să fie libere de tutun”

Comentează   |   Cuprins

Conduce de doi ani Biroul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) din Republica Moldova, este cel mai tânăr şef de birou din lume din cadrul OMS, iar sănătatea nu reprezintă doar un aspect al muncii sale zilnice. O promovează în cel mai direct mod, prin propriul exemplu. Îl puteţi găsi pe Jarno Habicht,  şeful biroului OMS de la Chişinău, aproape în fiecare zi alergând pe aleile (neadaptate încă, adevărat) din parcul central sau în localurile (puţinele) în care mâncarea şi băuturile pot fi savurate într-un mediu în care nu se fumează.

A „testat” Moldova la direct, petrecându-şi multe dintre weekenduri în sate şi raioane ca să aibă propria părere despre sistemul nostru de sănătate şi accesul oamenilor la servicii medicale. Estonian de origine, a găsit multe asemănări, dar şi câteva deosebiri între ţările noastre.

(Text: Rodica Trofimov. Foto: Florin Tăbârţă. Locaţie: Patiseria „Crème de la Crème”. Mulţumim pentru sprijin.)

Fişier:
Data, locul naşterii: 24 aprilie 1976, or. Tartu (Estonia).
Studii: medic, Facultatea de Medicină, Universitatea din Tartu. Doctor în medicină (PhD), teza „Utilizarea serviciilor de asistenţă medicală în Estonia: determinantele socio-economice şi povara financiară a plăţilor din buzunar” şi analiza situaţiei din Estonia, Letonia şi Lituania.
Experienţă: cercetător în domeniul serviciilor de sănătate la Universitatea din Tartu şi în domeniul sănătăţii publice şi finanţării sănătăţii din Estonia. Autor a peste zece articole în reviste ştiinţifice şi coautor al mai multor rapoarte şi cărţi. Şeful biroului OMS din Estonia (2003-2011), membru al echipei OMS în diverse misiuni în  Lituania, Tadjikistan, Armenia şi reprezentant în funcţie al OMS pe termen scurt în Azerbaidjan. Şeful biroului OMS din Republica Moldova din 2011.
Distincţii: Crucea Roşie a Estoniei de gradul IV pentru contribuţia  adusă dezvoltării sistemului de sănătate (2011).
Stare civilă: căsătorit, doi copii. Hobby: jogging, înot, schi, baschet, volei.  

>> Dragă Jarno, eşti cel mai tânăr reprezentant al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din lume. Ce anume te-a motivat să faci aceşti paşi mari în cariera ta?
Cred că e vorba mai întâi de toate de testarea propriilor capacităţi. Venirea în Moldova a fost o nouă provocare, inclusiv de a-mi încerca puterile într-o funcţie internaţională, într-o altă ţară, similară cu ţara mea de origine prin dimensiunile geografice şi „trecutul istoric” şi, în acelaşi timp, diferită din punct de vedere economic, social, lingvistic şi cultural. Am fost martorul multor realizări legate de munca mea şi activitatea OMS din Estonia în ultimul deceniu, precum importante analize cu privire la finanţarea sistemului, asistenţa medicală primară, politica de medicamente, calitatea serviciilor, elaborarea ghidurilor clinice şi a programelor de sănătate publică, stabilirea dialogului anual şi a unei platforme comune dintre Ţările Baltice în domeniul sănătăţii începând cu 2004,  organizarea Conferinţei ministeriale în sănătate şi bunăstarea populaţiei din Europa în 2008, consolidarea capacităţilor profesioniştilor şi factorilor de decizie din sănătate. După opt ani de muncă acasă, a venit timpul să părăsesc „zona de confort” şi să merg mai departe.

>> Prin ce a fost atractivă OMS?
Cred că OMS devine interesantă pentru fiecare care îşi face studiile în medicină şi îşi doreşte să contribuie la îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei. Este singura organizaţie la nivel mondial în domeniul sănătăţii ce elaborează politici şi standarde, coordonează problemele de sănătate, contribuie la diverse cercetări şi monitorizează tendinţele în domeniu. Noţiunea de sănătate presupune astăzi sănătatea publică, îngrijirile medicale, modul sănătos de viaţă, colaborarea cu alte sectoare şi abordarea determinantelor sociale. De aceea, pentru cei care doresc să-şi pună umărul la dezvoltarea sănătăţii, fără a face intervenţii chirurgicale, prescrie medicamente şi consilia pacienţi, aderarea la OMS este una dintre opţiuni. OMS este atractivă inclusiv prin valorile pe care le promovează –  solidaritate, echitate şi participare, sănătatea considerându-se unul dintre drepturile fundamentale ale omului.  

>> Fiecare dintre noi a avut un vis mare în copilărie. Care a fost visul tău?
Prin clasa a şasea am decis să devin medic, deşi nimeni din familia mea nu este doctor. Mi-am continuat studiile în clasa specială de matematică şi ştiinţe în unul dintre cele mai vechi gimnazii din ţară, fondat în 1631. Ţin minte că una dintre ultimele lucrări la şcoală era despre principiile imagistice ale rezonanţei magnetice. Era prin anii ’90, când prima tehnologie de acest gen abia a fost implementată  în Estonia. Dacă e să mă uit la ultimele zece generaţii, vin dintr-o familie de economişti,  fizicieni, matematicieni, învăţători, negustori. Ştiu că cu toţii s-au dedicat meseriilor lor şi chiar, la un moment dat, şi-au încercat puterile şi în alte domenii. Tatăl meu, fiind matematician, traduce astăzi cărţi şi-i ghidează pe tinerii scriitori să-şi scrie povestirile science-fiction. Cred că în viitor vom avea nevoie tot mai mult şi mai mult de specialişti cu studii combinate, precum biotehnologia şi medicina, arta şi IT etc.  

>> Fiecare dintre noi are o reţetă a propriului succes. Ce contează din punctul tău de vedere cel mai mult atunci când îţi doreşti să fii o persoană de succes?
Cred că cel mai mult contează curajul de a visa, îndrăzneala de a-ţi urma visul şi munca – pentru a-ţi transforma visul într-un succes.

>> Ţi-ai susţinut teza de doctor la 34 de ani şi ai menţionat acolo că dedici această lucrare familiei tale. Crezi că ai fi urmat aceeaşi paşi fără familia ta?
A fost o alegere asumată, având în vedere că deja din studenţie am fost implicat în cercetări biotehnologice şi în sănătate publică. Am avut nevoie de zece ani ca să finalizez teza, fiind prima de acest gen din Estonia. A durat atât de mult şi pentru că devenisem între timp tânăr tătic şi trebuia să am grijă de familia cu doi copii mici. Iar Triin, soţia mea, îşi luaseră masteratul în economie şi mai lucra în paralel. Cel mai important e că ne-am susţinut unul pe celălalt. Orice reuşită personală îşi pierde farmecul dacă nu ai cu cine să o împărtăşeşti.  

>> Cine şi ce face în familia ta?
Triin este specializată în economia sănătăţii, deţine o funcţie înaltă în Fondul de Asigurări Medicale din Estonia. Johanna Maria, fiica mai mare, este în clasa a zecea de liceu, este pasionată de fotografie şi deja are planuri de viitor. Cea mică, Harriet Helena, merge la grădiniţă în clasele preşcolare. În prezent, familia mea se află în Estonia, pentru că este important ca fetele să-şi continue studiile. Dar, cu telecomunicaţiile de astăzi, precum Skype-ul, care a luat naştere în Estonia, este posibil să luăm micul dejun şi cina împreună chiar şi atunci când suntem în oraşe diferite. Ne place să călătorim împreună, am vizitat vara aceasta România, nordul şi sudul Moldovei, ne place să facem fotografii şi să savurăm mâncare bună.

>> Care este cel mai important principiu de muncă în calitatea ta de şef?
Sarcina mea zi de zi e să asigur un mediu propice de lucru, un mediu în care oamenii pot obţine mai multe decât cred. Aceasta înseamnă să fii orientat spre rezultate, să facilitezi comunicarea şi schimbul de informaţii, să promovezi idei inovatoare şi să fii responsabil. Pentru mine nu contează orele petrecute în oficiu, ci rezultatele atinse.

>> Ai reuşit să cunoşti alţi estonieni aflaţi la Chişinău?
Câţiva, care lucrează în reprezentanţele organizaţiilor internaţionale, precum Delegaţia Uniunii Europene şi OSCE. Mă bucur să-l cunosc pe consulul onorific al Estoniei la Chişinău, dl Igor Goncearov, care este o persoană activă şi un adevărat prieten al Estoniei şi Moldovei. În plus, delegaţiile din Estonia vin des în Moldova şi poţi auzi în fiecare lună vorbindu-se estoniana în oraş. Pentru mine personal, a fost destul de încurajator să găsesc mulţi prieteni ai Estoniei aici, la Chişinău. Să nu mai spun că o parte din tinerii diplomaţi moldoveni şi-au făcut studiile în Tallinn.

>> Nu te voi întreba cum a reuşit Estonia să devină un stat european prosper, dar cel puţin să ne spui ce lecţii ar trebui să înveţe Moldova la capitolul sistemului de sănătate?
Înainte de toate, lecţia stabilităţii – este important să existe o viziune comună asupra lucrurilor, să ştim în ce direcţie vrem să mergem. De exemplu, Estonia a decis să aibă un sistem de asigurări în sănătate de mai bine de 20 de ani. De asemenea, trebuie stabilite valorile, precum solidaritatea şi echitatea, pentru a asigura accesul la servicii medicale de calitate, şi  definitivate clar  rolurile la diferite niveluri de organizare şi conducere. În Moldova s-au realizat multe reforme-pilot într-un anumit raion sau instituţie medicală, pe când în Estonia reformele au mers concomitent pe întreg teritoriul ţării, cu scopul de a avea aceleaşi servicii medicale şi aceeaşi calitate peste tot.

Deocamdată, în societatea moldovenească prevalează necesităţile individuale şi propriile beneficii. Or, sănătatea trebuie să fie recunoscută drept o componentă esenţială pentru dezvoltare, iar accesibilitatea serviciilor medicale – ca o prevedere a securităţii statului. Doar având strategii bune şi implementate, vom ajunge să vedem cum oamenii se întorc de peste hotare, iar tinerele familii îşi cresc copiii în ţară.

>> Care sunt provocările de astăzi pentru sistemul nostru de sănătate?
Reformele începute în domeniul sănătăţii trebuie continuate. Pentru o ţară ca Moldova, sistemul de asigurări medicale constituie o bază bună, dar aici avem nevoie de o viziune clară pentru următorii cinci ani. Resursele limitate trebuie să fie corect direcţionate spre intervenţii cost-eficace, trebuie să asigurăm accesul echitabil la servicii şi să motivăm personalul medical.

În domeniul asistenţei medicale primare s-au realizat multe lucruri frumoase, există centre de sănătate bune, inclusiv în zonele rurale, dar se pare că reformele s-au oprit la jumătate. În ceea ce priveşte spitalele şi reforma acestora, acest segment al sistemului va deveni cu adevărat unul performant doar atunci când populaţia se va simţi confortabil când păşeşte pragul unui spital, iar doctorii şi asistenţii medicali îşi vor face cu responsabilitate şi cu plăcere munca. Din păcate, astăzi sistemul se confruntă cu situaţia în care mulţi dintre medici pleacă peste hotare, iar oamenii nu au încredere în acesta. Actualul sector spitalicesc are un grad înalt de ineficienţă şi împiedică dezvoltarea unei reţele moderne de spitale şi abordarea unor aspecte critice, precum controlul tuberculozei, oferirea serviciilor de sănătate mintală (inclusiv în afara spitalelor) şi îngrijirile medicale de zi. Desigur, dacă e să vorbim prin comparaţie, Moldova e cu câţiva paşi înaintea ţărilor din fostul spaţiu sovietic, dar mai are mult de lucru în comparaţie cu statele europene.

O altă provocare o reprezintă accesul la medicamente de calitate. Se vorbeşte  foarte mult despre aceasta în ultima vreme. OMS a efectuat în 2011 şi 2012 mai multe analize ale pieţei farmaceutice şi a iniţiat mai multe dialoguri cu Ministerul Sănătăţii şi factorii de decizie, accentuând faptul că populaţia trebuie să aibă acces la medicamente sigure, eficiente şi de calitate şi că acestea trebuie utilizate într-un mod raţional. Astăzi pe piaţă sunt mai multe medicamente decât acum câţiva ani, dar costisitoare pentru mulţi dintre pacienţi, care îşi supun familiile riscului financiar. Acest lucru nu este deloc îmbucurător în epoca bolilor cronice.

>> Dar ce se întâmplă în domeniul sănătăţii publice, căruia i se acordă o mare atenţie în ultimii ani?
Sănătatea publică e un domeniu care îmi este aproape de inimă şi în care se pot face lucruri mari cu resurse limitate prin aceleaşi programe de screening şi imunizări. Şi aici e  nevoie de o schimbare urgentă. Consumul produselor din tutun are un nivel ridicat în Republica Moldova,  de aceea trebuie puse în aplicare cât mai urgent mecanisme adecvate de control al tutunului. Nu se naşte nimeni în această lume ca fumător şi nu trebuie nimeni să sufere din cauza fumatului pasiv. Această problemă  reprezintă cel mai mare factor de risc pentru bolile cardiovasculare, cancer etc.

Mulţi nu ştiu că renunţarea la fumat are impact pe termen scurt, cât şi lung. De exemplu, dacă nu fumaţi timp de 20 de minute, tensiunea arterială şi pulsul revin la normal; opt ore – nivelul de oxigen din sânge revine la normal; două zile – terminaţiile nervoase încep să crească şi încep să se îmbunătăţească capacităţile de miros şi gust; un an – riscul de a avea boala coronariană scade în jumătate faţă de un fumător; cinci ani – rata de deces din cauza cancerului pulmonar scade cu jumătate, iar riscul unui accident vascular cerebral devine acelaşi ca şi la nefumători. Astfel, niciodată nu este prea târziu să renunţaţi.

Visul meu personal este ca, până la sfârşitul anului 2013, toate locurile publice din Moldova să fie libere de tutun, astfel ca să ne putem bucura din plin de bucătăria moldovenească.

>> Grea misiune…
Întrebarea e cum să captăm atenţia şi asistenţa altor sectoare. Ministrul de Externe al Norvegiei a zis odată că fiecare ministru trebuie să fie şi un ministru al Sănătăţii.  Dacă Ministerul Sănătăţii  colaborează cu Ministerul Transportului, drumurile devin mai sigure, se produc mai puţine accidente, avem mai mulţi biciclişti şi pietoni.  Cu Ministerul Educaţiei – vorbim despre educaţie în sănătate, servicii de sănătate pentru elevi, oportunităţi de a face sport, alimentaţie sănătoasă în şcoli. Cu Ministerul Economiei sau al Finanţelor – taxe la alcool, tutun, la conţinutul de sare şi zahăr în alimente. Nu în ultimul rând, trebuie să existe o colaborare dintre sectorul public şi cel privat, inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile sănătoase de muncă. Aceasta reprezintă  şi responsabilitatea Guvernului de a se asigura că mediul din jurul populaţiei sprijină opţiunile sănătoase ale oamenilor.

>> Sănătatea publică include în sine şi promovarea unui mod sănătos de viaţă. Am impresia că este extrem de dificil să-i convingi pe moldoveni să facă mai mult sport sau să mănânce mai sănătos…
Este adevărat că există încă anumite bariere de a face sport, preţurile din cluburile de sport sunt cam exagerate,  de trei-patru ori mai mari ca în Tallinn, lipseşte infrastructura pentru biciclişti şi pietoni. Din momentul în care vom conştientiza că activitatea fizică şi alimentaţia sănătoasă contribuie la evitarea problemelor de mâine, lucrurile se vor îndrepta spre direcţia corectă. E un proces lung, estonienilor le-a luat 15 ani pentru a avea mai mulţi biciclişti, pietoni şi persoane care aleargă în parcuri şi pe străzi. Investiţiile în infrastructură, pe de o parte, atât publice cât şi private, şi schimbarea atitudinii, pe de alta, au contribuit la atingerea acestui scop.

>> Moldova are ce spune şi arăta din propria-i experienţă altor sisteme de sănătate?
Moldova are deja experienţă în anumite domenii, pe care o poate împărţi cu alte ţări, precum  dezvoltarea asistenţei medicale primare în zonele rurale, fortificarea serviciilor de sănătate publică în  controlul bolilor transmisibile şi asigurarea acoperirii cu vaccinuri, pregătirea şi răspunsul în caz de situaţii excepţionale, dezvoltarea sistemului de asigurări obligatorii în sănătate. Am întâlnit în Moldova mulţi profesionişti de înalt nivel şi acest lucru a fost foarte încurajator. De fapt, am simţit câteodată că în Moldova sunt mai mulţi experţi buni în domeniul sănătăţii decât în ţara mea şi multe state noi membre ale UE.

>> Care au fost cele mai importante evenimentele ale acestui an pentru biroul OMS de la Chişinău?
Desigur, vizita directorului regional, un semn de apreciere a schimbărilor din ultimii ani întreprinse de Moldova în sistemul sănătăţii. În al doilea rând, aprobarea programelor naţionale de control al tutunului şi alcoolului de către Guvern şi a Strategiei naţionale pentru prevenirea şi controlul bolilor netransmisibile prioritare de către Parlament, dar aceştia sunt doar primii paşi, deoarece resursele necesare trebuie alocate şi măsurile întreprinse. În al treilea rând, aş vrea să menţionez deschiderea generală a Ministerului Sănătăţii şi a comunităţii medicale în discutarea problemelor din sectorul sănătăţii, pe care nu am văzut-o în alte ţări, şi dorinţa de a găsi soluţii.

>> Ai reuşit să îndrăgeşti Chişinăul? Unde îţi place să mergi în timpul tău liber?
Cred că Moldova şi Chişinăul mi se asociază mai degrabă cu anumite emoţii şi stări de spirit decât cu careva locuri concrete. Îmi place să admir în fiecare dimineaţă răsăritul de soare din geamul de la apartamentul meu, să ascult puii de păsări primăvara şi să-i urmăresc cum învaţă să zboare. Parcul central rămâne a fi locul potrivit pentru alergatul de dimineaţă şi îmi place să-mi savurez cafeaua în localurile smoke-free. Îmi place să călătoresc prin ţară şi să contemplu peisajele frumoase. Admir deschiderea, atitudinea prietenească şi bunăvoinţa moldovenilor, pe care nu prea le întâlneşti în alte părţi.

>> Ce îţi lipseşte în Moldova?
Pâinea neagră pe care estonienii o mănâncă în fiecare zi. Obişnuim să o coacem acasă şi este ceva ce nu-mi lipseşte niciodată din bagaje atunci când revin la Chişinău.  

>> Care este secretul energiei tale?
Energia cred că vine de la succesele pe care le obţii, de la reuşita echipei pe care o conduci, de la bucuriile familiei tale. Capeţi energie atunci când visele tale devin realitate.  

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+25°