VIP Magazin
13 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Iurie Ţap. Gospodarul de la Floreşti
August 2004, Nr. 04

Iurie Ţap. Gospodarul de la Floreşti

Comentează   |   Cuprins

Ceea ce deosebeşte Floreştiul de multe alte orăşele din provincie e faptul că a fost recunoscut drept cea mai verde şi mai salubră localitate din republică. Că aici a reînceput să funcţioneze vestita fabrică de sticlă. Că oamenii îşi mai găsesc o slujbă şi că este o urbe liniştită. Un lucru îl mai deosebeşte: floreştenii îşi iubesc primarul. Iurie Ţap a fost reales pentru a doua oară în calitate de "gospodar general", aducând la Floreşti experienţa americanilor, francezilor şi nu numai în administrarea publică. Orăşenii îi acceptă iniţiativele şi încearcă, împreună cu primarul, să schimbe viata în bine.

Departe de imaginea stereotipă potrivit căreia primarul trebuie să fie un bărbat zdravăn şi obligatoriu cu burtă, Iurie Ţap este tras prin inel, cu alură de sportiv, iute ca prâsnelul: dimineaţa poate fi la Floreşti, la prânz - la Chişinău şi invers. Se simte bine oriunde, şi în oraşul pe care îl "primăreşte", dar şi în capitală, unde are multă treabă şi unde, deseori, preferă să se întâlnească cu fiica la un suc.
Restructurarea 1-a prins în plină carieră de partid, în 1990, când comunismul sovietic se ducea de râpă, a fost numit, pe bază de concurs, secretar al Comitetului raional de partid. Peste un an, Iurie Ţap era numit vicepreşedinte al Comitetului raional Floreşti, funcţie pe care a deţinut-o până în iulie 1999, când a fost ales primar. A început să-şi revizuiască valorile, tot mai des revenind la Granin, Soljeniţân şi Pristavkin. Nu se mai împăca cu vechea optică de gândire, ideologia rigidă ceda pas cu pas în faţa noilor valori democratice.

Primul mandat a fost mai greu, plin de căutări şi întrebări, mai puţin - de răspunsuri. Deplasările peste hotare l-au ajutat însă să afle mai bine cu ce se mănâncă administraţia publică locală, creând ulterior, prin Proiectul USAID, „Reforma autorităţilor publice locale", o strategie de dezvoltare a oraşului până în 2015.

„SUA m-au impresionat prin cadrul legislativ permisiv, ce stimulează iniţiativele locale care nu contravin legislaţiei federale, pe când în Moldova legislaţia este una obligatorie şi, în această situaţie, avem o slabă administraţie locală.

Un pas spre consolidarea comunitară ar fi reunirea primarilor". Lui îi aparţine iniţiativa (fiind susţinut de colegii de la Proiectul „Reforma autorităţilor publice locale" în frunte cu Duane Beard), de a forma asociaţia oraşelor, pentru a încerca să dialogheze mai dinamic cu puterea centrală şi a crea un cadru legislativ ce le-ar permite primarilor să facă ceva util pentru oraşele şi satele lor. „Un prim pas ar putea fi un laborator de creaţie pentru aleşii locali care nu au experienţă. Nu e cazul să aşteptăm mereu ajutor dinafară - trebuie să facem ceva singuri aici, în Moldova".

„O bună guvernare poate fi asigurata doar implicând oameni"


„Mă străduiesc să nu fac promisiuni goale, ci să fiu realist. Cred că un primar trebuie să fie unul cu picioarele pe pământ. Astăzi, cetăţenii noştri au multe cerinţe, de altfel, le am şi eu, dacă e să ne referim la bugetul local. Eu nici de austeritate nu l-aş numi", recunoaşte dl primar.

Astăzi, cheltuielile urbei sunt acoperite în proporţie de 10-15 %. Doar pentru repararea străzilor este nevoie de 5-6 milioane de lei, dar bugetul pentru 2004 sună a gol la acest capitol. De asemenea, nimic nu este alocat pentru dezvoltarea socială a oraşului; în a doua jumătate a anului Floreştiul nu va avea nici un leu pentru salubrizare. Dar primarul nu se plânge, ci încearcă să găsească cele 600 mii pentru 47 de măturători, 57 salariaţi ai spaţiilor verzi, hamali, fără de care oraşul ar arăta cam urât...

De fapt, problema salubrizării oraşului a fost „expediată" la coş în 2001 cu ajutorul locuitorilor. Mecanismul a fost simplu şi eficient: au fost create consiliile străzilor, ale blocurilor cu scopul de a-i face pe oameni să le pese de propriul oraş. S-au organizat sărbători ale străzilor, iar apoi au fost lansate concursuri pentru cea mai amenajată stradă, bloc, gospodărie, scară.

Îi bucură faptul că strategia de dezvoltare a oraşului nu este una „de sertar". Un merit al primarului de Floreşti este faptul că a reuşit să democratizeze în adevăratul sens al cuvântului comunitatea - orăşenii au dreptul să participe la audierile publice pe problema bugetului local şi nu numai, expunându-şi părerile. Primarul crede că o bună guvernare poate fi asigurată doar implicând societatea. Chiar dacă uneori îl mai critică, oamenii îl susţin, iar aceasta nu înseamnă altceva decât că el munceşte.

Graţie efortului comun, la Floreşti a fost restabilită fabrica de sticlă, pe timpuri o întreprindere de talie unională cu 1500 angajaţi. La ora actuală, aici lucrează 500 de persoane. Primarul speră ca o parte din defalcările întreprinderii, „absorbite" de Bugetul de stat, să revină şi oraşului, care, văzându-se cu mijloace, va putea lesne să depăşească dificultăţile, încă un semn al democraţiei la Floreşti e faptul că tinerii de aici participă la viaţa oraşului. „Dacă tinerii se implică, înseamnă că avem viitor. Să nu se creadă că mimăm educaţia lor, căci încercăm să-i angrenăm în diferite evenimente şi acţiuni", spune primarul. Vine şi argumentul: „Din comitetul local de coordonare face parte şi liderul Parlamentului copiilor".

Profesorul de istorie împotriva alcoolismului şi nedreptăţii

La Nimereuca, Soroca i-a rămas întreaga copilărie. Tatăl lui Iurie, ucrainean de naţionalitate, a făcut educaţie bună cu cei doi feciori - Boris şi Iurie (fraţii sunt născuţi la un an diferenţă şi erau de nedespărţit. Astăzi Boris este pilot militar în Rusia). Capul familiei Ţap era profesor de limba şi literatura rusă, iar mama - de franceză. Băieţii erau mereu în vizorul satului, dar asta nu însemna că erau şi cei mai cuminţi.

Însă parcă nu-mi vine a crede că primarul de Floreşti a fost cândva în stare să facă vreo boroboaţă: prea cumsecade şi cuminte mi s-a părut. Prin clasa a VUI-a, Iurie şi Boris au fost transferaţi la Şcoala nr. 1 din Soroca, unde se făceau studii mai temeinice decât la şcoala din sat. De acolo mezinul a plecat să înveţe la Chişinău, la Facultatea de istorie.

În 1978, cu diploma de profesor în buzunar, a sosit la braţ cu tânăra sa soţie, la Floreşti. „Am început pedagogia la Şcoala rusă nr. 2, în calitate de profesor de istorie şi ştiinţe sociale", ne povesteşte el. Era tânăr, activ, calităţi apreciate pe dată de organele de partid. După patru ani de dăscălie, a fost numit director al Şcolii moldo-ruse din oraş.

Anul 1985 a fost unul cu ghinion pentru el. Era anul în care a fost luată decizia de a combate alcoolismul. După un examen, unul dintre absolvenţi a consumat un pic de tărie, a mers la cinematograf şi a adormit în sală. „In raion - „situaţie excepţională". Elevul a fost înlăturat de la două examene, iar consiliul profesoral, la iniţiativa organelor de partid, a aprobat o caracteristică foarte dură ce putea să-i strice viaţa băiatului", îşi aduce aminte dl Ţap. După ce a susţinut restantele, tânărul s-a prezentat la director ca să-i semneze caracteristica „odioasă". Citind-o încă o dată, directorul şi-a pus mâinile în cap: 1-a chemat pe diriginte şi 1-a rugat să excludă „aspectele negative". Curajoasa iniţiativă nu a fost trecută cu vederea, ci discutată pe larg de Putere. Problema a fost pusă tranşant: excluderea din partid. Colegii îl întrebau câţi bani a luat pentru „protecţie". „Mi-am dat seama cât de infecţi eram, prin orice „bine" făcut se urmărea un profit. Chiar dacă „mita" avea altă definiţie atunci, am fost învinuit pe nedrept", spune primarul.

Cazul a fost rezolvat şi uitat, pentru ca mai târziu dlui Ţap să i se propună un post la comitetul raional. De această dată, profesorii au fost cei care s-au revoltat: de ce pleacă din şcoală? Nu le-a fost de folos nici scrisoarea deschisă, nici rugăminţile. De atunci, dl Ţap nu s-a mai întors în şcoală.

S-a căsătorit la 22 de ani, iar la absolvirea facultăţii în familia lui s-a născut primul copil. După care, încă trei. Cel mai mare, Eduard, are 26 de ani, Carolina - 24 ani. Ambii sunt căsătoriţi - despre noră şi ginere dl Ţap zice că sunt ca şi copiii lui. Feciorii mai mici, cu care părinţii se simt mai tineri, sunt Vlad - clasa a VH-ea şi Iurie - clasa a VUI-a. Soţia sa Elena (el o dezmiardă, spunându-i Elenca), inginer de profesie, dar profesoară la Liceul „Ion Creangă", îl susţine întotdeauna la bine şi la greu.

„Ne vor salva comunităţile puternice"

Nu recunoaşte direct, dar îţi dai seama că se simte bine în fotoliul de primar: experienţa de pedagog şi cea de funcţionar public îi prind bine acum. In cel de-al doilea mandat a avut un slogan simplu - „Cu oameni, pentru oameni", cetăţenii revotându-1 anul trecut cu 60%. La ora actuală, zice primarul, e important să fie elaborate mai multe proiecte de investiţii şi să găsim bani pentru realizarea lor. O soluţie ar fi să se şi implice diaspora floreşteană în modernizarea oraşului. Iar ca „antidot" pentru impasul general în care ne-am pomenit, primarul de la Floreşti are o soluţie ideală: „Situaţia la Floreşti şi în ţară se va schimba dacă vom avea comunităţi puternice. E simplu să devii un stat prosper: trebuie să ai oameni bogaţi, întreprinderi bogate, firme bogate, raion bogat: în definitiv, şi ţara devine bogată. Bineînţeles, dacă fiecare va şti să-şi facă datoria".

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

era un primar extra ordinar excelent ce gindiea inspre binele orashului e un primar exemplu
Reaboi Mihail   -  
05 Mai 2010, 14:49
Sus ↑
Intr-adevar! Un om de aur! Mereu s-a straduit sa ne faca viata orasenilor mai interesanta! Mai rar asa primari! Om cult si binedispus oricind!
Cristina   -  
11 Februarie 2011, 14:18
Sus ↑
Bravo...a indrumat orasul spre o cale mai buna
Mihai   -  
15 Noiembrie 2011, 17:17
Sus ↑
E de la mine din sat din satul Nimereuca pacat ca oamenii din sat nu se mindresc cu asa om si nu-l pot intelege.
Adrian   -  
08 Februarie 2012, 12:07
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+10°