VIP Magazin
22 Septembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Iurie Bădicu. Viaţa ca un magazin
Septembrie 2012, Nr. 100

Iurie Bădicu. Viaţa ca un magazin

Comentează   |   Cuprins

Iurie Bădicu poate fi asemănat cu un caleidoscop ale cărui imagini se schimbă ori de câte ori el se schimbă cu o viteză nălucitoare. Pe parcursul vieţii, paşii i s-au îndreptat adesea spre destinaţii diverse: medicină, industria mobilei, alimentaţie publică, divertisment, „Organizaţia drepturilor de autor” – o întreagă nebunie trăită cu maximă responsabilitate şi dăruire!

S-a grăbit încet, pentru că a înţeles că adevărata valoare a omului creşte odată cu experienţa şi nu i-a fost niciodată frică să experimenteze. Are un suflet de poet, raţiune de businessman şi face parte din tagma familiştilor.

>> Făcând o retrospectivă, practic nu zăresc un punct de start al carierei mele. Am lucrat timp de opt ani ca director general la o fabrică de mobilă, apoi, timp de cinci ani am fost director la un centru de cultură, artă şi divertisment în care era amplasat şi un restaurant. În 2012 am lansat un nou proiect, „Oficiul Republican al Dreptului de Autor”(ORDA), al cărui concept a luat naştere prin anul 2008, dar am aşteptat până acum pentru că în acest an, conform procedurii guvernamentale, are loc concursul public „Avizarea”, în care va fi licenţiat şi proiectul meu.

>> Activitatea ORDA constă în colectarea banilor atât de la agenţii economici, cât şi de la cei non-economici care utilizează operele interpreţilor şi autorilor care fac parte din ORDA. Sunt aici pe post de director şi am menirea să pun din start lucrurile la punct. Mă refer la organizarea juridică şi administrativă. Suntem încă în etapa de pre-licenţiere, putem desfăşura orice activitate obştească, dar ţelul nostru este activitatea de administrare.

>> Începuturile sunt într-adevăr foarte grele. Când am ajuns să prezint noul proiect care ar presupune modernizarea lumii cultural-muzicale din RM prin implementarea tehnologiilor noi şi a unei administrări mai bune, corecte şi transparente, am fost primit negativ de unele persoane influente din industria muzicii. Iar peste jumătate de an, aceleaşi persoane au reapelat la mine, motivând că şi-au dat seama că în acest ritm cultura RM nu va ajunge prea departe.

>> Au mai fost probleme şi de ordin financiar, erau proiecte pe care iniţial le consideram bune, iar mai apoi se dovedeau a fi falimentare, dar omul din greşeli învaţă şi dacă înţelegi cu adevărat esenţa greşelilor, pe viitor nu le mai repeţi. Pentru a fi un artist bun, nu e de ajuns să fii doar talentat, mai e nevoie şi de o personalitate puternică, interesantă şi cu un şarm aparte.

>> Respect valorile trecutului care includ nume ca: Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, Anatol Chiriac, Nicolae Sulac, dar, cu regret, pot spune că din generaţia care vine vor creşte mai greu nume adevărate.

>> Potenţialul artistic în RM poate fi valorificat prin două metode: procedurile legislative convenabile şi cât mai mulţi investitori. Dacă s-ar  investi în tot acest circuit cultural ceva mai mult, imediat ne-am conecta la un sistem mai mare. Dacă vrem o industrie muzicală dezvoltată, trebuie să ne unim ori cu  stânga, ori cu dreapta. De exemplu, în România, care este o piaţă de 22 de milioane de oameni, poţi să faci un produs de nivel internaţional.

>> Artiştii care rup legătura cu RM ajung să cucerească scara internaţională. Iată de ce  atunci când scoţi o piesă, trebuie să o gândeşti la nivel european. Dacă te gândeşti cam ce le-ar plăcea moldovenilor, ajungi să-ţi îngropi numele pe tărâm autohton. Nu zic să nu ne respectăm ţara, dar trebuie sa uităm că există graniţe dacă vrem să ne facem un nume cât de cât auzit.

>> Formaţia AKORD a fost un proiect de succes pe care l-am încheiat atunci când am considerat că mi-am îndeplinit misiunea. Am încercat să le fac un nume şi în scurt timp ei au fost îndrăgiţi de oameni şi au ajuns artişti emeriţi.

>> Pentru a câştiga Eurovisionul, avem nevoie fie de un talent neobişnuit, fie ca R. Moldova să reprezinte un interes politic pentru celelalte ţări participante. Consider că acest concurs este unul de natură politică, iar scopul principal a fost cel de accentuare a importanţei culturale pe care o are Europa. Eurovisionul e atractiv pentru ţările în curs de dezvoltare, pentru că reprezintă o ocazie de a ne face cunoscuţi şi mediatizaţi.

>> Pentru un artist cunoscut, Eurovisionul este precum un joc de cărţi – foarte riscant. El trebuie să fie sigur că va câştiga. În caz contrar, poţi să pierzi din popularitate. Iată de ce multor vedete de ale noastre care au un renume internaţional le este frică de Eurovision.

>> Proiectele la care am lucrat au fost foarte diferite unul de celălalt şi n-aş spune că a fost uşor, pentru că unui tânăr din Republica Moldova îi este greu să se descurce fără susţinere, relaţii şi bani.

>> De proiectul matrimonial „Sala de Aur” mă leagă amintiri plăcute. La început nu aveam nicio tangenţă cu domeniul alimentaţiei publice şi divertismentului, dar mi-au fost de ajuns două  săptămâni ca să învăţ şi să descopăr care sunt elementele-cheie pentru ca această sală de nunţi să se facă apreciată.

>> Ca să devenim cei mai buni, m-am bazat pe minusurile concurenţilor noştri. Am interzis furturile de băutură şi alimente, am construit o parcare mare şi am oferit clienţilor o atmosferă calmă din clipa în care apelau la noi până la sfârşitul evenimentului.

>> Am avut ocazia să lucrez cu tot felul de colective, pe unele le găseam deja formate, iar pe  altele le alcătuiam chiar eu. Nu eram un şef autoritar, dar recunosc că aveam propria strategie de lucru. Angajaţii mei nu bănuiau niciodată ce-i aşteaptă şi puteam să le fac o mărire de salariu ca peste o săptămână să-i concediez, enunţându-le în faţă toate minusurile pe care le-au avut  în timpul lucrului. Cu toate acestea, chiar şi azi mulţi dintre ei ar vrea să mă reîntorc. Am rămas prieteni cu o mare parte din ei.

>> Medicina rămâne doar un vechi vis. Am ales stomatologia atunci când am decis să fac medicină, iar din anul III de studiu chiar am început să profesez. Ceea ce m-a îndepărtat de această meserie a fost faptul că îmi lipsea comunicarea cu oamenii, pentru că tu eşti cel care trebuie să le vorbeşti, iar ei stau doar cu gura deschisă şi ascultă. (râde) În showbiz se vorbeşte chiar mai mult decât trebuie, de aceea am şi optat în favoarea acestui domeniu.

>> Cât despre vechea mea dragoste – poezia… Dumitru Matcovschi este unul dintre poeţii mei preferaţi, de la el am învăţat multe cu referire la stilul unei poezii şi felul în care trebuie să scriu.

>> Matcovschi mi-a dat imboldul să scriu într-un mod mai original, fapt confirmat în prezent de mulţi care ascultă textul unei melodii la radio şi mă sună spunându-mi: „Îmi pare că de tine sunt scrise versurile…”

>> Anii 2002-2006 au fost etapa dedicată cărţilor. Pe atunci nu scriam texte pentru melodii, am început cu tabletele de versuri şi am făcut colaborări cu alţi poeţi. Am scris în jur de zece cărţi.

>> Pe soţia mea am descoperit-o în timpul unui concurs intern de ocupare a unui post vacant. Pe atunci eram director, iar ea era cea mai tânără dintre concurente. Nici nu bănuiam că-mi va fi soţie. De la ea învăţ să fiu răbdător şi pot să mă declar azi un familist convins. Pe primul plan este întotdeauna familia.

>> Dacă mi s-ar oferi oportunitatea de a lua viaţa de la capăt, recunosc că traseul meu ar avea mai multe staţii. Aş încerca să fac aceleaşi lucruri, plus altele noi.

>> Viaţa este asemeni unui magazin de pe rafturile căruia poţi alege multe, important este să ştii ce.

CHESTIONAR

Ce este pentru mine fericirea perfectă?
Emoţiile care durează.

Ce mă (mai) face să mă ridic din pat dimineaţa?
Visul care aşteaptă o transgresiune în viaţa reală.

Ultima dată am plâns…
O, da, ultima dată am plâns bine.

Principala mea trăsătură?
Tind a fi corect.

Principalul meu defect?
Iubesc doar o singură dată.

Îndeletnicirea mea preferată?
Scriu prostii.

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire?
Să ajung în rai fară să merit asta.

Ce urăsc cel mai mult?
Incultura.

Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă?
Cu Iisus Hristos.

Personajul istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie?
Nu port pică pe istorie.

Cea mai importantă reuşită a mea?
Am învăţat să citesc printre rânduri.

Cel mai mare regret al meu?
Am nasul prea lung.

Cel mai mult iubesc pe lume?
Frunzele.

Cea mai mare teamă pe care o am?
Să nu mă îngroape lumea de viu.

Culoarea mea preferată?
Marină cu alge roşii.

Scriitorul meu preferat?
Dumitru Matcovschi – poet, dramaturg.

Eroii mei preferaţi din literatură?
Toţi eroii negativi, care trezesc „ura“. Fără ei, literatura ar fi doar „literat”.

Eroii mei preferaţi din viaţa reală?
Mihai Curagău.

Muzica mea preferată?
Muzica bună.

Filmul care mi-a plăcut cel mai mult?
Vreau să privesc câteva pentru a vă răspunde.

Deviza mea?
Nu pierde timpul cu devize.

Dacă L-aş întâlni pe Dumnezeu, ce I-aş spune?
Să mă mute pe Marte.

(Text: Veronica Vladei)

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+27°