VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ion şi Marcel Bostan. Rectorul şi rockerul
Mai 2005, Nr. 13

Ion şi Marcel Bostan. Rectorul şi rockerul

Comentează   |   Cuprins

Deşi a visat întotdeauna ca ambii săi feciori să devină oameni de ştiinţă, Ion Bostan, rectorul Universităţii Tehnice din Moldova, a cedat presiunilor mezinului familiei şi i-a acceptat vocaţia. Cea de a face muzică. Marcel este solistul fomaţiei "Alternosfera" şi, la rândul său, a ţinut piept "constrângerilor", absolvind cu succes, în 2004, ASEM. Lăsând în urmă compromisurile, formaţia în care cântă Marcel are toate şansele să devină una de top. Pe lângă aceasta, suntem aproape siguri că "Alternosfera" a căştigat în persoana d-lui rector un admirator.

Ion Bostan: "Tata vroia să mă vadă muzicant, ca pe un nepot de-al lui"

Ion Bostan este băştinaş din s. Brânza, raionul Cahul, unde muzica şi dansurile populare sunt puse la loc de cinste. Tatăl lui visa ca flăcăul lui cel mijlociu să se facă muzicant. Avea un nepot care ştia să cânte la toate instrumentele şi tare îi mai plăcea. „Ţin minte că tata îmi cumpărase o armonică şi 1-a rugat pe verişorul-meu să mă înveţe să cânt. M-am chinuit vreo jumătate de an, dar nu a ieşit nici o melodie din mine". Ucenicia d-lui Bostan în muzică s-a încheiat subit, în schimb, nea Anton nu a intuit în băiatul său geniul tehnic, ce 1-a făcut ulterior un repurtat academician.

D-le rector, cum aţi reacţionat la faptul că în familia dvs. a apărut un cântăreţ?

În mod diferit, la diferite etape. La început am fost părtinitor, mai apoi - ostil. în ultima perioadă, am redevenit subiectiv. în clasa a I-a, l-am dus pe Marcel la şcoala de muzică, la pian - desigur, am fost şi eu de acord, pentru că tratam acest lucru drept o dezvoltare multilaterală.

Acasă cânta?

Pentru tot etajul. Eu eram cel care a cerut întotdeauna să se ţină de carte, iar mama a avut grijă de pregătirea lui muzicală. Prin clasa a VH-a (era la Liceul „M. Eliade"), s-a întâmplat un caz ieşit din comun, care m-a făcut să accept preocuparea lui în creaţie. La română trebuia să scrie o poezie despre toamnă, şi Marcel a compus una foarte frumoasă. Profesoara l-a lăudat, dar l-a atenţionat să nu mai spună minciuni că poezia e a lui: „Să nu ne mai citeşti poeziile mamei". A venit acasă necăjit, a aruncat geanta cât colo şi a declarat că nu se mai duce la şcoală. A treia zi, soţia află că Marcel într-adevăr nu se ducea la ore. A trebuit să-l ducă de mânuţă până în pragul şcolii. La a doua lecţie l-a găsit însă în Parcul central, pe o bancă, cu geanta sub cap. Seara a urmat o discuţie cu mine. Fără a analiza prea multe, am pus mâna pe curea. Marcel - nici o reacţie. Şmecherul, a îmbrăcat vreo patru costume pe el - ştia ce-1 aşteaptă. Mi-a spus: „Tata, fă ce vrei cu mine, eu la şcoală nu mă duc". Nu am avut de ales şi l-am transferat la altă şcoală. Ambiţia asta a lui m-a pus pe gânduri. Devenind student la ASEM, în primul semestru, îl vedeam mai mult la pian decât cu cartea în mână: „Marcel, eşti student şi ţine cont de faptul că toată lumea mă cunoaşte". îmi zice: „Nu te ştie nimeni". Odată, profesoara de engleză l-a întrebat prenumele: „Nu cumva eşti feciorul rectorului Bostan?" Ştiţi ce a răspuns? - „Nu-nu, eu sunt de la orfelinat"...

Totuşi, în final, v-aţi împăcat cu gândul că cel de-al doilea fiu, spre deosebire de cel mare, Viorel, care v-a urmat calea şi este înalt apreciat în domeniul matematicii, vrea să facă muzică?

Mă îngrijora faptul că mergea mai des la repetiţii şi, evident, a urmat o discuţie foarte serioasă. M-a convins un lucru: priceperea lui cu care mi-a explicat ce-i cu muzica rock în lume, de la „The Beatles" încoace...

V-a convins că e muzică serioasă?

Nici până acum nu-mi dau seama cât de serioasă este... Dar, priceperea şi ardoarea cu care mi-a povestit totul m-a făcut să încheiem un pact: să îmbine plăcutul cu utilul şi să aibă o atitudine serioasă faţă de studii. M-am împăcat cu gândul că lupta este inutilă. M-a liniştit un lucru - am descoperit în el un designer extraordinar, are gust şi viziuni interesante.

Ce apreciaţi la fiii dvs.?

Independenţa. Deşi întotdeauna m-a interesat ce fac ei şi ce rezultate au.

Ce fel de tată sunteţi?

În momentele grele le-am arătat o soluţie, o ieşire din situaţie. Sunt alături de ei, chiar dacă au spart geamuri pe la şcoală, iar cel mai mare a organizat odată o grevă de protest împotriva profesorului de sport care, chipurile, îi fugărea în jurul şcolii. Mereu le spun, şi nu numai lor, ci şi studenţilor: prin muncă obţii totul. în caz contrar, cel mai vădit talent, nevalorificat, rămâne pe „punctul mort". Iar dacă atunci când ai atins „culmea", eşti mulţumit, s-a zis cu succesele.
Cum sunt studenţii de la UTM? Diferiţi. Există elita studenţească - şi mă mândresc cu acest lucru - care câştigă proiecte internaţionale şi revine acasă cu cele mai bune rezultate. Ne bucură faptul că în ultimii ani lucrurile au evoluat în ceea ce priveşte angajarea studenţilor noştri după terminarea studiilor. în aceşti ani, practic am dublat nomenclatorul specialităţilor: astfel, 60 % dintre absolvenţii noştri îşi găsesc de lucru.

Când eraţi tânăr, cefei de muzică ascultaţi?

Muzică de estradă. Formaţia mea preferată era „Noroc". îmi plăcea Sofia Rotaru. în ultimul timp, încerc să înţeleg muzica feciorului...

Înseamnă că aţi devenit fan „Alternosfera"?

Fan încă nu am devenit...

(intervine Marcel) A devenit. Foarte paradoxal, dar piesa preferată a lui tata de pe albumul nostru este „511" - o piesă dură.

Când am o dispoziţie mai bună, ascult muzica lor. Şi mai am un „obicei" - de când m-am resemnat cu gândul că l-am pierdut pentru totdeauna pentru o altă meserie, îl tot întreb ce a mai scris nou. Mi-a spus că devin insuportabil: cât pot să-1 mai întreb de „nou-nou-nou" oricum voi fi printre primii ascultători. Să vedem care vor fi succesele.

Marcel Bostan: „La moment vreau sâ trăiesc în muzica "Alternosferei"

Este un tip nonconformist. E cel care şi-a scris public „Wamintirile" -primul hit al formaţiei „ Alternosfera", ce le-a adus recunoaştere profesională. Chiar dacă pare încă timid în scenă, Marcel Bostan ştie ce vrea să facă în viaţă - să trăiască din muzică. Pentru aceasta are tot ce-i trebuie - o vârstă frumoasă (în septembrie face 23 de ani), colegi de treabă (Mariu Nicoară - chitară, Vlad Hohlov - percuţie, Vitalie Chian - clape), ambiţie şi, of course, talent (muzica şi textele îi aparţin).

Marcel, când ai descoperit că-ţi place muzica?

Când eram mic, alergam prin casă cu fel de fel de microfoane improvizate, îmi plăcea să scot spetezele de la fotolii, să le leg cu cordoanele de la halatele mamei şi să cânt. Mătura nu ştiu de ce nu mă inspira. Pe urmă a venit rândul cratiţelor care se transformau în tobe...

În concluzie, erai un copil alintat?

Cred că da. Părinţii au fost mai severi cu fratele. Când a venit timpul meu, tata era prea ocupat de ştiinţă, aşa că eu am avut parte de mai multă libertate. Dacă Viorel avea probleme din cauza mâzgăliturilor din caiete, eu am fost absolvit de ele. Când am devenit mai mare, părinţii nu mai aveau probleme financiare ca înainte şi puteau să-şi permită să-mi cumpere jucării. Cele mai mari achiziţii făcute de tata au fost instrumentele muzicale - tobe, chitare, clape...

Mai erai şi pedepsit?

S-a mai întâmplat. Mai mult eram cu mama acasă, tata fiind în deplasări. Când ajungeam la situaţii critice, adică mai călcam tare-tare pe bec, şi mama se sătura să lupte cu mine, apela la tata.

Cum erai la şcoală?

De prin clasa VI-VII tot îi dădeam cu muzica. Am început să ascult diferite formaţii. Fratele era deja plecat în România şi-mi aducea muzică bună. Să zic că tare mă rupeam în gât după un rock mai dur - nu. îmi plăcea mai mult Queen, Beatles. După care a pornit valul cu „Nirvana".

Ai purtat întotdeauna părul lung?

Aşa eram prin clasa a VUI-a, apoi am avut o freză scurtă şi din facultate am început să-mi cresc din nou plete. Tata mereu a fost împotriva frezelor mele - nicidecum nu poate să accepte părul în ochi şi alte chestii...

Primul concert?

După un an de repetiţii, la Chişinău. Dar prima noastră apariţie s-a produs la Străşeni - vroiam să vedem cum ne va primi publicul. Concertul serios a venit după ce am înregistrat la ADM, am făcut primele probe, am tras track-urile. Prima componenţă a „Alternosferei" număra 9 persoane - aveam vioară, flaut, chitare, mai pe scurt un haos întreg. A durat ceva timp până ne-am format ca echipă şi am înţeles ce vrem.

Chiar dacă existaţi de câţiva ani, lumea practic nu vă cunoaşte...

Uneori, am complicat prea tare lucrurile. Foarte mult timp am fost incognito, pentru că ne era teamă că o să ieşim şi o să cântăm aiurea. Efectiv, am învăţat să facem muzică. Fiecare şi-a perfecţionat instrumentul. Am avut mare noroc să-1 cunoaştem pe Artur Munteanu, fost membru al formaţiei „Noroc" şi ex-director tehnic la „Zdob şi Zdub", care este producătorul nostru. El ne ajută mult, ne e ca un tătic care ne trage de urechi.

Şi „Wamintirile" de când datează? Cum ai scris această piesă?

De ce ne omoară wamintirile? Piesa a fost destul de ciudată şi pentru noi, parcă nu este în stilul nostru... dar sunt piese care te „frământă", te pun să experimentezi. Piesa am scris-o noaptea, la calculator. în perioada ceea subiectul nr. 1 era războiul din Irak, atentatele din SUA. Nu-mi plac filozofiile - am scris ce mi-a venit în cap. Piesa a fost imprimată în ianuarie 2004, după care am filmat videoclipul. Am preferat să avem o piesă şi un clip ca o carte de vizită a noastră şi mai apoi să scoatem albumul (zilele acestea, "Alternosfera a lansat la Chişinău primul său album „Oraşul 511", după care urmează lansarea lui în România - n. r.).

Cui îi aparţine denumirea formaţiei?

Unui troleibuz. Mergeam în troleu şi mă gândeam la denumire - am făcut combinaţia dintre „alternativ" şi „sferă".

Eşti recunoscut pe stradă?

Da. Mi se strigă în spate „wamintirile" şi altele. Dar asta nu contează. Popularitatea formaţiei o vom „simţi" după numărul de discuri vândute. 0 trupă presupune mari investiţii, de aceea şi managementul trebuie să fie corect. Spre bucuria noastră, de managementul nostru din România seva ocupa Corneliu Ladin (impresar „Zdob şi Zdub", „O-Zone").

Numele tatălui te-a ajutat în vreun fel?

Părinţii rareori au spus că băiatul lor cântă. Ei credeau că mă joc. Dar, cineva merge la fotbal şi cineva - la repetiţii. Atunci când trebuia să-1 conving pe tata că am nevoie de instrumente, apelam la ajutorul fratelui şi al mamei. Când a auzit prima dată „Wamintirile", tata a rămas şocat. Pentru el, muzicanţii sunt cei care cântă pe la nunţi, restaurante. De câteva ori mi-a reproşat că profesioniştii stau fără lucru: „Tu prin ce eşti mai bun?"

Cum apreciezi, în general, piaţa noastră muzicală? Care sunt şansele de afirmare a unei formaţii rock?

Suntem suficient de buni consumatori de muzică. Ca producători de muzică calitativă, aş spune că e jale. Avem „Zdubii", „O-Zone", dar este prea puţin. Rock-ul basarabean este încă în underground, există multe trupe talentate, dar suntem influenţaţi de rockul rusesc.

Se poate trăi din muzică?

La moment, vreau să trăiesc în muzica "Alternosferei", nu din muzica "Alternosferei".

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

numi place rocul imi place rapul nusi pataneata
games   -  
14 Iulie 2010, 20:52
Sus ↑
Impresionant. O familie model. Tot respectul.
mircea   -  
28 Iunie 2011, 19:20
Sus ↑
Deci.....Alternosfera este formatia mea preferata de 4 luni si va ramane asa foarte mult timp. Am gasit articolul asta si m-a lasat cu gura cascata. Mda.....melodia "Wamintirile" este una dintre "preferatele mele" care sunt toate. M-am asteptat la pasiunea lui Marcel pentru muzica de mic din moment ce toate melodiile si versurile sun perfecte. Ma eneveaza faptul ca membrii formatiei sunt prea modesti.....dar totodata este foarte special tot ce fac.
alexa_andras   -  
03 Septembrie 2011, 11:28
Sus ↑
piesa super,de cuvinte nu mai vorbesc.admir curajul lui Marcel...eu sint in situati lui(cum era la inceput de cariera) da nu am curajul asta....succes pe viitor
nina balusca   -  
06 Iunie 2012, 20:21
Sus ↑
eu am auzit de tata datorita fiului acum xD
weeza   -  
28 Septembrie 2013, 21:36
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+18°