VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Ion Sturza: Între business şi politică
Aprilie 2004, Nr. 01

Ion Sturza: Între business şi politică

Comentează   |   Cuprins

Data naşterii: 9 mai 1960
Locul naşterii: Pârjolteni, Călăraşi
Cel mai important lucru: Familia
Visul copilăriei: Să meargă cu trenul
Hobby: Călătoriile
Talisman: Poartă mult timp lucrurile care îi plac
Nu suportă: Prostia
Tabieturi: Se trezeşte în fiecare zi la aceeaşi oră – 6.30
Scriitorul preferat: Faulkner
Film: Pelicule isorice
Animalul preferat: Calul
Culoarea preferată: Albă


Fără celabra-i cravată la gât şi într-o ţinută semisport, ex-premierul şi omul de afaceri Ion Sturza este o prezenţă surprinzător de agreabilă. Nu a folosit nici din greşeală magicul cuvânt „macroeconomie” şi a evadat, zâmbind, în lumea copilăriei, după care ne-a relatat despre farmecul vieţii sale de „ex”.

Cu gândul la o pereche de cizme noi

Confortabil, probabil într-un „Jeep” al ex-premierului, iată-ne imagianr în drum sper Pârjoteniul pe care Ion Sturza nu l-ar schimba pe nici un Kazahstan sau Elveţia. „Când le povestesc copiilor mei despre anii copilăriei, ei se uită la mine ca la un mastodont din epoca preistorică. Ei nu-şi închipuie cum ar fi să te scoli dimineaţa şi să aduci lemne ca să faci focul. Sau să cari apă de la fântână. Sau să porţi o pereche de cizme din toamnă până în mai şi să visezi tot timpul la altele noi, ştiind că oricum n-o să le primeşti. Sau să mergi, iarna, la şcoală, pe fundul unui canal, ca să nu te ia vântul...”, zâmbeşte Ion Sturza. Comparativ cu altele din sat, familia Sturza era destul de înstrărită. Sturzeştii au fost proprietari de pământuri şi imobile încă înainte de ’40 şi această tradiţie de a trăi mai bine s-a păstrat şi în anii sovietici. După ce o parte a familiei a fost deportată, bunelul Emanuil Sturza, destul de cunoscut prin părţile locului, a cedat moşiile colhozului. Altfel, ar fi pus în pericol securitatea familiei... asta a fost una dintre cele mai mari concesii din viaţa lui. „Acum e uşor să spui că ai fost disident. Sunt absolut convins că buneii mei nu au acceptat niciodată noua putere şi nu s-au conformat sovieticilor”.

Imaginea bunelului gârbovit deasupra aparatului radio „Rodina”, cu antene prin podul case, i-a stăruit mulţi ani în minte. Din toată pârâiala şi hârâiala undelor hertziene, moş Emanuil aşteaptă să prindă o singură veste: când vor veni ai noştri...

Faetonul şi ideologia familiei Sturza

Deseori, fiind copil, Ion se întreba de ce la ei, într-o familie de ţărani, se păstreză cărţi franţuzeşti? Şi de ce în spatele casei era ascuns un faeton boieresc, pe care buneii îl scoteau din când în când ca să meargă în satul vecin, pe ocolite? Abia la mijlocul anilor ’90 Ion Sturza a găsit răspunsurile la aceste întrebări, stabilind contacte cu familia principelui Dimitrie Sturdza, descendentul marii familii de domnitori moldoveni.

„Ne-am cunoscut şi ne-am apropiat personal cu prinţul Dimitrie Sturdza nu numai pentru că purtăm acelaşi nume, dar am găsit şi interese comune. Florin Piersic mi-a spus odată: „Nu-i important cine te socoţi tu vizavi de Sturdza, important e cum ei te socot pe tine”. După întâlnirile mele cu dna Greta Sturdza, mama lui Dimitrie, stabilită în Franţa, totul a devenit mult mai uşor. Ea ne-a recunoscut ca membri ai familiei. Vreau să vă spun că pentru mine sunt importante două lucruri: de a readuce în arealul Basarabiei, prein prezenţa lui Dimitrie Sturdza, tot ce înseamnă valoare isorică, culturală, umană a familiei Surdza, care a înscris o pagină strălucită în istoria moldovenilor. Pe de altă parte, bineînţeles, copiii mei au nevoie de o continuitate în această poveste. O adevărată ancoră pentru noi sunt astăzi cu familia principară. Atunci când mergem, spre exemplu, la Iaşi, la bisericile ctitorite de Sturdzeşti, la mormintele principilor sau ka Baden-Baden, unde este biserica familiei Sturdza, sau la Dieppe, în Franţa, unde Margareta Sturdza locuieşte într-un castel cu unul dintre cele mai frumoase parcuri private din lume, - nu vii ca un simplu vizitator, ci ca un Sturdza. Acest lucru cosolidează ideologia familiei noastre”, ne-a mărturisit fostul premier.

Revenind la sipetul cu amintiri, Ion Sturza zice că îi plăcea să pună în galoş profesorii, întrebându-i fel de fel de lucruri supernovatoare pe care le citea în reviste de fizică, geografie sau istorie. Cât priveşte studiile, Ion Sturza nu a visat cai verzi pe pereţi, ci a mers direct la facultatea de Economie a Universităţii. Pe lângă faptul că a studiat economie şi management, acolo a avut pe capul său două misiuni: cea de şef de grupă (drebuia să raporteze decanului despre fetele care lipseau de la lecţii) şi cea de prieten internaţional, fiind cazat întotdeauna, nu se ştie din ce motiv, cu studenţi străini.

Debutul în carieră a coincis cu fericita şansă de a-şi cunoaşte viitoare soţie. „Suntem împreună 16 ani şi cred că relaţia noastră infirmă teoria că o dragoste se uzează în timp. Eu cred că e invers, pentru că Stella, soţia mea, s-a dedicat familei şi a fost alături de mine întotdeauna. Ea niciodată nu şi-a pus interesele personale mai preusu din cele ale familiei”.

Cât priveşte copiii, în fiecare dimineaţă îi duce la şcoală, timp în care reuşesc să pună multe la punct. La fel, sâmbăta şi duminica, ex-premierul preferă să fie şoferul copiilor săi care au diferite activităţi, inclusiv discoteca unde merge Dan. Acasă, este locul unde Ion Sturza nu mai este director, ex-premierul sau partener de afaceri. Casa familiei Sturza este o oază unde poţi gusta şi muzică de calitate, şi literatura aleasă, să admiri picturi adevărate, să serveşti compot făcut din fructe culese din mica livadă din faţa casei. Este exact ca la oamenii simpli care se iubesc şi trăiesc unul pentru altul.

Nu v-aţi temut când aţi ajuns prim-ministru? Era clar că nu putea dura foarte mult şi, astfel, vă puneaţi în pericol cariera unui promiţător om de afaceri...

Posturile politic, cariera, poate cu excepţia perioadei de pioner, nu m-au tentat niciodată. Funcţia de premier a venit firesc şi, de aceea, plecarea de la Guvern a fost relativ uşoară. Debarcarea nu a fost o tragedie, cum a fost pentru alţii care nu ştiu cu ce să se ocupe şi încep să bâjbâie prin întuneric: unde-i luminiţa, unde-i luminiţa? Pentru mine nu a fost întuneric după plecarea din post. E o mare uşurare să te trezeşti într-o dimineaţă şi să conştientizezi că nu mai răspunzi de toate şi nu mai eşti tu cel care astăzi vei veni în faţa lumii cu un raport...

Fuga de responsibilitate poate fi calificată drept laşitate...

Nu, nu, nu. Eu nu am spus fuga... Eu nu mi-am dat demisia, pe mine m-au demisionat şi le mulţumesc foarte mult celor care au făcut-o.

Dle Sturza, vă consideraţi devarcat de către Lucinschi?

Cred că am fost singurul prim-ministru care a fost demis de majoritate parlamentară, compusă din comunişti şi creştin-democraţi, alianţa ghidată atunci de dl Lucinschi. De fapt, s-a făcut o coaliţie monstruoasă care, după cum a arătat timpul, mai este viabilă şi azi.

Mai credeţi că guvernul Sturza a fost cel mai bun cabinet de miniştri?

Nici pe departe nu a fost cel mai bun, pentru că acum e cl mai bun guvern. Deoarece multe lucruri se întâmplă pentru prima dată în ultimii zece ani. Spre exemplu, se arată toamna.

Postul de premier v-a favorizat activitatea de businessman?

Am auzit asemenea constatări. Dar businessul este unul cu mult mai cinic şi mai pragmatic decât politica. În acelaşi timp, ar fi incorect din partea mea să vă spun că relaţiile sau imaginea nu-mi ajută să stabilesc nişte legături. Eu, după ce am plecat din post, aveam mai multe alternative, inclusiv să revin la fosta mea companie, „Incon”. Fără mari pretenţii, mi-am pus pe un scaun şi un birou şi am început să lucrez, de la zero, atingând astăzi o cifră de afaceri de X milioane de dolari, extinse în diferite ramuri – textile, chimie, petrol, gaze, construcţii, bănci şi altele, pe plan intern şi extern.

Cum aţi ajuns să reprezentaţi „Rompetrol”-ul?

Eu nu reprezint „Rompetrol”-ul, ci sunt partenerul acţionarilor Companiei „Rompetrol”. A fost o prietenie mai veche a mea cu Dinu Patriciu, un om cu totul deosebit, care a consolidat o afacere de proporţii nu numai pentru România, ci chiar pentru această zonă a Europei. La un moment dat, am ajuns să ne întrebăm de ce nu facem şi ceva afaceri împreună? „S-a copt” situaţia ca să avem nevoie unul de altul şi astăzi activitatea în cadrul „Rompetrol”-ului. Este dominantă în afacerile mele.

Cum este relaţia cu actuala guvernare?

Neutră. Am trecut repede de fierbinţeală asta de contrapunere, absolut subiectivă, din partea unui „fost”. Eu am o convingere: este imposibil să îmbini afacerile cu politica.

Sunteţi prieten cu familia prezidenţială sau, pur şi simplu, faceţi afaceri cu unii membri ai familiei Voronin?

Pe fiul preşedintelui îl cunosc de la sfârşitul anilor 80 şi, de atunci, într-o formă sau alta facem împreună afaceri. Eram parteneri încă din perioada în care Voronin-tatăl era un simplu secretar al unei organizaţii de partid. Dar acum suntem în diferite categorii de „greutate” a afacerilor – cea a lui Oleg trece printr-o perioadă de „renaissance”. Ma rog, succesul lui nu se datoreşte numai faptului că poartă numele Voronin, dar şi capacităţilor personale. El ştie să-şi structureze afacerile, ştie să muncească. Ar fi naiv să spun că nu este favorizat fiind fiul preşedintelui. Mulţi întreabă dacă noi discutăm politică. Da, discutăm, şi Oleg nu e indiferent faţă de succesele şi insuccesele guvernării.

Nu vă este dor să reveniţi în politica moldovenească?

Nu mi-e dor. Pentru că o cunosc bine pe dinăuntru. Ea are specificul ei balcanic, în ultimul timp, cu o pronunţată componentă slavă. Spre exemplu, noi am devenit o ţărişoară foarte şovină, încercând să implementăm nişte lucruri luate de la alţii. Convingerele mele sunt de natură democrată, liberală, dar trebuie sp fii extrem de naiv ca să crezi astăzi, în 2004, marea majoritate a populaţiei va împărtăşi aceste opţiuni. Ca să revin în politica moldovenească şi să am succes, nu doar de dragul pălăvrăgelilor, ar trebui să-mi schimb opţiunile, ceea ce eu nu vreau să fac.

În tot ce aţi realizat, care v-au fost punctele de reper?

În afaceri important e să nu te opreşti, să nu-ţi permiţi să te trezeşti cu zece minute mai târziu sau să bei un pahar în plus, să ai atitudine corectă faţă de parteneri, să nu-ţi clădeşti viaţa şi businessul pe nefericirea altora.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

Un interviu foarte bun!
Angela Hanganu   -  
15 Ianuarie 2011, 19:11
Sus ↑
un comentariu veridic
sandra   -  
28 Mai 2013, 12:04
Sus ↑
As dori ca sa va reintoarceti in politica.
Vitalie   -  
25 Septembrie 2014, 11:39
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+34°