VIP Magazin
18 Septembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Ion Mereuţă. O personalitate polivalentă
Octombrie 2004, Nr. 06

Ion Mereuţă. O personalitate polivalentă

Comentează   |   Cuprins

Realizat profesional. Doctor habilitatîn medicină. Prima teză a susţinut-o în anestezie-terapie intensivă şi oncologie, cea de-a doua - în oncologie şi organizarea ocrotirii sănătăţii. Viceministru al Sănătăţii (1992-1994). Deputat în primul parlament democrat. Soţ şi tată împlinit. Zice că a făcut-o pe Ana fericită, dăruindu-i o fată şi un băiat. Cristina are 24 de ani şi a absolvit Farmaceutica, Roman are 18 ani. Gospodar exemplar de la nordul Moldovei. A urmat cu sfinţenie tradiţia strămoşească de a construi o casă, de a săpa o fântână şi de a sădi un pom. Chiar a făcut mai multe, căci aşa îi stă în fire: să realizeze cât mai multe în viată.

Porniţi să descoperim universul doctorului Ion Mereuţă, ne-am pomenit, din prag, încărcaţi cu cărţi şi ziare, precum merii daţi în floare. Intuim subtextul: gazda noastră nu este numai un doctor practician (mamolog apreciat), ci şi profesor universitar, o persoană activă în societatea civilă (preşedinte al Asociaţiei „Pentru demnitatea umană", redactor-şef al revistei „Info-med", semnatar a nenumărate lucrări ştiinţifice şi monografii). „A cunoaşte succesul înseamnă foarte mult", îmi zic. „Nu am visat niciodată să devin doctor şi mai ales să predau la universitate", mărturiseşte doctorul Mereută. Cele mai solicitate prelegeri ale D-sale sunt în oncologie (patologia sânului) şi în managementul sanitar (responsabilitatea morală şi juridică în activitatea medicală). „Am decis singur ce meserie să învăţ. Dacă nu eram medic, eram chimist, dacă nu mă făceam chimist, deveneam jurist. Medicina integrează mai toate specialităţile, ca să fii medic trebuie să ştii chimie, biologie, fizică, nu mai spun de alte aspecte. Medicina înseamnă vocaţie, dar şi creaţie".

Profesor la 15 ani

„Văd că eşti băiat descurcăreţ şi deştept. Spune-le părinţilor că de azi înainte vei zăbovi mai mult la şcoală", i-a zis directorul elevului Mereuţă dintr-a opta. Toate acestea se întâmplau acum 30 de ani, când profesorii şcolii din satul natal Dângeni observaseră că lui Ion, un băiat înalt, cu părul negru şi ochii ascultători, îi plăceau biologia, chimia, fizica, matematica. Era primul la aceste obiecte şi profesorii îl dădeau drept exemplu celorlalţi. Pentru că era criză de pedagogi în şcoală, Ion a fost rugat să predea biologia în clasele mai mici. N-o să uite niciodată această experienţă, care acum îi pare o joacă de copii: el în faţa prietenilor săi din mahala.

S-a gândit oare atunci că o să-şi petreacă viaţa şi în faţa catedrei, a studenţilor sau a medicilor veniţi la cursuri de reciclare? Recunoaşte că, în construcţia unei cariere, este importantă dorinţa de muncă, se consideră un om aflat în tranziţie de la „trăiesc pentru a munci" către „muncesc pentru a trăi".

„Pentru părinţii mei, ţărani de la Ocniţa, cuvântul cel mai de preţ era „munca". Şi mama, şi tata lucrau din zori până seara. „Perseverenţa" ar fi cuvântul mai potrivit timpurilor noastre. Ei nu ştiau de carte, de literatură, de medicină, dar, cu siguranţă, vroiau ceva mai bun decât sapa pentru mine şi soră-mea Raisa. Nu am fost scutiţi de muncile câmpului, însă ne-au îndemnat să continuăm studiile la „şcoli înalte". Nu demult, nişte colegi de-ai mei au găsit o fotografie de-a noastră de la grădiniţă. Toţi copiii ca copiii, numai eu eram cu o cărţulie în mănă", râde doctorul. Se mândreşte că a absolvit cu menţiune şcoala din Lipnic - instituţie de la nordul republicii care a dat Moldovei numeroase personalităţi. Ca să ajungă de la Dângeni la Lipnic, mergea câţiva kilometri pe jos, urmând calea ferată. Ii plăcea să ajungă înaintea tuturor, chiar şi a celor care veneau cu autobuzul la lecţii.

1976 este anul în care devine student la medicină, acumulând 24 de puncte din 25. „Pe atunci, era un prestigiu să înveţi la medicină. Astăzi, din păcate, s-au inversat valorile. Din raportul rectorului am înţeles că cel mai mare concurs din anul acesta a fost la stomatologie. Predomină interesele financiare, ia amploare medicina privată. Dacă vrei să fii medic, nu trebuie să te intereseze doar banii. Un medic bun niciodată n-o s-o ducă rău şi niciodată nu va pune condiţii bolnavilor".

Bărbat câlit

Facultatea l-a călit ca bărbat. A rămas orfan de tată şi trebuia să se gândească nu numai la el, ci şi la mama pe care o lăsase singură în casa părintească. A fost nevoit să lucreze în mai multe locuri, pentru a avea o bucată de pâine, dar şi bani pentru o cămaşă şi o pereche de pantofi. Mai întâi a fost florar - avea grijă de florile de la o întreprindere, lucru pentru care i se plăteau lunar 70 de ruble. De atunci, îi plac florile şi, ori de câte ori are ocazia, vine acasă cu un buchet pentru soţie. Apoi a fost paznic la Fabrica de ambalare a zahărului din Chişinău, iar o dată în trei zile îl puteai vedea de serviciu la „Urgenţă". In anul III a început să-1 doară inima. La mijloc era supraoboseala: nu dormea suficient din cauza slujbelor. „Când am terminat institutul, aveam strânse 4800 de ruble, puteam să-mi cumpăr o maşină. Am avut cu ce să-mi fac nunta".

Dar nunta a făcut-o abia după ce s-a „achitat" cu universitatea. O regulă pe care a respectat-o peste ani: dacă începi ceva - duci treaba la bun sfârşit şi apoi te apuci de alta. Pe Ana a văzut-o prima dată într-o vară, la un magazin. încântătoare, răpea privirile tuturor trecătorilor: „Era foarte-foarte frumoasă! Puteam să mă căsătoresc cu o fată de la medicină, căci erau atâtea! Dar ea mi-a căzut cu tronc din prima", îşi aduce aminte Ion. „Eu eram în anul II, iar ea învăţa la Şcoala de comerţ. M-am străduit s-o fac pe Ana fericită. Are casă, masă, o fată şi un băiat. A fost zbucium, luptă cu sine, cu greutăţile şi nedreptăţile".

La absolvire, după multe dubii şi ezitări, s-a întors acasă, la Ocniţa, unde a dat start carierei profesionale şi ştiinţifice. II aştepta o viaţă grea: făcea naveta Dângeni-Ocniţa. In fiecare seară, cei dragi îl aşteptau acasă, dându-i noi puteri. Vroia un singur lucru: să muncească şi să se afirme. A organizat în cadrul Spitalului din Ocniţa prima secţie de anestezie - terapie intensivă. Mai târziu, îi revine funcţia de medic-şef adjunct pe lucrul curativ.

Amintiri din parlament

Teza de doctor în ştiinţe medicale a susţinut-o la Institutul Oncologic „N. N. Petrov" din Sankt Petersburg. Examinatorii nici nu vroiau să audă de candidatura lui Mereuţă. „Prea tânăr!" - acesta era verdictul. Dar auzindu-1 cum îşi pledează „cauza tezei", aceştia şi-au schimbat părerea, bătându-1 prieteneşte pe umăr pe junele lor coleg. In acelaşi an devine deputat în Parlamentul R. Moldova, ales pe circumscripţia electorală Lipnic. Avea numai 31 de ani. „Aşa mi-a fost destinul - să fiu dinamic, activ şi ca medic, şi ca cetăţean. Având mandatul poporului, am activat în Comisia parlamentară pentru protecţie socială şi sănătate".

La începutul mandatului, când nu avea un „cuib" în capitală, drumul Dângeni-Chişinău îl parcurgea aproape zilnic. Cei 232 de kilometri îi păreau floare la ureche pe lângă greutăţile ce căzuseră pe umerii primilor aleşi locali ai R. Moldova. Mai târziu, pulsul vieţii a început să bată mai accelerat, căci s-a mutat cu întreaga familie la Chişinău. Urbea tumultoasă 1-a absorbit imediat: şedinţe, deplasări, munca la Clinica Oncologică. În schimb, nu a uitat pentru nici o clipă de cei care l-au ales la putere. Periodic, mergea la Ocniţa, unde se adunau clituri de scrisori, plângeri şi cereri. Casa lui devenise un fel de birou parlamentar: oamenii veneau ca la audienţă în speranţa că vor scăpa de necazuri.

- Aşa sunt toţi oamenii de la nord? Cu un caracter ca al dvs.?

- O fi „sindromul" omului de la nord, dar, ce-i drept, noi muncim foarte mult. Dacă omul e gospodar, se cunoaşte de la poartă. Despre mine pot să spun că aveam şi am o sete nebună de a învăţa. în viaţă trebuie să creşti, să avansezi, să progresezi, adică să lupţi pentru ceva, să nu te fereşti de muncă. Este necesar şi un pic de noroc, dar principalul e să faci bine oamenilor.

Parcă vrând să bată recordurile, chiar şi cele personale, la 36 de ani a susţinut teza de doctor habilitat în oncologie. Şi astăzi, continuă să fie insistent, combativ şi promotor al ideilor îndrăzneţe, inclusiv în medicină. Parcă nu se vede stând numai în birou, între patru pereţi. Şi-a pus multe în gând şi trebuie să le reuşească pe toate. Altfel, lupta lui cu viaţa n-ar mai avea sens. Fericirea o poţi căpăta doar când faci numai bine.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+19°