VIP Magazin
18 Noiembrie 2018
Print
Print
Print
Print
Igor Dodon. Omul care acţionează
Iunie 2011, Nr. 86

Igor Dodon. Omul care acţionează

Comentează   |   Cuprins

Acum câţiva ani, analiştii politici îi legau obligatoriu evoluţia de „soarta politică” a premierului de atunci, Vasile Tarlev. Aşa cum ultimul a cam dispărut pe o zonă inertă, realitatea a demonstrat că Igor Dodon poate face oricum o carieră ameţitoare. Îşi schimbă tactica, este mai tolerant, îşi schimbă rivalii şi ocheşte un punct nou: Primăria Chişinăului. Everestul politic e doar la un pas de el. Ambiţios, tânăr şi neliniştit, protagonistul nostru şi-a fixat pe harta sa de acţiune noi înălţimi de cucerit şi revine în revistă, la mai puţin de un an, cu lucruri noi...

Cât de mult iubiţi Moldova?
Îmi iubesc Moldova aşa cum îşi iubeşte un om trecutul, prezentul şi viitorul. Îmi iubesc ţara, pentru că, în cele din urmă, asta e ceea ce va rămâne după noi, atunci când noi nu vom mai fi.  

La 9 mai aţi defilat alături de Oleg Voronin şi Vladimir Voronin. O companie plăcută sau obligatorie?
Mă simt întotdeauna plăcut în compania unor moldoveni, care sunt statalişti şi au o viziune politică fermă.  

Sunteţi prieten cu familia Voronin?
Suntem, în primul rând, colegi de partid. Suntem şi în relaţii bune, amicale, de respect reciproc.

Când aţi fost ultima oară la cinema?
Acum câteva luni, cu copiii. Mai des plec cu soţia la teatru, sau la vreun concert.

În general, sunteţi un om relaxat sau mai degrabă prizonier al propriei imagini, omul care e mereu atent la reacţiile pe care le strârneşte în jurul său...?
În funcţie de situaţie. Sunt relaxat şi zâmbitor alături de cei apropiaţi şi destul de deschis spre comunicare la întâlnirile informale. Când e vorba de lucruri serioase, am, corespunzător, o atitudine serioasă. E o deprindere deja să mă concentrez asupra subiectelor puse în discuţie. În general, încerc să stabilesc o comunicare constructivă şi productivă cu oamenii, să fiu atent la ce spun ei. Acesta e felul meu natural de a fi.

Tot timpul aşa de cenzurat şi serios?
Chiar par a fi aşa? Oamenii care m-au cunoscut la diferite întruniri au, din contră, impresia că sunt o persoană destul de deschisă şi sinceră în comunicare. E adevărat că atunci când discut despre cifre, statistici, probleme, prognoze, vorbesc despre aceste lucruri foarte serios. Dar nu am avut niciodată încrâncenarea şi agresivitatea care îi caracterizează pe unii dintre politicienii noştri, inclusiv pe unii dintre contracandidaţii mei.

Prin ce se deosebeşte Igor Dodon de colegii de partid cu o experienţă politică mai avansată?
Analiza diferenţelor şi asemănărilor dintre politicieni este „pâinea” analiştilor politici. Ei să se dea cu părerea şi să facă comentariile de rigoare. Eu însă, dacă e să răspund totuşi, recunosc că nu am prea mare experienţă în politică. Am activat mult timp în calitate de economist, vă amintesc că am ocupat funcţia de ministru al economiei, am fost şi prim-viceprim-ministru şi abia în a doua jumătate a anului 2009 am devenit parlamentar. Deci nu am avut parte de un traseu tipic de politician. Dar, având în vedere funcţia pentru care candidez acum, cea de primar general al Chişinăului, consider că reflexele politice prea dezvoltate ar putea fi mai curând un dezavantaj decât un avantaj pentru un primar. Şi sper ca cetăţenii să aprecieze că, în cazul meu, prevalează latura profesională asupra celei politice.   

Încrederea Dvs. de unde vine – de la cei cca 50 la sută de simpatizanţi ai formaţiunii din care faceţi parte sau din interiorul Dvs.?
Încrederea în sine este, la modul general, o chestiune lăuntrică. Dacă ai cunoştinţe, experienţă, caracter şi voinţă, devii încrezut în forţele proprii. Te poţi baza pe tine însuţi. Deci încrederea mea, în primul rând, de aici vine, din interior. Dar este la fel de adevărat că şi susţinerea Partidului Comuniştilor, a celui mai solid partid din Republica Moldova, îmi multiplică în mod substanţial încrederea în succes. Când ştiu că am alături sprijinul colegilor, iar viziunile mele consună cu viziunile a cel puţin 50 la sută din cetăţeni, această stare de fapt mă motivează şi mai mult.        

Vârsta este un atu sau un dezavantaj pentru Dvs. în formaţiune?
Am 36 de ani. Cred că este vârsta tocmai potrivită pentru a întoarce munţii şi a construi oraşe. În formaţiunea noastră sunt apreciate asemenea calităţi şi asemenea ambiţii. De aceea am şi fost susţinut la toate nivelurile de partid în această campanie electorală.  

Să faci politică e mai interesant decât să faci afaceri?
Cred că da. Politica este mai imprevizibilă, mai riscantă, mai solicitantă, dar, totodată, mai plină de emoţii, de victorii, de realizări. Politica este cumva mai plină de filozofie. Dar asta nicidecum nu înseamnă că în politică există mulţi filozofi. Nu. Pur şi simplu în politică oamenii pasionaţi de filozofia vieţii pot găsi explicaţia mai multor fenomene sociale şi pot ajunge la concluzii importante despre sine şi despre alţii.    

Dacă ar fi să împărţiţi  timp de un an o insulă nelocuită cu Dorin Chitoacă, ce aţi face?
Iată asta ar fi o companie deloc plăcută. Dar nu aş trasa vreo frontieră între noi. L-aş salva de la foame, permiţându-i să trăiască pe acelaşi teren cu mine. L-aş pune să cureţe cartofi, nuci de cocos, sau ce-o fi acolo, în timp ce eu voi amenaja teritoriul şi voi pregăti toate cele necesare pentru a părăsi insula.

Nu ştiţi de ce Dorin Chirtoacă umblă cu o maşină atât de veche? Această simplitate place moldovenilor?
Unii umblă ziua cu maşina veche, să-i vadă lumea, iar noaptea gonesc cu maşina luxoasă de serviciu. Sper că moldovenii vor pune mai mult miza pe eficacitate, nu pe simplitatea afişată.

Sincer vorbind, aţi vrea să aveţi unele calităţi de-ale lui Dorin Chirtoacă?
Cred că oricărui politician pragmatic i-ar prinde bine să înveţe câte ceva din talentul de demagog şi populist al domnului Chirtoacă. Dar pentru funcţia de primar general, în plan profesional, nu am ce lua de la el. El de la mine – da.  

Ce credeţi că ar trebui să înveţe Dorin Chirtoacă de la Igor Dodon?
Nu îmi propun să o fac pe profesorul pentru Chirtoacă, dar aş vrea să înţeleagă că avem o ţară, un popor, o capitală, o soartă şi să iubească nedisimulat ceea ce avem. Ar fi cazul să înveţe să muncească fără a politiza munca şi să se antreneze în a oferi rezultate, nu în a explica de ce rezultate nu există.   

Credeţi că chişinăuenii ar vota mai curând un candidat sărac decât unul care a reuşit, în plan material inclusiv?
Cred că acum chişinăuenii vor vota un primar care să rezolve problemele municipiului. Deci vor vota un primar profesionist. Că o face pe săracul sau nu, că e căsătorit sau burlac, că e de dreapta sau de stânga – toate astea de fapt mai puţin contează în alegerea primarului. Important e ca orăşenii să nu confunde buna administrare cu ideologia şi să dea votul pentru cel care este un om al acţiunilor, nu al promisiunilor.  

Primele lucruri pe care le-aţi face pentru Chişinău?
Am răspuns la această întrebare chiar în ziua înregistrării candidaturii mele. Vă spun şi acum că, în calitatea mea de primar general, în primul rând voi convoca tot activul administraţiei municipale şi voi face o reformare a modului în care angajaţii trebuie să-şi execute obligaţiunile de serviciu. În al doilea rând, voi avea un şir de întâlniri cu toţi directorii întreprinderilor municipale, pentru a le aduce la cunoştinţă cerinţele mele faţă de ei şi pentru a identifica împreună modalitatea de a scoate povara tarifară de pe umerii cetăţenilor, totodată găsind căi de dezvoltare a respectivelor întreprinderi.În al treilea rând, voi demara urgent, împreună cu responsabilii, un plan de reparaţie capitală şi reconstrucţie a drumurilor din municipiu. Calitatea acestor lucrări va fi supusă unui control personal, sever şi de maximă responsabilitate. Şi acesta e abia începutul.

Dacă veţi câştiga Primăria, iar majoritatea în Consiliu va aparţine Alianţei, cum veţi conlucra?
Una din calităţile mele, pe care o recunosc şi oponenţii politici, este că am capacitatea de a negocia eficient şi nu sunt un om conflictual. Şi această abordare în relaţiile cu oamenii este importantă nu doar pentru conlucrarea cu membrii Consiliului municipal. 

Sunt obiective chiar mai dificile şi mai complexe, cum ar fi negocierea cu reprezentanţii mediului de afaceri din Chişinău, cu directorii de întreprinderi şi instituţii, cu finanţatorii din străinătate, cu toate verigile puterii, oricine ar fi la putere. Sunt convins că voi putea găsi limbaj comun cu toţi aceşti oameni şi-mi voi putea promova ideile şi proiectele.

În această campanie aveţi un mesaj pacifist, parcă vă distanţaţi  formal de PCRM. Veţi fi un primar neutru şi înclinat spre colaborare cu toată lumea?
Am şi spus, sunt o persoană neconflictuală, dar totodată volitivă. Iar mesajul meu de campanie este mai curând constructiv, axat pe necesităţile municipiului, care într-adevăr are nevoie de soluţii. Cât priveşte neutralitatea mea, eu, da, sunt candidatul PCRM la Primărie, dar voi fi primarul tuturor chişinăuenilor. Altfel nici nu poate fi. În Primărie nu vom face politică.

Care sunt practicile proaste pe care aţi vrea să le dezrădăcinaţi în administraţia Chişinăului?
Deprinderea unor funcţionari de a lucra cu gândul la mită; indiferenţa şi lipsa de corectitudine faţă de solicitările cetăţenilor; deseori, proasta efectuare a serviciilor.  

Credeţi că pentru soţia Dvs. e greu să fie nevastă de politician?
Soţia mea ţine foarte mult la căminul familial şi este dornică să-şi vadă soţul mai mult pe-acasă, solicitare mai greu de realizat. Dar este o soţie iubitoare şi îmi acceptă agenda de lucru aşa cum este ea, supraîncărcată. Însă, ori de câte ori am ocazia, în special în weekend-uri, plecăm împreună cu Galina şi cu ambii copii la părinţi, la ţară, la plimbare.     

Când veniţi acasă, lăsaţi politica după uşă sau Galinei îi face plăcere să vă asculte pe tema asta?
Acasă mă aşteaptă şi soţia, şi feciorii, cu grijile şi dorul lor şi, credeţi-mă, acolo nu mai este loc şi pentru politică. Soţia mea este informată cu privire la principalele evenimente politice care se produc, dar, practic, nu o interesează discuţiile pe teme politice şi acesta e un mare plus în primul rând pentru mine, pentru că este important să existe o separaţie a lucrurilor, în special între viaţa politică şi viaţa familială.    

Cum trebuie să fie femeia care să-l poată face fericit pe un politician ca Dvs. şi să fie şi ea fericită?
Exact aşa cum este soţia mea.

Care din calităţile Dvs. aţi vrea să vi le moştenească copiii?
Disciplina, sinceritatea, responsabilitatea, voliţiunea.

Ce faceţi atunci când auziţi că, fără să vă daţi acordul, oamenii din jur se folosesc de numele Dvs. ca să soluţioneze o problemă?
Asemenea situaţii sunt o dovadă a influenţei numelui, dar şi o amintire a riscurilor pe care le implică uneori această influenţă. Au fost asemenea cazuri şi de fiecare dată am atenţionat persoanele implicate că îmi displac aceste lucruri.  

Dacă v-aţi fi făcut actor, ca cine aţi fi fost?
Nu ştiu. Nu m-am gândit vreodată la asta şi nici nu cred că actoria este o profesie pe care aş fi putut s-o îmbrăţişez.

Cinci lucruri pe care nu le va face niciodată primarul Igor Dodon?
Nu voi uita ce am promis să realizez. Nu mă voi plânge de situaţie. Nu voi da vina pe alţii. Nu voi distruge edificiile istorice. Nu voi crea tensiuni şi crize sociale în municipiu.  

Ce faceţi dacă nu câştigaţi?
Dacă e să vorbim la modul general, lupt în continuare, dacă mai există loc pentru câştig sau merg mai departe, spre alte câştiguri. Viaţa e plină de piscuri neescaladate. Piscuri politice inclusiv.

Ce este pentru Dvs. eşecul?
Eşecul este atunci când pierzi la toate capitolele. Mă străduiesc să evit asemenea situaţii. Greşeli, da, mai există, sau gafe şi pierderi minore, dar acestea nu reprezintă eşecul, ci, din contră, reprezintă semnalele care îţi ajută să te mobilizezi şi să eviţi eşecul.   

Este adevărat că întotdeauna, în toate cazurile, aveţi planul A, planul B? Dacă nu merge B, aveţi şi planul C?
A face planificări şi prognoze ţine de profesia mea de economist. Aplic aceste deprinderi şi în viaţa politică. Însă, având în vedere imprevizibilitatea politicului nostru, eşti nevoit să-ţi faci şi planuri de rezervă, pentru a fi mereu pregătit şi în coerenţă cu evenimentele care se produc.  

Dacă veţi câştiga, veţi mai răspunde la telefoane?
Voi răspunde chiar la mai multe telefoane decât până acum.

Galina Dodon despre Igor Dodon

Pe Igor nu pot să-l descriu decât în culori pozitive, este totuşi soţul meu şi, evident, sunt subiectivă. Este responsabil, ştie să ofere siguranţă în ziua de mâine. Este şi foarte tandru şi grijuliu. Copiii îl adoră, eu — la fel.

Dintre neajunsuri, aş remarca poate faptul că nu este omul regimului, adică trebuie să am eu uneori grijă să-i reamintesc să ia masa la timp, să-i reamintesc că-l aşteptăm acasă mai devreme. El are scuza muncii şi îl înţeleg.

L-am plăcut pentru că avea ceea ce numim azi carismă, era încrezut în sine, galant, foarte pozitiv, cu zâmbet senin. Ştia să inspire încredere. Alături de el am devenit şi eu mai însufleţită.

Nu s-a prea schimbat de atunci. Pentru mine este la fel, chiar dacă au trecut 17 ani de când ne-am cunoscut. Poate doar a devenit şi mai responsabil, odată cu naşterea copiilor. Adevărat e că acum este mult mai ocupat, cu o activitate mai stresantă, care oricum l-a marcat. Dar eu totuşi găsesc la el foarte multe în comun cu acel Igor pe care l-am cunoscut încă în studenţie. 

Este grijuliu, ştie să facă şi surprize, evident că nu zilnic, dar destul de des totuşi. De exemplu, recent, pe la mijlocul lunii mai, am fost împreună într-o vizită peste hotare, la Bruxelles. Chiar dacă a avut întâlniri cu oficialii de acolo, pentru mine călătoria a fost una foarte plăcută. Iar plimbările sau călătoriile cu copiii la ţară, la părinţi, fac parte din ritualul nostru aproape săptămânal. Cel puţin în weekend, suntem mai mult timp împreună, cu toată familia.


(Text: Rodica Ciorănică. Foto: Dumitru Doru).

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+4°