VIP Magazin
18 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Igor Caras & Luminiţa Tâcu. Doi oameni fericiţi sau Mirajul Dragostei
Decembrie 2005, Nr. 20-21

Igor Caras & Luminiţa Tâcu. Doi oameni fericiţi sau Mirajul Dragostei

Comentează   |   Cuprins

La început, a fost o singură clipă. Clipa în care EA s-a îndrăgostit de EL şi i-a recunoscut acel sentiment. Rebel, nebun, frumos şi aidoma unui cal de foc, care nu poate fi ţinut în frâu, dragostea lui pentru ea s-a născut mult mai târziu. Sau poate doar atunci a simţit-o... Apoi, au venit cei trei ani de când sunt împreună. Lumea i-a acuzat, i-a condamnat, i-a judecat (de parcă această lume a ştiut vreodată să iubescă doi îndrăgostiţi!), iar colegii din teatru nici acum nu înţeleg ce se petrece între „cei doi” şi tot aşteaptă să se despartă, crezând, ca şi în „Romeo şi Julieta”, că dragostea trebuie să dispară.  Singurul lor prieten, care i-a iubit deopotrivă pe ambii din prima clipă, a fost şi mai rămâne actorul Vasile Zubcu-Codreanu, internat de curând în spital. Ei ştiu să fie fericiţi şi au propriile lor reţete pentru această stare, de dragul căreia săracii îşi vând sufletul, iar bogaţii devin săraci. A schimbat sau nu povestea lor lumea? Da! A schimbat lumea lor. Ea a devenit o scenă, în care atât Luminiţa, cât şi Igor, îşi joacă rolurile de zi cu zi, fără însă să se gândească la ziua de mâine, despre care nefericiţii cred că va fi altfel. Ei sunt spectatorii, ei sunt actorii, ei sunt criticii şi ei sunt trofeele.

Mi-au fost dragi din prima clipă în care i-am văzut. Cabina de la teatru, modestă ca şi viaţa unui actor, ascundea o taină a lor. Nici cafeaua din imensa ceaşcă, pe care mi-a oferit-o Luminiţa, nici ţigările fumate pe jumătate şi aruncate într-o scrumieră improvizată nu au scos la iveală taina pe care am vrut eu să o aflu. Că, îmi ziceam, multe femei o fi fost îndrăgostite de el, dar uite că numai Luminiţa a găsit cheia. Şi că poate multe s-ar mai îndrăgosti, dacă i-ar permite Igor. Dar oare ar putea el răni acel suflet de copil, pentru care întreg sensul vieţii constă în a fi cu el şi pentru care fiecare zi alături de el este o sărbătoare? Şi care l-a învăţat să gătească, deşi o fac destul de rar, pentru că mănâncă mai mult pe apucate, la pauzele dintre repetiţii? Tot ea a fost cea care a dat peste cap ideile lui despre femei – că ele trebuie să fie blonde şi cu picioarele lungi.

Dacă s-au certat vreodată? E-he-he! Ultima oară, Luminiţa şi-a făcut bagajele şi a ajuns până la uşa casei. Exact în acel moment a telefonat-o Igor şi i-a zis să se întoarcă. „Dar, a răspuns ea, am venit doar să îmi iau ceva de acasa”, a răspuns ea. „Cum, cu tot cu bagaje?”, a fost replica lui Igor. „Nu putem sta departe mult timp unul de altul. Când am fost plecaţi în Ucraina şi în Franţa, parcă nu eram noi”, mi-au mai spus ei.

Luminiţa: „Am lăsat totul în neştire, doar ca să fiu cu el.”

- Dacă cineva l-ar ofensa pe Igor, cum ai proceda?

- L-aş bate!

- Cum este Igor ca actor?

- Nebun!

- Dar ca bărbat?

- Nebun!

- Ce vă leagă pe voi cel mai mult?

- Sincer, nu ştiu. S-ar părea că nu este exact ceea ce îmi doream eu de la un bărbat. Nebunia? Pasiunea pentru viaţă, pentru teatru? Cred că avem acelaşi ritm.

- Ce defecte are el?

- Hm.. Cred că nici peste o zi de cugetare nu voi găsi vreunul.

- Cum decurg sărbătorile în cuplul vostru?

- Nu avem timp pentru asta. Apucăm doar să dormim împreună.  

- Dacă ajungi cumva să te dezamăgeşti?

- Să mă dezamăgesc?.. Pot să fiu dezamăgită doar de mine. Oamenii sunt aşa cum sunt, nu se schimbă niciodată. Nu am vrut niciodată să-l schimb pe Igor, poate doar am încercat să-l ajut să vadă lucrurile altfel, că există şi alt fel de viaţă. Trebuie să-şi mulţumească sieşi că a putut evolua într-un fel sau altul. În general, în viaţa asta este totul relativ. Mâine poate fi cu totul altfel, să te trezeşti alt om.

- Dar când Igor devine rău, tot îl iubeşti?

- Atunci şi mai mult. Când e rău, face nebunii care mi-s tare dragi. Este atât de imprevizibil şi, în acelaşi timp, atât de previzibil! Mă pot aştepta de la el la orice şi merg înainte, ca mitraliera. Nu am ce pierde. Pot discuta cu el zile în şir, despre orice. De multe ori i-am zis că noi nu ne-am întâlnit acum, dar că îl cunosc de când am apărut pe lume, doar că nu am avut treabă cu el.

- Vă mai întrebaţi „mă iubeşti”?

- Doar ca să mai auzim acest lucru încă odată.

- Dar atunci când nu vine acasă la vreme, la ce te gândeşti?

- Eu să mă gândesc la asta?! El trebuie să se gândească unde este şi ce face.

- Te domină în vreun fel?

- Doar în scenă.

- Voi chiar sunteţi fericiţi...

- Ştii de ce? Pentru că nu ne-am gândit niciodată la ziua de mâine, la ce va urma. Am zis că dacă se consumă această relaţie, vom rămâne cei mai buni prieteni.

- Ce zic părinţii despre relaţia ta cu el? Totuşi, e o diferenţă de vârstă între voi.

- Mama şi acum crede că fiica ei merită un prinţ pe cal alb, iar tatăl este mai loial. Părinţii lui, însă, au altă atitudine. Ei îmi spun că multă răbdare îmi mai trebuie cu copilul lor.

- Dragostea voastră poate schimba lumea?

- Noi am schimbat-o deja. Lumea noastră am schimbat-o. Îmi tot repet că, într-o bună zi, noi doi vom da foc lumii. Am trecut prin multe. Am lăsat totul în neştire, doar ca să fiu cu el. Am ajuns acum la momentul echilibrului total, am depăşit starea de a face totul, ca să-i plac.

- Dacă apare un copil?

- Foarte bine! Încă un motiv de a învăţa lucrurile de la început, de a merge din nou la şcoală. Cred că lucrurile se vor schimba doar spre bine. Nu văd cum aş trece peste momentul de a da naştere unei fiinţe.
 
„Ea îmi zice Puiu, zâmbeşte Igor, şi eram într-o zi la Anatol Durbală şi l-a telefonat maică-sa. Mamă, zice el, a venit la mine Luminiţa cu Puiu. Ştii cine-i Puiu? Caras, mamă. Să fi văzut ce de amuzaţi eram toţi. Tata îi zice să nu mă mai numească aşa, că va râde lumea de mine şi mă va porecli”.

Igor: „Trebuie să învăţ multe de la ea”

- Zece cuvinte în care ar „încăpea” Luminiţa?

- Talentată, grijulie, atentă faţă de mine şi faţă de toţi oamenii care o înconjoară. Ar trebui să învăţ acest lucru de la ea. Blândă, gospodină, frumoasă, cu un suflet mare şi o inimă plină de dragoste faţă de Dumnezeu, de bărbat, de profesie şi de teatru.

- Te deranjează cumva atunci când cineva dăruieşte mai mult?

- Nu, deşi ştiu şi simt că ea este cea care dăruieşte mai mult.

- Sunt cumva sentimentele voastre altfel, nu ca la toată lumea?

- Nu sunt aceleaşi. Ea este a doua mea mare dragoste. Mă înţelege profesionist şi asta contează cel mai mult pentru mine. Mă înţelege chiar şi atunci când nu vin acasă. Sunt bucuros de familia mea democrată.

- Nu te ceartă, când vii târziu acasă?

- Paradoxal, dar noi nu ne certăm, chiar dacă suntem impulsivi din fire. Se mai întâmplă să ne supărăm unul pe altul, dar ne trece repede. Acele mici, neînsemnate discuţii aprinse, au loc tot din cauza scenei. Luminiţa este cel mai bun critic al meu.

- Nici din cauza banilor nu vă certaţi?

- Din cauza lor niciodată. Noi suntem cei mai bogaţi oameni.

- Care sunt defectele ei?

- Nu are fata asta defecte.

- Când ţi-ai dat seama că o iubeşti?

- Vara asta, când eu eram la filmări în Ucraina, iar ea – plecată la Paris. Ceva nu-mi ajungea. Ce nu-mi ajungea?, mă întrebam, când am înţeles că nu „ce” nu-mi ajungea, dar „cine”.

Era plecat la filmările pentru pelicula „Mirajul dragostei”, având unul din rolurile centrale, premiera căreia va avea loc pe 26 decembrie, la cinematograful „Patria”. Acţiunea avea loc în satul de baştină al producătorului filmului, Iacov Tihman, în Ucraina, despre care Igor crede că e un adevărat bărbat. „Oamenii de afaceri trebuie să înţeleagă că şi filmul este un business industrial şi că nu doar roşiile şi bananele pot aduce venit unei ţări atât de bogată în talente, cum este ţara noastră”, crede Igor. După „Unchiul Vanea”, s-a apropiat preşedintele ţării de el, i-a strâns mâna şi i-a propus 50 de grame de coniac. A refuzat, pentru că nu bea. Acelaşi gest s-a repetat şi la Sărbătoarea Vinului, când Igor a fost Ion Creangă. Numai că atunci, împreună cu dl Voronin, a fost aplaudat şi de premierul Tarlev. „Dacă mi-ar propune cineva să interpretez rolul vreunui politician, continuă Igor, aş face-o cu cea mai mare plăcere şi sunt convins că preşedintele sau miniştrii, sau deputaţii vor avea destul umor şi vor reacţiona aşa cum reacţionează Putin sau Jirinovski la sketchiurile lui Galkin. Dacă te ia artistul în seamă, probabil că însemni ceva”.

Cu Luminiţa se întâlnesc destul de des şi în scenă. Au jucat împreună în „Unchiul Vanea”, „ O scrisoare pierdută”, „Mowgli”, „Ghetou”, „A 7-a cafana”, „Prăpăstiile oraşului”, iar în vara anului viitor eroii noştri pregătesc o surpriză pentru marele public. Luminiţa, tot ea şi Laura din „Menajeria de sticlă”, tot ea şi „Femeia ca un câmp de luptă”, zice că ar accepta să joace goală în scenă, „dar asta nu înseamnă erotism deloc”, spune ea. Marele vis al ei este să deschidă un teatru al său, ca şi Teatre du Solei din Paris, „să fie ca şi o Franţă a noastră”.

Să stea pe malul Oceanului Atlantic şi să ia masa cu pinguinii – visul lor, al celor doi actori, care m-au învăţat, în acea cabină modestă, cu acea ceaşcă imensă de cafea în mâini, că ziua de azi trebuie trăită azi. Acum.

Text: Ileana Rusu
Foto: Oleg Zaika


Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

"Caile mele sunt necunoscute pentru muritorii de rand..."
BUNUL PASTOR:   -  
30 Decembrie 2010, 09:09
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+6°