VIP Magazin
14 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Ignacio Artaza: „M-aş întoarce pentru prieteni”
Iunie 2008, Nr. 50

Ignacio Artaza: „M-aş întoarce pentru prieteni”

Comentează   |   Cuprins

Vorbeşte spaniola, engleza, franceza, portugheza şi basca, iar de cînd locuieşte la Chişinău se descurcă bine şi în română. Îi place să citească, de aceea are mai multe cărţi preferate, dar pe una o tot reciteşte - „Catch 22” de Joseph Heller, o parodie ironică despre război. Dacă ar fi milionar, şi-ar lua un „Ferrari”, dar pentru că nu este, merge cu orice îl poate duce dintr-un punct în altul fără a-i crea probleme. Nimeni nu l-a mai întrebat care îi sînt culorile preferate şi nu s-a gîndit la asta pînă acum, dar îi place albastrul, pentru că aşa sînt marea şi cerul, şi verdele, pentru că aşa sînt munţii şi pădurile.

S-a născut în Spania, iar la Paris şi în SUA a studiat administrarea internaţională a afacerilor şi managementul proiectelor (business management). Din 2005, este reprezentant permanent adjunct al PNUD în Republica Moldova. După ce a lucrat în Mozambic, Iran, Ecuador, Palestina şi Sudan, situaţia de la noi îi pare destul de bună şi este optimist în ceea ce priveşte viitorul ţării noastre.

Lucraţi în Moldova de trei ani. Care sînt cele mai importante succese pe care le-aţi obţinut în această perioadă?

Anul trecut, pentru prima dată, cu suportul financiar al donatorilor şi logistica PNUD, am organizat cursuri de instruire pentru toţi primarii proaspăt aleşi, din aproape toate cele 900 de autorităţi publice locale din ţară. Noii primari au învăţat cum să administreze primăria. A fost foarte util, pentru că mulţi din ei au fost fermieri sau şomeri şi nu prea ştiau cum să se descurce. Din proiectele mai puţin cunoscute pot menţiona campania de informare a militarilor despre virusul HIV/SIDA, pentru a spori nivelul de cunoştinţe şi responsabilitatea în rîndul lor. Despre astfel de acţiuni nu se prea scrie în presă, dar ele sînt importante, pentru că astfel de subiecte încă sînt tabu pentru unele grupuri sociale.

Ştiu că mai sînteţi implicat într-o activitate. Povestiţi-mi despre Pactul Global şi de ce este el atît de important pentru Moldova?

Este o iniţiativă globală, lansată de secretarul general al ONU şi are drept scop promovarea responsabilităţii sociale corporative în sectorul de afaceri. La bază stau 10 principii din patru domenii: Drepturile Omului, Standardele de muncă, Protecţia mediului ambiant şi Lupta cu corupţia, pe care companiile care semnează pactul se angajează să le respecte. Noi credem că businessul poate juca un rol decisiv în dezvoltarea societăţii. De multe ori afacerile sînt asociate cu exploatarea copiilor, nerespectarea securităţii muncii etc. Ar trebui să fie promovate mai ales aspectele pozitive ale afacerilor, pentru a le diminua pe cele negative. Moldova e în tranziţie de la sistemul comunist la economia de piaţă şi comunitatea de afaceri este în creştere, de aceea acum este momentul potrivit pentru a institui aceste noţiuni şi a promova aceste valori în rîndurile oamenilor de afaceri. Am început în 2006 cu numai 13 companii, iar astăzi sînt aproape 30 de agenţi comerciali afiliaţi reţelei locale. Şi sper că vor fi şi mai mulţi.

Cît e de funcţională această asociaţie? Aveţi deja nişte rezultate, aţi desfăşurat nişte acţiuni concrete?

O activitate concretă a avut loc la mijlocul lunii aprilie – manageri şi angajaţi ai companiilor membre ale Pactului Global au participat la o acţiune de înverzire în parcul Valea Trandafirilor, unde au sădit copaci, au vopsit scaunele, au făcut curăţenie. Noi am stabilit anumite scopuri şi ele se realizează. Sîntem conştienţi de faptul că nu putem schimba totul radical peste noapte. Acum, scopul nostru principal e să promovăm aceste valori, să le facem publice.

Cum s-a întîmplat să veniţi anume în Moldova şi nu în altă ţară?

A apărut oportunitatea şi am acceptat-o! Nu ştiam nimic despre Moldova, nici nu ştiam unde se află, a trebuit să iau o hartă şi s-o caut. Adică ştiam că e în Europa de Sud-Est, dar nu ştiam unde anume, lîngă care state sau cît e de mare. Făcusem cunoştinţă cu Chişinăul din fotografii, aşa că ştiam că e un loc plăcut, cu multe parcuri. Chiar dacă unii ar putea crede că Moldova e o ţară mică şi neînsemnată din sud-estul Europei, unde nu se întîmplă nimic, aici se întîmplă foarte multe. Oamenii sînt foarte talentaţi, ţara are un capital uman foarte mare, care poate fi exploatat în multe feluri. Din cauza noii poziţii faţă de Europa, au apărut noi interese investiţionale. Oamenii simt că au multe oportunităţi, dar nu neapărat în Moldova, de aceea pleacă. Noi, adică instituţiile ONU în colaborare cu Guvernul şi cu investitorii, avem responsabilitatea de a crea cît mai multe condiţii favorabile în Moldova, pentru ca oamenii să fie motivaţi să rămînă aici.

Probabil, prietenii erau curioşi să ştie mai multe despre ţara în care aţi ajuns. Ce le-aţi spus despre ea?

Le-am spus s-o viziteze! Dar au vizitat-o deocamdată doar părinţii mei, am fost la cîteva mănăstiri şi vinării, am făcut turul Chişinăului. Le-a plăcut foarte mult.

Dacă aţi pleca mîine din Moldova, ce aţi lua cu dumneavoastră, în afară de copii şi lucruri personale?

Cele mai bune lucruri pe care le iau cu mine sînt cele pe care nu le puteţi vedea – amintiri şi prieteni, relaţiile pe care le-am stabilit cît am locuit aici. Sînt lucruri care rămîn cu mine pentru toată viaţa. În Moldova îmi place că e foarte mult verde, chiar şi atunci cînd a fost secetă tot verde era. Şi Chişinăul e foarte verde, este un oraş fantastic pentru că are dimensiunile ideale, nu este prea mare pentru o capitală, comparabil cu o capitală de provincie în Europa. Are mai multă verdeaţă pe cap de locuitor decît orice alt oraş pe care îl cunosc. E minunat, pentru că oamenii au unde să meargă atunci cînd au timp liber.

Există ceva care nu vă place la noi?

Iarna. După trei ani tot nu mă pot obişnui cu timpul rece şi zilele scurte şi întunecate. Dar asta ţine nemijlocit de poziţia geografică a Moldovei şi nimeni nu poate schimba aceste lucruri. De fapt, sînt multe lucruri care trebuie îmbunătăţite în infrastructura publică. Am locuit în zone unde situaţia era şi mai rea, de exemplu Mozambic sau Palestina. Oricum, e un domeniu în care mai este mult de lucru.           

Atunci cînd vă permite programul, mergeţi undeva anume, aveţi nişte locuri preferate pe care le vizitaţi?

Îmi place foarte mult zona codrilor, am fost acolo de mai multe ori. Nu e vorba despre un loc anume, ci de întreaga regiune. În direcţia spre Leuşeni îmi place cel mai mult, pentru că drumul e nou (rîde). Îmi place pădurea, să mă pierd în ea, să caut ciuperci sau să mă plimb fără o destinaţie anume. În Chişinău îmi plac foarte mult parcurile, Dendrariul şi Grădina Botanică, în special. Valea Morilor îmi plăcea pînă au început renovarea. Sper ca lucrul început acolo să fie dus pînă la capăt, pentru că acest parc are un potenţial enorm.

Pentru ce v-aţi întoarce în Moldova?

Încă nu am plecat de aici, aşa că nu m-am gîndit la asta (rîde). Anii pe care i-am petrecut în Moldova fac parte din cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Sînt multe lucruri frumoase care pot fi făcute publice la nivel internaţional despre ţara voastră. Cînd îţi place să locuieşti undeva, nu te întorci pentru a vedea sau a vizita ceva anume din acea ţară, te întorci pentru oameni. M-aş întoarce pentru prieteni.

Povestiţi-mi despre copii. Cum s-au acomodat ei în Moldova, cum se simt aici, le lipseşte ceva?

Pentru ei e o viaţă normală. S-au născut în Africa, au locuit apoi în mai multe ţări, au tot călătorit dintr-un loc în altul împreună cu mine. S-au obişnuit deja. În Moldova s-au adaptat foarte bine. Le place aici, au prieteni foarte buni. Ceea ce cred eu că le lipseşte, chiar dacă ei nu mi-au spus-o niciodată, sînt prietenii moldoveni. Majoritatea prietenilor lor sînt copii ai oamenilor din comunitatea internaţională. Au doar unul sau doi prieteni moldoveni, din cîte ştiu eu, şi îmi pare rău, pentru că mie îmi plac foarte mult moldovenii cu care comunic, aş vrea acelaşi lucru şi pentru copiii mei. Există o singură şcoală, foarte mică, pentru copiii cetăţenilor străini care vin să lucreze în Moldova, aşa că ei nu au posibilitatea să cunoască prea multă lume.

Din fiecare experienţă învăţăm cîte ceva. Dumneavoastră ce aţi învăţat de cînd lucraţi în Moldova?

Nu e ceva legat nemijlocit de Moldova, dar cît am lucrat în această ţară am realizat că cei mai importanţi sînt oamenii, colegii, echipa cu care lucrezi. Nu tehnica de care dispui sau suma de bani contează, ci oamenii cu care lucrezi şi în ei trebuie să investeşti cel mai mult.

Unde aţi vrea să lucraţi în viitor?

Nici la asta nu m-am gîndit. Cînd trebuie să-mi schimb locul de muncă şi de trai, analizez condiţiile, avantajele şi dezavantajele, apoi, după ce mă acomodez acolo, mă gîndesc:  „Uite, aici mi-aş fi dorit să fiu!”. Aşa că nu am anumite preferinţe în acest sens. DAR… cu siguranţă nu aş vrea să merg într-o ţară cu ierni reci şi lungi!

Text: Irina Tribusean
Foto: Andrei Mardare

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+8°