VIP Magazin
21 Octombrie 2018
Print
Print
Print
Print
Halim Ateş. Pasionat nu numai de telefonia mobilă
Decembrie 2004, Nr. 07-08

Halim Ateş. Pasionat nu numai de telefonia mobilă

Comentează   |   Cuprins

Funcţia
Manager general, Compania „Moldcell"

Data şi locul naşterii
1 aprilie 1970, Mardin, Turcia

Studii
TED Ankara College, Bilkent University, Facultatea de turism şi management hotelier, Gazi University, Ankara, Facultatea de business şi administrare

Statut familial
Celibatar

Maşina de vis
Ferrari


Cum suportaţi despărţirile?

Ultimii patru-cinci ani, până a deveni manager general la „Moldcell", a fost un nesfârşit du-te-vino: o săptămâna la Istanbul, iar restul lunii - în călătorii. Am şi devenit imun la despărţiri: „a pleca" e un verb la prezentul continuu.

Ce vă face familia de acasă?

Mama este casnică, iar tata a decedat în 1989. Era proprietar (afaceri cu petrol şi vânzări de maşini). Femeile sunt majoritare în casa noastră şi pot spune că sunt un norocos: am tocmai patru surori. Una e mai mare, iar celelalte - mai mici ca mine. Cea dintâi lucrează la o companie, cea de-a doua - e avocată, cea de-a treia - face MBA în economie, iar mezina e la Facultatea de limbă spaniolă.


După un meeting cu unul dintre manageri şi o pauză ăe ţigară, urma să istorisim povestea lui Halim Ateş, managerul general al Companiei „Moldcell". Cunoaşte ca pe cele cinci degete businessul telefoniei mobile, graţie experienţei acumulate la „Turkcell" şi, mai recent, la „FinturHoldings BV". La 34 de ani ai săi, este extravagant în ceea ce priveşte accesoriile: are o slăbiciune faţă de cravate şi faţă de bufoni. Automobilele ocupă un capitol separat în biografia dlui Ateş: este un împătimit de raliuri şi primul lucru pe care l-a făcut când a venit la Chişinău şi-a cumpărat un automobil (preferă să conducă el maşina şi de multe ori îi dă liber şoferului).

Cum se vede Moldova din afară?

Prima dată am venit aici în 2000 pentru a selecta echipa de start a „Moldcell"-ului. Moldova mi-a lăsat impresia unei mici ţări europene, inundate de verdeaţă. Şi nu este doar părerea mea. Desigur, nu am putut să nu remarc excelentul vin moldovenesc.

Venind la Chişinău, ce fel de realităţi eraţi pregătit să înfruntaţi?

Nu mă aşteptam la ceva deosebit sau la ceva nou. Mai ales că, până a mă stabili aici, am vizitat de multe ori Moldova şi aşteptările mele erau ca atare. Eram gata să înfrunt greutăţile pe care le întâmpină o persoană care se stabileşte într-o ţară străină. Când m-am stabilit la Chişinău, peste o lună mi-au dispărut grijile legate de acomodare, căci am întâlnit nişte oameni prietenoşi şi sociabili. Mediul m-a ajutat să trec peste greutăţi şi să mă adaptez foarte repede la condiţiile din ţară.

Prin ce credeţi că a fost atractivă Moldova medievală pentru strămoşii dvs.?

Păi, dacă e să vorbim despre strămoşii mei, nu doar Moldova a fost atractivă pentru politica strategică a Imperiului Otoman - cea de a se extinde oriunde în lume. Având în vedere poziţia geografică şi statutul politic al Moldovei, otomanii nu puteau să sară peste această „punte" ca să meargă mai departe. Dar să vedem şi partea luminoasă: existenţa în română a atâtor cuvinte asimilate din limba turcă denotă faptul că nu au fost doar timpuri grele şi urâte. Oamenii din popor au găsit limbaj comun, spre deosebire de conducătorii politici de altădată.

Dacă v-aţi fi născut în aceeaşi ţară cu noi, cu ce v-aţi fi ocupat?

Cred că una din două: să fiu patronul propriei afaceri sau să fiu... ceea ce sunt acum - un manager de companie. Precum vedeţi, nu aş fi prea diferit de cel care sunt.

În calitate de investitor străin, vă simţiţi confortabil aici?

Da şi o spun absolut sincer. Mai mult decât atât, am şi confirmarea din parte acţionarilor companiei. Când am fost numit în funcţia de manager general al "Moldcell" (aprilie 2004), acţionarii au făcut o vizită prin ţară, având şi o întrevedere cu premierul Vasile Tarlev. Atingând subiectul investiţiilor, ei au spus că le place aici, că au încredere în climatul investiţional de aici, considerând Moldova drept o ţară promiţătoare sub aspectul dezvoltării. „Moldcell" a plasat un capital de circa 50 milioane de dolari şi aceasta nu este o cifră-limită.

Cum este să intri al doilea pe piaţa telefoniei mobile?

Nu a fost uşor să luăm o asemenea decizie. Insă Moldova nu este prima ţară în care am avut această experienţă - lucruri similare s-au întâmplat în Georgia. A fi al doilea pe piaţă aduce, din start, anumite dezavantaje. Fiind de unul singur, competitorul a reuşit, timp de doi ani, să devină nr. 1, pentru că era monopolist în acest domeniu. O întârziere de doar câteva luni pe piaţa GSM creează numeroase dificultăţi. Pentru că este un domeniu foarte dinamic şi o lună înseamnă mult. în pofida acestui fapt, se poate spune că multe succesej le-am obţinut într-un timp foarte scurt, vorbind de acoperire, de exemplu. Dacă e să facem abstracţie de numărul de abonaţi, „Moldcell" este cu siguranţă, nr. 1 sub foarte multe aspecte: implementarea serviciilor şi tehnologiilor noi, know-how, a tot ce este avansat şi performant. Un alt aspect important! este faptul că „Moldcell" a reuşit să schimbe percepţia populaţiei faţă de deservire, întrucât compania noastră a adus standarde noi în ceea ce priveşte abordarea clienţilor - o reţf de deservire bine pusă la punct, cari oferă întreaga gamă de servicii pe tot teritoriul republicii. Putem afirma ct certitudine că, în curând, vom deven nr. 1 şi la capitolul număr de abonat.

Aţi putea să faceţi autoportrete managerului general al Companiei „Moldcell"?

Mai simplu ar face-o echipa mea... Şi încerc. Nu mă consider un şef dur, ci unul care poate fi găsit şi apelat 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână, deschis către comunicare. Le spun oamenilor, fără ocolişuri, ce aştept de la ei, nu transmit mesaje prin trei manageri. Nu-mi place să stau „la călduţ" sau să lucrez numai la birou. Prefer să fiu pe teren, să văd ceea ce se întâmplă pe piaţă cu ochii mei, să ştiu ce părere au consumatorii care aleg produsele noastre. E important să înţelegi problemele şi aşteptările oamenilor.

Imaginea dvs. de week-end este toarte diferită de cea de serviciu?

Dacă nu vorbim despre vestimentaţie, sunt acelaşi, şapte zile din săptămână. Nu-mi pun mască de duminici sau când vin la slujbă.

Aveţi momente când vreţi să vă închideţi mobilul?

În nici un caz... N-aş putea, chiar dacă aş vrea (arată la două telefoane mobile din faţa lui).

Pe ce contaţi în afaceri: pe intuiţie sau pe teorii bine studiate?

Pe ambele, neapărat, pentru că în business este nevoie de echilibru între „ochiul interior" şi cunoştinţe. Bineînţeles, pleci de la nişte cifre, realităţi şi cunoştinţe, după care aplici intuiţia şi senzaţiile. Pot să spun că în acest mod funcţionează o afacere şi că al şaselea simţ m-a ajutat foarte mult la luarea deciziilor.

Ce lecţii de viaţă v-a dat tatăl dvs.?

Am învăţat foarte multe de la el. In cultura noastră există o relaţie deosebită între tată şi fiu - băiatul este foarte apropiat de părinte şi pe parcursul vieţii ei devin ca nişte fraţi. Din nefericire, l-am pierdut prea devreme, pe când aveam doar 19 ani. Dacă ar fi trăit, sunt sigur că aş fi petrecut mult timp cu el şi aş fi învăţat mai multe... Cel mai important lucru pe care l-am însuşit de la el e să nu mint. Pentru că, din momentul în care spui minciuni, rişti să cazi pradă propriilor minciuni şi pierzi dacă nu totul, extrem de mult!

Cum aţi defini dragostea?

Cred că la baza dragostei trebuie să stea respectul. Stima este un fel de ghid într-o relaţie - ţi-e teamă să nu răneşti persoana iubită, să n-o dezamăgeşti, să nu o pierzi. E şi un fel de baraj care te reţine de la nişte gesturi reprobabile. Dacă e să vorbim despre o dragoste nebună, aş zice că aceasta este doar o pasiune incontrolabilă, ce se consumă fulgerător, ca un foc de paie. In momentul în care există ceva valoros în spate, relaţia devine trainică şi progresează.

Dar familia?

Semnifică sprijin şi putere. Susţinerea familiei este necondiţionată şi în timpurile bune, dar şi în cele rele. Familia te acceptă aşa cum eşti şi îţi dă putere să mergi înainte.

Cariera?

Un business-plan pe viaţă. A face o carieră strălucitoare nu înseamnă neapărat să ajungi în zenitul poziţiei sociale sau să ai afaceri de milioane. Poţi să-ţi începi cariera printr-un obiectiv realizabil şi, dacă l-ai atins, înseamnă că ai făcut totul corect pentru a te afirma.

Credeţi că există femeia ideală?

Cine ştie?.. Eu încă o mai caut, nu degeaba la 34 de ani sunt burlac (râde cu poftă). Dar, dacă e să vorbim serios, nu cred că există om ideal. Mai degrabă este vorba de întruchiparea a cât mai multor trăsături şi calităţi pe care le apreciezi în aceeaşi persoană.

Vă aduceţi aminte de prima dragoste?

Eram prea mic, să tot fi avut vreo opt ani. Nu sunt sigur dacă ştiam să fac curte şi, evident, a fost o dragoste platonică.

Cum e femeia cu care v-ar plăcea să păşiţi prin viaţă?

Hm... Una care să întruchipeze femeia-mamă, grijulie şi blândă; femeia-copil, pe care se cuvine s-o ocroteşti, de care trebuie să ai tu grijă; femeia-iubită, care îţi răscoleşte pasiunea şi femeia-prieten, care întotdeauna îţi este alături şi te înţelege. Mi-aş dori să găsesc o femeie care să întrunească toate aceste ipostaze.

Cum îşi trăieşte dimineţile şi serile şeful „Moldcell"?

De obicei, mă trezesc devreme, pe la şase şi jumătate. E o obişnuinţă de pe când stăteam la Istanbul, unde eram nevoit să fiu matinal din cauza traficului intens. Din nefericire, dimineaţa nu sunt atât de prietenos, e mai bine să mă eviţi. îmi beau cafeaua, fumez o ţigară şi sunt gata să încep ziua de muncă. De trei ori pe săptămână iau lecţii de rusă. După serviciu, dacă nu am o întâlnire de afaceri, merg la restaurant împreună cu prietenii. Nu-mi place să mă duc acasă şi să stau sau să mănânc singur.

Am auzit de hobby-ul dvs. -raliurile şi automobilele. De când aveţi această pasiune?

Din copilărie. Tata a fost cel care m-a învăţat să şofez. Ne jucam de multe ori „de-a şoferii" - eu eram la volan, iar el - la frână. Mă lăsa singur într-un lan ca să deprind „meseria". Oamenii din jur nu înţelegeau ce se întâmplă: eram atât de mic, încât nu mă vedeam de după volan. Din 1992, am început să particip, ca profesionist, la raliuri. La început, organizam curse, treninguri, diferite evenimente. După care, bineînţeles, am început să particip şi eu la competiţii. Pentru mine, şofatul e ca şi fumatul sau instinctul de a mânca.

Într-un raliu contează rezultatul, adică să ajungi la final primul. Ce contează în businessul GSM?

În ambele situaţii contează rezultatul. Când e vorba de o competiţie, în general, e important să ajungi primul, să fii cel care obţine victorie. Dar dacă într-un raliu mai ai nişte scuze - s-a defectat o roată, ai păţit ceva la frână
- în business este mult mai dificil. În primul rând, pentru că ai de-a face cu oameni, iar în cel de-al doilea - deoarece trebuie să poţi surmonta toate barierele care îţi apar în cale. Mai contează modalitatea prin care obţii succesul. De asemenea, este important să-ţi menţii întâietatea, să nu dai înapoi şi ăsta este, de fapt, cel mai greu lucru. Odată ajuns primul, trebuie să-ţi asumi nişte responsabilităţi, căci lumea aşteaptă de la tine alte performanţe. In cazul nostru, "Moldcell" este lider în implementarea serviciilor şi produselor bazate pe tehnologii avansate. Asta vom continua să facem.

Ce apreciaţi în colectivul dvs. din Moldova?

Este o echipă tânără, ceea ce este minunat. Vorbind despre aşteptările mele privind colegii şi angajaţii, acestea sunt: atitudine, fidelitate şi rezultat. „Moldcell" este compania care crede şi investeşte în oameni, fără de care nu am putea înregistra performanţe.

Rodica Trofimov

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon






* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+18°