VIP Magazin
Print
Print
Print
Print
Marele Singuratic
Mai 2004, Nr. 02

Marele Singuratic

Comentează   |   Cuprins

De aproape zece ani, a ales libertatea. Adică, să fie singur. Pentru că libertatea este, în opinia celui pe care îl venerează o ţară întreagă, ani la rând, condiţia sine qua non a creaţiei. Se sufoca să deranjeze pe cineva cu toanele lui, cu pornirile lui neînţelese...

Este un om sucit. Şi o spune chiar el, simplu, cu capul sus, cu o anumită doză de mândrie. S-a complăcut mereu în starea de a nu fi ca alţii, adică om normal. „Poate să mă apuce şi pe la miez de noapte o idee, poate să-mi vină să aprind lumina, să bat la maşină sau, şi mai prozaic, să vin de la o nuntă pe la 7-8 dimineaţa şi... Adică, în cazul meu, era cel mai bine să nu deranjez, să fiu de unul singur.

Întotdeauna am considerat că artiştii - oamenii robiţi de cuvânt, artă, pictură - sunt nişte mari însinguraţi, chiar dacă au sute de prieteni, sute de fani, chiar dacă sunt sociabili şi plăcuţi, oricum singurătatea este condiţia în care ei se regăsesc. Cred că văd o anumită afinitate cu Rada din „Bătrâna Izerghil" care a preferat libertatea. Tocmai asta mi-am dorit şi eu." In relaţia sa cu Măria, el a fost Rada...

Omul libertăţii

Alegerea libertăţii a coincis, după cum era şi firesc, cu dispariţia de pe ecrane a cuplului Maria-Gheorghe Urschi. Erau un cuplu care improviza pe scenă ceea ce se întâmplă în majoritatea familiilor, un cuplu cu aceleaşi griji ca ale perechilor obişnuite, care se iubeau şi se urau la fel ca toată lumea şi lumea îi iubea pentru că se recunoştea ca într-o oglindă în tot ce jucau ei cu atâta simţ şi umor. Dar jocul lor era unul adevărat. Atât doar că mult mai artistic decât se întâmpla în viaţa de zi cu zi. „In casă totul era mai prozaic, mai urât, mai inexpresiv, mai plat", deschide o paranteză cel care a avut curajul să deschidă altă uşă a vieţii.

Şi au hotărât să-şi ducă traiul aparte. „Ea a rămas în apartamentul nostru, iar eu am avut noroc să-mi dea primăria o încăpere cu titlu de atelier de creaţie, care mi-a devenit şi birou, şi iatac, şi bârlog. Mă simt perfect acolo, mă invidiază mulţi colegi. Pot face o repetiţie, poate veni oricine. Am o oază, un refugiu, îmi trece pragul doar cel pe care mi-1 doresc eu şi nu trebuie să fac sluj, excese de drăgălăşenie şi să fiu o gazdă perfectă".

Ar fi preferat mai demult libertatea, dar a vrut să-şi vadă fetele „coapte la cap". In fond, din punct de vedere juridic, este şi acum bărbat cu ştampilă în paşaport, atât că şi el, şi Măria, s-au retras fiecare în lumea lor. Cu fetele se întâlnesc separat, mai întâi el, apoi ea. „Mi-a prins bine separarea şi m-a ajutat să trec peste un trac, să intru în alt stadiu al vieţii în care să pot alerga ca un cal Prjevalski, liber, neîmpiedicat, neînzăbălat, necălărit."

Sclavul sentimentelor

Avea un fel de scleroză. Ori de câte ori ieşea din casă, uita că-i însurat. Oricum, motivul pentru care a ales solitudinea rămâne cel invocat mai sus. Chiar dacă unii ar vrea să-1 compătimească crezând că Gheorghe Urschi trăieşte o profundă dramă sufletească. Este adevărat, sunt nişte uşi pe care le-a lăsat închise în urma lui, subiecte care nu au fost comprimate sub titluri de primă pagină de ziar, dar asta s-a| întâmplat pentru că nu-i place să dramatizeze şi nici să intre în gura pofticioasă de bârfe a lumii. „Chiar dacă mi se întâmplă să dau cu oiştea într-o situaţie mai dramatică, ştiu să privesc şi în acest caz cu destulă ironie şi să-mi zic că alţii au păţit-o şi mai şi."

Gheorghe Urschi se află într-o permanentă stare de imponderabilitate, de îndrăgostit incurabil. întotdeauna există o femeie care-i stăpâneşte visele şi trăirile, cu care se ceartă şi apoi se refugiază în bârlogul lui până la o nouă împăcare. „Femeia nu cedează un centimetru din ce-i al ei, femeile cuceresc noi teritorii şi, după ce te fac captiv, nenorocit, continuă o redobândire de spaţii milimetrice, dar cu tenacitate, statornicie, consecvenţă, până văd că în spatele lor nu mai este nimic."

Aventurier? Nu. Meseria şi image-ul i-a acordat sute de şanse să se mai lase furat de o aventură. Dar, ca să fugă de banalitate şi să nu transforme iubirea în ceva carnal, a învăţat să nu se lase provocat de un zâmbet şi două picioare lungi.

- Nu ştiu dacă are vreo definiţie iubirea. Eu sunt un tip foarte "îndrăgostitor". Acum, de la înălţimea vârstei mele, pot să zic că nici nu a contat pentru mine dragostea propriu-zisă sau fructificarea ei, cât starea ... care m-a înaripat. Calitatea mea cea mai importantă este că întotdeauna am fost fidel şi niciodată nu am ştiut cui.

Multe femei i-au tulburat nopţile şi mintea? Dacă e să trecem la cifre, a scris şase cărţi, paisprezece piese de teatru, a făcut film, muzică... Deci, a fost foarte inspirat. Recent, muza 1-a împins spre cea mai mare trăsnaie din ultima vreme. A scris o romanţă, a pus-o în plic şi a expediat-o la concursul „Crizantema de argint". A concurat cu 16 compozitori buni şi el, actorul, scriitorul, umoristul, îndrăgostitul a luat premiul trei pentru muzică. Şi un premiu pentru text.

Fetele lui Urschi

Se pare că „fetele lu' tata", Laura şi Liliana, au realizat tot ce şi-au dorit. Şi aproape că au reuşit să-şi facă fericiţi părinţii. Laura a făcut dreptul la Cluj, iar Liliana a ales să facă regie. „Am încercat s-o desfătuiesc, să-i spun că nimeni nu are nevoie de ea, că sunt atâţia regizori care nu au ce face cu meseria lor, că o femeie tânără şi frumoasă are nevoie de ceva mai mult decât vino'ncoace: are nevoie şi de experienţă. Dar fata mea s-a îndărătnicit atunci. Pe urmă şi-a dat seama că am avut dreptate, şi-a recroit calea vieţii, a făcut management, actualmente face marketing, publicitate, adică ceva care nu e chiar atât de departe de domeniul artelor. Consider că am doi copii care s-au împlinit, dar care se împotrivesc să-mi îndeplinească şi visul meu - îmi doresc până la sălbăticie un nepoţel sau o nepoţică. Fetele mele au casele lor, dar stau şi ele singure ca şi tatăl şi mama lor. Se vede că aşa e sămânţa noastră - nu prea admitem pe cineva lângă noi. La ultima noastră întâlnire cu fiicele le-am somat: "Dacă nu-mi faceţi un nepoţel sau o nepoţică, mă apuc eu să mai fac un copil!" A fost chiar scandal.

Rodica Ciorănică

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

un om de valoare.il admir
elena stegarescu   -  
30 Noiembrie 2010, 19:09
Sus ↑
Caile mele sunt necunoscute pentru muritorii de rand..."
BUNUL PASTOR:   -  
30 Decembrie 2010, 09:20
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+1°