VIP Magazin
21 Noiembrie 2019
Print
Print
Print
Print
Gheorghe Avornic. OMUL ORDINII DE FIER
Iunie 2004, Nr. 03

Gheorghe Avornic. OMUL ORDINII DE FIER

Comentează   |   Cuprins

Este o personalitate atât de complexă, cu multe calităţi şi cu ocupaţii atât de diferite, încât nu ştiu care dintre ele sunt mai importante: cele cu care începe CV-ul oficial sau cele care ţin de suflet şi de viaţa sa privată... Are doi copii ai săi şi este tutorele a încă zece din cei culeşi de pe străzi sau de la lăzile cu gunoi, cărora le-a cumpărat o casă vecină cu a lui...

După ce a citit dintr-o răsuflare cele două volume jlespre viaţa lui Constantin Stere, dăruite de Ion Druţă, a fost marcat de personalitatea eroului liric din romanul „In ireajma revoluţiei". „Are multe în comun cu viaţa mea. Am trecut prin greutăţi asemănătoare. Nu neapărat să fi fost şi eu prin Siberia sau să fi trecut prin revoluţie..." Se bucură de o autoritate enormă în sistemul judiciar, iar apariţia sa în instanţă în calitate de avocat, trezeşte nesiguranţa oponenţilor.

Îi place să citească, dar nu-i ajunge timp. O face mai mult prin intermediul calculatorului. Răsfoieşte presa, dis-de-dimineaţă, trece cu ochii peste titluri, citeşte articolele care merită efortul, după asta vede noutăţile pe benzile agenţiilor de ştiri şi încearcă să fie la zi cu schimbările ce se produc în legislaţie. Este omul care are un car de activităţi şi care recunoaşte că se apucă de prea multe lucruri odată. Şi vrea prea multe. Asta uneori îi taie din echilibru, lui, care se consideră un om cumpătat. Are o febleţe pentru oamenii deştepţi. îi place pescuitul şi vânatul, dar nu are timp nici pentru aceste pasiuni. Şi să cânte, dar uneori nu-i prea arde. Şi să danseze, dar reuşeşte doar la nunţi. Şi să joace şah cu moştenitorul Alexandru, care, la cei şase ani ai săi, îi face mat.

Nu crede că există cineva mai bogat în prieteni decât el. De când se ştie, s-a înţeles bine cu toată lumea. Mai nou, simte că a început să-şi facă duşmani. Obişnuieşte să spună oamenilor ce gândeşte despre ei şi despre acţiunile lor şi asta nu place tuturor.

Nu este cel mai dur decan din câţi a avut vreodată Facultatea de drept a USM, dar deţine întâietatea la exmatriculări. Aproape o mie de studenţi care uitaseră unde e Universitatea nu mai au motive să-şi lege viitorul de ea. „Dacă-i laşi să treacă leneşi şi iresponsabili prin aule, mâine ajung şefi de direcţii, poimâine - şefi la corupţie, pe urmă preşedinţi de nu ştiu ce, iar în fine - te bagă la închisoare fără să-ţi poată citi sentinţa. Nu vreau să dau undă verde în lumea dreptului unor asemenea indivizi. Nu mă interesează că au părinţi care le plătesc contractele sau dacă statul le dă burse."

În alegerile din 2001 a intrat în cursă, sperând că va ajunge deputat şi că va putea contribui personal la ameliorarea calităţii legilor din Republica Moldova. Dar nu este politician şi electoratul nu a avut timp să-l cunoască prea bine...

- La ultimul scrutin aţi cam cochetat cu politica. Aveţi de gând să-i mai faceţi o dată curte electoratului ?

- Ei, asta a fost aşa, o şagă. M-au împins nişte deştepţi şi eu nu mi-am dat seama.

- Şi cine au fost şmecherii ?

- Nu mai contează. Oricine ar fi fost, nu au reuşit să-mi schimbe părerea că politica e un teren foarte insalubru, un domeniu în care nu funcţionează nici o regulă. Acceptasem cursa mai mult din naivitate (toţi oamenii prea sinceri sunt un pic naivi), crezând că aş putea fi foarte util la plămădirea unor legi care i-ar ajuta pe oameni să-şi trăiască viaţa mai frumos, fără a fi nevoiţi să mintă, să fure sau să-şi abandoneze copiii...

- Totuşi, nu vă tentează să mai încercaţi o dată, la începutul anului viitor?

- Am solicitări de la mai multe partide cât de cât serioase. Toate mi-au găsit câte un locuşor în umbră. Or, eu îmi dau seama că nu sunt o personalitate politică de calibru care aş conta prea mult pentru listele electorale. Pentru „peţitori" sunt foarte atractive relaţiile, prietenii pe care îi am şi forţa nebună de muncă şi de convingere. Aş putea aduce nume importante în partidul pe a cărui listă aş candida. Dar oare asta nu ar însemna că am fost „petit" din interes?

- Sunteţi tatăl unei case de copii de tip familial. Să întreţii zece copii străini, să le asiguri condiţii de viaţă la fel cum ai face-o pentru propria familie nu este un lucru atât de simplu...

- E o poveste veche. In '94, la Ministerul Justiţiei, am făcut cunoştinţă cu un străin care avea nevoie de un avocat într-un dosar de adopţii. Nu cunoşteam deloc problema. Am început să studiez legislaţia din statele vecine, din Europa. Şi, după ce am intrat în temă, am acceptat să reprezint persoana în procesul de adopţie, înainte de a-mi da acordul, mi-am vizitat tatăl, care este preot la Pârjolteni, şi l-am întrebat ce să fac. Tatăl meu, care a fost orfan fără statut, abandonat de mamă la bunici, mi-a zis: „Dragul tatei, dacă ai putinţă să ajuţi un copil, ajută-1. N-o să-ţi pară rău. Dacă poţi face o pomană, fă-o. Pentru că eu sunt de pe drumuri şi ştiu cum e să nu ai pe nimeni care să te mângâie." Bunicul meu decedase pe front, iar bunică-mea 1-a lăsat la părinţii ei şi şi-a aranjat viaţa alături de alt bărbat, a făcut alţi copii. Părintele meu era un baistruc pe atunci, un copil al războiului. Şi oricum, toată viaţa a fost marcat de atitudinea mamei lui şi, chiar dacă ea a regretat tot timpul şi i-a cerut iertare, mai târziu, când avea casa lui, durerea i-a rămas în suflet...

După discuţia cu tata, am devenit reprezentantul pentru adopţii internaţionale a două state, Kansas şi Missouri. Din '94 am fost avocat pe 13 cazuri de adopţie. Toţi copiii au fost înfiaţi de familii din SUA şi verific regulat situaţia lor. Sunt cei mai fericiţi copii din lume. Doi fraţi, Olguţa şi Sergiu, au ajuns într-o familie de fotografi din statul Illinois. Pozele lor au fost prezentate la cele mai prestigioase concursuri şi Olguţa a devenit anul trecut Mini Miss Chicago.

În 1999 un vecin îşi vindea casa şi am cumpărat-o, oferind astfel un adăpost cald şi primitor la 15 copii abandonaţi. Dar zilele trecute voiam s-o închid. Mi se trimit controale mai în fiecare zi. Cuiva i se pare în permanenţă că nu se respectă nu ştiu care normă. Dar copiii au totul - legume, fructe, dulciuri, hăinuţe şi o curăţenie de invidiat. Am angajat cei mai buni pedagogi şi plătesc salarii la 18 angajaţi. Nu este nici pe departe un lux pentru mine. Singura satisfacţie pe care o am este faptul că am salvat nişte pui de om, că poate le-am schimbat prezentul şi, sper, viitorul.

- Credeţi că între întâmplările din viaţa unui om există o legătură „predestinată " ca aceste întâmplări să-i schimbe destinul şi felul de a privi lucrurile?


- Întâmplările din viaţa mea sunt pline de contradicţii. De exemplu, am cunoscut unii oameni pe care autorităţile îi considerau bandiţi şi mulţi dintre ei mi s-au părut cumsecade. Dacă ar fi după voia mea, aş pune la zid o mulţime de demnitari care tot mai des şi tot mai grav au încălcat legea. Mihai Şaban, o autoritate din zona de sud, o persoană cu doar zece clase terminate, avea o adevărată filosone a vieţii, diferită de definiţiile din manuale, un fel profund de a vedea lucrurile şi viaţa în general. Comunicarea cu el m-a schimbat foarte mult, mi-a făcut ordine în sistemul de valori... A fost împuşcat în centrul Căuşenilor, în timp ce instala monumentul lui Mihai Eminescu. Construise pe locul unei gunoişti uriaşe un complex de producere şi comerţ, oferise locuri de muncă... întreţinea şcolile şi grădiniţele din Căuşeni. Aş fi vrut să văd un demnitar care s-ar fi jertfit la fel.

- Credeţi că un fost condamnat poate relua viaţa de la început, după alte reguli?

- De ce nu? Intr-un moment, cineva poate să zică „Stop!", vreau să-mi trăiesc frumos viaţa. Şi încearcă, doar că nu i se mai permite. De multe ori, foştii condamnaţi sunt hărţuiţi în continuare de tot felul de mai-mari ai zilei sau de exponenţii lumii din care nu mai vor să facă parte. Şaban mergea „paralel", respecta regulile statului de drept şi, în aceleaşi timp, se străduia să nu le atingă pe cele ale lumii criminale. Dar, oricum, nu i s-a permis să trăiască altfel.

- Chiar dacă sună banal, credeţi că justiţia noastră este liberă?

- În douăzeci de ani, de când cunosc sistemul judiciar, cred nu a fost niciodată mai strangulat ca acum.

- Cum se manifestă această neliber tate?

- Când judecătorilor li se dictează la telefon ce sentinţă să ia la un oarecare caz, nici nu putem vorbi de independenţă. Nu trebuie să conteze faptul că hotărârea respectivă s-ar intersecta cu anumite interese politice sau că ar fi în detrimentul nu ştiu căror funcţionari. Dar asta e o părere personală şi poate greşită, să judece cei care citesc această opinie. Democraţia pe care am început s-o instituim la începutul anilor '90 a fost confundată cu dezordinea şi lipsa totală de răspundere. Or, democraţia înseamnă ordine şi disciplină de fier, respectarea întocmai a legilor.

- Care sunt valorile cu care trebuie să iasă din universitate un absolvent al Facultăţii de drept?

- Înainte de toate, trebuie să rămână oameni. Să fie cinstiţi când îşi câştigă bucata de pâine. Să facă numai bine. Dacă e judecător, să nu creadă că lumea e constituită numai din criminali.

- Aveţi încredere în generaţia care vine?

- Foarte multă. Cred că anume ei vor schimba lucrurile.

- Vă place gustul popularităţii ?

- Îmi place. Dar nu în detrimentul celor care-mi sunt alături. Pe mulţi îi deranjează că ai succese, că ţin la tine studenţii sau că eşti mai bun în aulă. Or, pentru mine, popularitatea înseamnă să fiu un exemplu pentru ceilalţi.

- Unde vă vedeţi peste 10 ani?

- Glumeam odată cu soţia spunând că, dacă aş avea un post foarte înalt, le-aş strânge şurubul la mulţi. Nu sunt dictator, dimpotrivă, sunt foarte democrat, adică pledez pentru primatul legii. Disciplina şi munca sunt prioritare pentru mine. Eu deschid universitatea şi eu o închid, adică, plec ultimul. Trebuie să munceşti mai mult, să depui un efort mai mare, dar nu neapărat pentru ca să ieşi în evidenţă. Recent, am petrecut din Liceul „Literarum", al cărui fondator sunt, a treia promoţie de copii deştepţi. M-au emoţionat profund prin modul foarte frumos prin care s-au despărţit de profesori, de anii de liceu, de notele luate aici şi de micile trăsnăi nevinovate pe care le-au comis la „Literarum". Eu cred că viitorul le aparţine.

Sus ↑

 Comentarii: CommentsTitleIcon

aspute adauga , ca am avut personal ore , cu d-ul. avornic , e destept , si mai rar persoane cu asa intelect
mihai cerescu   -  
04 Mai 2010, 17:48
Sus ↑
Este o persoana remarcabila si plina de materie cenusie este un om cu litera mare si nu are concurenta in jurisprudenta.
Mihai Mititelu   -  
13 Iunie 2011, 12:14
Sus ↑
am ore cu el si este UN OM SI PROFESOR CU LITERA MARE!!! MA MINDRESC
oxana solcan   -  
15 Septembrie 2011, 13:10
Sus ↑
Un om care da pulsul studentilor de fi atrasi de carte...
Mihai Mihai   -  
15 Septembrie 2011, 19:31
Sus ↑
Maladet!!!!!!!!!!!
arab   -  
25 Septembrie 2011, 18:24
Sus ↑
ooooooo daaaaaaaaa, partea vizibila a lunii, colorata in roz, ce frumos...
danu   -  
27 Octombrie 2011, 00:37
Sus ↑
UN OM DESTUL DE INTERESAN,,SI DESTEPT,,,,,,UN PROFESOR EXECELENT
CRISS   -  
29 Octombrie 2011, 20:48
Sus ↑
spunetimi va rog,cum de gasit pe d-ul Gheorghe Avornic,unde se afla oficiul,va rog.
marat   -  
11 Noiembrie 2011, 11:01
Sus ↑
buna ziua domnule avocat sint din rep.moldova si am si eu o problema vreau un avocat bun pentru problema mea serioasa, deci domnule avocat ce ma sfatuiti... eu am fost casatorita in romania timp de 5 ani legal si am un copil de 5 ani nascut pe teritoriul romaniei, am divortat anul acesta eu nu am cetatenie romana, cind a fost divorttul eu nu stiam ca sint in cipru de un an si ceva si copilul a ramas la fostul sot,copilul meu are si certificat de nastere din moldova, domnule avocat as putea cind vin acasa in tara sa-l dau in judecata pe fostul sot pentru ca sami iau copilul? cu toate ca el a mintit cu multe in instanta si eu am dovezi care pot sa dovedesc cu multe. si ce trebuie sa fac ca sami cistig copilul? si daca as putea sami fac si cetattenia romana fiindca am stat 5 ani legali in romania si ca am si un copil? va rog din suflet sami scriti ce trebuie sa fac sau trimitetimi un email pe adresa mea care este.... www.olegmarinaa@yahoo.com astept cu nerabdare va multumesc
olegmarinaa   -  
13 Noiembrie 2011, 07:12
Sus ↑
domnule avocat datimi o adresa a dvs ca sa va pot contacta sau un email a lu dvs asta este emailul meu www.olegmarinaa@yahoo.com
olegmarinaa   -  
13 Noiembrie 2011, 07:19
Sus ↑
Ma bucur nespus de mult sa stiu ca avem oameni de omenie ,simpli ,intelepti, curajosi si Slava Domnului si APRECIATI!
Zilele trecute citind titlurile ziarelor am ramas profund revoltata pentru razbunarea unor jurnalisti obisnuiti cu falsul ca si cu painea calda,fata de adevarul pe care,dumneavoastra, Domnule Avornic,ati "indraznit "sa-l enunta-ti.....BRAVO PENTRU CURAJUL DE A SPUNE ADEVARUL - cu riscul de a aparea cu o imagine defaimatoare pe ziarele intregii tari. Noi facem diferenta intre"alb si negru".
Va urez mult succes, multa sanatate dumneavoastra si celor dragi si sa aveti parte de sustinerea oamenilor intelepti, curajosi si cu frica de Dumnezeu.Sa aveti putere si vointa de a face mai multe lucruri bune si prin acesta de a ne da noua, moldovenilor, un bun exemplu de urmat!
Va sustinem din tot sufletul!
Diana Lozovan   -  
14 Mai 2013, 20:17
Sus ↑
profesor bun,om intereresant....
Anna Mantea   -  
21 Decembrie 2013, 18:40
Sus ↑
D-ul Gheorghe Avornic cunoscindu-va caom de ointeligenta rara,ca un profesor de o intelepciunenemaipomenita,ca un avocatce se bucura de o valoare imensa in domeniu si in societate,ca om cu suflet mare,cred ca as putea sa-mi destainui o durere si o suferinta,cerindu-va un n. de tel. sau un email. Va multumesc anticipat si va doresc succes in viata ; familiara.profesionala,sociala.
Ana Tugulea 023645231   -  
02 Decembrie 2014, 11:40
Sus ↑
Un profesor si om minunat!!!!
Diana   -  
21 Decembrie 2014, 14:20
Sus ↑
Atatea oameni destepti,la ce bun,ca se duce tara la rapa cu tot cu ei
Alex   -  
23 Aprilie 2016, 16:35
Sus ↑





* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.


code
Meteo
Curs valutar
Horoscop
Chişinău
+3°